Necesitatea dovedirii masurii administrative a stabilirii domiciliului obligatoriu, in conditiile prevazute de Legea nr. 221/2009.
Decretul - Lege nr. 118/1990, republicata, art. 1 alin. 1
Legea nr. 221/2009
Stabilirea calitatii de chiabur nu atrage automat si dovada stabilirii domiciliului obligatoriu. Atat declararea unei persoane ca facand parte din categoria chiaburilor cat si stabilirea domiciliului obligatoriu sunt masuri administrative distinctecare trebuie dovedite, fiecare, ca au fost dispuse in perioada regimului cominist, cu caracter politic, in conditiile prevazute de Legea nr. 221/2009. Evident ca este posibil ca persoana care a fost declarata chiabur sa aiba stabilit si domiciliul obligatoriu, din aceleasi ratiuni cu caracter politic, nu toate persoanele care au fost declarate chiabur au avut stabilit si domiciliul obligatoriu , cu atat mai putin mostenitorii minori ai acestora.
Daca legiuitorul ar fi dorit sa confere calitatii de chiabur valoare de proba in stabilirea domiciliului obligatoriu, ar fi prevazut in mod expres aceasta posibilitate. Prin sentinta nr. 644 din 15 martie 2011, Tribunalul Harghita a admis contestatia formulata de reclamanta H.V. in contradictoriu cu parata A.J.P.S. Harghita - Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului - Lege nr.118/1990 si a anulat Decizia nr. 91 din 15 octombrie 2010, stabilindu-i reclamantei calitatea de beneficiara a Decretului - Lege nr. 118/1990 pentru perioada 3 iulie 1952 - 28 noiembrie 1956.
Instanta de fond a retinut ca prin Decizia 91/2010 i-a fost respinsa cererea reclamantei de a i se stabili calitatea de beneficiara a prevederilor art. 1 alin. 1 lit."d" din Decretul-lege 118/1990 pentru perioada iulie 1952 - noiembrie 1956 si ca reclamanta este nepoata numitului A.F.(F.) care a fost declarat chiabur la data de 3 iulie 1952, apoi radiat din tabel la data de 28 noiembrie 1956, aspecte constatate si prin sentinta nr. 62 din 2 ianuarie 2010 a Tribunalului Harghita.
Din probele administrate instanta a constatat ca reclamanta in perioada anilor 1952 - 1956 a locuit statornic, impreuna cu ceilalti membrii ai familiei suferind aceleasi prejudicii materiale si morale, fiind astfel indeplinite conditiile reglementate de art. 1 alin. 1 din Decretul - Lege nr. 118/1990.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs de parata A.J.P.S. Harghita care a solicitat modificarea in sensul mentinerii Deciziei 91/2010 ca temeinica si legala.
In motivarea recursului s-a invederat ca la baza emiterii sentintei recurate se afla sentinta civila nr. 62/2010 prin care s-a admis actiunea formulata in temeiul Legii nr. 221/2009 si s-a constatat ca masura administrativa a includerii bunicului reclamantei in categoria chiaburilor in perioada 3 iulie 1952 - 28 noiembrie 1956, a avut caracter politic, insa, nu se specifica clar care masura administrativa se aplica.
S-a precizat ca din actele depuse la Comisia pentru aplicarea Decretului-lege 118/1990 nu reiese stabilirea domiciliului obligatoriu ci numai calitatea de chiabur iar din adresa nr. 2972 din 6 august 2010 eliberata de M.A.N. - Directia Instantelor Militare privindu-l pe bunicul reclamantei, A.F. rezulta ca acesta nu a fost supus unei masuri abuzive, respectiv nu a avut stabilit domiciliul obligatoriu sau stramutat dupa data de 6 martie 1945.
S-a subliniat faptul ca recunoasterea perioadei cat a fost declarat chiabur nu poate si nu este de natura sa conduca la incadrarea acestuia in Decretul-lege 118/1990 si nu conduce automat la recunoasterea calitatii de beneficiar al Decretului - Lege nr.118/1990 republicata.
Reclamanta intimata H.V. a formulat intampinare solicitand respingerea recursului, sustinand ca masura administrativa abuziva de categorisire ca si chiabur a fost luata fata de gospodaria respectiva, cu scopul distrugerii acesteia si se refera la toti membrii familiei prin diverse mijloace, enumerate si descrise detaliat de intimata, care a mai precizat ca este adevarat ca nici un organ nu dadea dispozitii scrise, spunandu-se doar verbal ca nu e voie sa se paraseasca localitatea si consecintele incalcarii acestei dispozitii.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta a constat ca recursul este fondat.
Din actele dosarului rezulta ca bunicul reclamantei, A.F. a fost declarat chiabur si ca prin sentinta nr. 62 din 21 ianuarie 2010 s-a constatat ca masura administrativa a includerii bunicului reclamantei in categoria chiaburilor, in perioada 3 iulie 1952 - 28 noiembrie 1956 a avut caracter politic. In considerentele aceleiasi sentinte se retine insa ca nu exista nicio dovada care sa ateste ca restul familiei lui A.F., inclusiv reclamanta, au fost considerati chiaburi sau ca le-a fost interzisa parasirea satului, ca reclamanta nu a fost primita la gradinita si ca bunicul sau trebuia sa se prezinte saptamanal la fosta Militie. In plus, din actul de la fila 26 dosar fond, adresa 2972 din 6 august 2010 a M.A.N. - D.I.M. rezulta ca nu au fost identificate documente(mentiuni) care sa ateste ca A.F. ar fi fost supus unei masuri administrative abuzive (stramutare, domiciliu obligatoriu) dispus de fostul M.A.I., ulterior datei de 6 martie 1945.
In adeverinta eliberata de Consiliul local al comunei Simonesti, judetul Harghita se precizeaza ca A.F. si nepoate H.V. au locuit impreuna in acea comuna, nu figureaza in evidenta comunei ca si chiaburi si nu detin acte privind stabilirea domiciliului obligatoriu a familie.
"Domiciliul obligatoriu" constituie masura administrativa cu caracter politic, potrivit prevederilor Legii 221/2009 daca a fost intemeiata pe unul dintre actele normative enumerate, or, in cazul in speta, cererea reclamantei se bazeaza pe probe testimoniale si pe sentinta nr. 62/2010. Cata vreme tocmai intr-o hotarare judecatoreasca prin care s-a solutionat o actiune in constatare intemeiata pe prevederile Legii nr. 221/2009, se mentioneaza in mod expres ca nu exista nicio dovada care sa ateste ca reclamanta si restul familiei au fost declarati chiaburi sau ca le-a fost interzisa parasirea satului, faptul ca includerea bunicului reclamantei in categoria chiaburilor a avut caracter politic, nu echivaleaza cu dovedirea masurii administrative a stabilirii domiciliului obligatoriu.
Proba testimoniala nu este in masura sa inlature constatarile unei instante si nici sa probeze peste cele doua inscrisuri depuse la dosar, acte oficiale ce emana de la autoritatile statului privind verificari legate de stabilirea domiciliului obligatoriu a reclamantei si bunicului acesteia. Daca legiuitorul ar fi dorit sa confere calitatii de chiabur valoare de proba in stabilirea domiciliului obligatoriu, ar fi prevazut in mod expres acest lucru.
Fata de cele ce preced, vazand si prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedura civila instanta a admis recursul si a modificat sentinta atacata in sensul ca a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta.