Suspendarea executarii actului administrativ contestat. Conditiile ce se cer a fi indeplinite cumulativ: caz bine justificat si prejudiciu iminent.
Legea nr. 554/2004, republicata, art. 14
Simpla invocare a unor motive de fapt si drept ce sustin pretinsa nelegalitate a actului administrativ, motive ce pentru a fi verificate impun cercetarea fondului cauzei, nu creeaza o indoiala puternica si nu rastoarna prezumtia de legalitate.
Dovedirea existentei uneia dintre conditii, nu este suficienta pentru a se dispune suspendarea cata vreme cea de a doua conditie nu este indeplinita; cele doua conditii se cer a fi intrunite cumulativ.
Prin sentinta nr. 723 din 22 iunie 2010, Tribunalul Mures, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a respins exceptia autoritatii lucrului judecat si a prematuritatii si a admis cererea de suspendare formulata de reclamanta S.C. M.T. S.R.L. Targu - Mures in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Mures, dispunand suspendarea Deciziei de impunere nr. 69 din 24 aprilie 2009 si nr. 82 din 5 mai 2009, pentru suma de 419.196 lei emise de parata, pana la solutionarea pe fond a actiunii in contencios administrativ impotriva respectivelor acte administrative.
Instanta a retinut ca prin Sentinta nr. 86/2010 a Curtii de Apel Targu- Mures a fost solutionata o cerere de suspendare impotriva Deciziei de impunere nr. 69/2009, dar intemeiata pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 republicata, prin urmare, s-a apreciat ca nu exista identitate de cauza, deoarece cererea de suspendare care formeaza obiectul cauzei deduse judecatii, este intemeiata pe art. 15 din acelasi act normativ. De asemenea, s-a avut n vedere faptul ca prin Incheierea nr. 153/2010 s-a respins ca inadmisibila cererea de suspendare a Deciziei nr. 69/2009, din cauza faptului ca lipsea cerinta de a exista o cerere in anularea actului administrativ fiscal, astfel ca, nefiind analizata pe fond cererea, s-a apreciat si de aceasta data ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1201 Cod civil.
Pe fondul cererii de suspendare s-a tinut cont de faptul ca din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca reclamanta are de onorat diverse obligatii comerciale, credite bancare, are angajati pentru care are obligatii de a plati salariile, prin urmare, este dovedit prejudiciul pe care l-ar suferi prin punerea in executare a actelor administrative contestate.
Cu privire la indoiala asupra legalitatii actelor, instanta a precizat ca nu se poate pronunta asupra fondului obligatiilor stabilite, dar ca un element esential este acela ca prin actiunea in contencios administrativ s-au invocat aspecte de fapt si texte de lege pentru care considera ca si-a desfasurat in conformitate cu legea activitatea.
Parata D.G.F.P. Mures a formulat recurs impotriva hotararii prin care s-a admis cererea de suspendare, motivand ca, o solicitare de suspendare a actului administrativ fiscal intemeiata pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 republicata presupune in primul rand promovarea unei actiuni in anularea respectivului act si ca, fie ca este cuprinsa in actiunea prin care se solicita anularea actului, fie ca imbraca forma unei cereri separate, este supusa acelorasi conditii de fond si forma.
In esenta, s-a invocat, pe fondul cererii de suspendare, faptul ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 republicata, invocandu-se si practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie si subliniindu-se si faptul ca suma de 10.000 lei fixata cu titlu de cautiune, reprezinta doar 2,38% din cuantumul sumei contestate.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate si tinand cont de incidenta prevederilor art. 304/1 Cod procedura civila, instanta a constat ca recursul este fondat in ceea ce priveste motivele legate de fondul cererii de suspendare.
In dosar s-a inregistrat atat cererea de suspendare intemeiata pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 cat si cererea de anulare partiala a Deciziei nr. 60 din 17 februarie 2010, a Deciziei de impunere nr. 69/2009 si deciziei nr. 82/2009, fiind stabilita si achitata o cautiune in cuantum de 10.000 lei, cuantum care se incadreaza in exigenta textului art. 215 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 care impune doar o limita maxima, de "pana la 20% din cuantumul sumei contestate".
In ceea ce priveste cele doua conditii ce se cer a fi intrunite cumulativ pentru suspendarea executarii unui act administrativ, instanta de fond a in mod gresit a apreciat ca ele sunt indeplinite. Chiar daca s-ar accepta ca iminenta unei pagube s-a constatat prin faptul ca s-a dovedit ca reclamanta are diverse obligatii comerciale si a angajat credite bancare, sub nicio forma nu se face dovada existentei unui caz bine justificat. Motivele de fapt si de drept invocate in legatura cu legalitatea deciziilor de impunere, nu creeaza o indoiala puternica asupra prezumtiei de legalitate si presupune o analiza a fondului cererii de chemare in judecata, analiza care nu se admite a se face in cadrul procesual dedus judecatii, acela al cercetarii aparentei dreptului, o analizarii sumare, in vederea solutionarii unei cereri de suspendare. Practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie este constanta in acest sens, iar instanta de fond, considerand ca este un element esential faptul ca prin actiunea in contencios administrativ s-au invocat aspecte de fapt si texte de lege pentru care considera ca si-a desfasurat activitatea in conformitate cu legea, a facut o gresita interpretare a textului art. 14 din lege, sub aspectul indeplinirii celor doua conditii, in mod cumulativ.
Fata de cele ce preced, instanta vazand si prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedura civila, a admis recursul, a modificat sentinta in sensul ca a respins cererea de suspendare si a dispus restituirea cautiunii.