Procedura administrativ jurisdictionala. Exceptia prematuritatii.
Ordonanta Guvernului nr. 92/2003
Admiterea exceptiei prematuritatii contestatiei formulate impotriva deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala, impiedica analiza legalitatii obligatiilor fiscale imputate prin cele doua acte administrativ fiscale, altfel se ajunge la contrarietatea dispozitiilor in cadrul aceleiasi hotarari.
Prevderile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. au character imperativ, iar nerespectarea lor atrage casarea hotararii deoarece nearatarea motivelor si dovezilor nu permite instantei de control judiciar sa verifice motivele de fapt si de drept care au format convingerea primei instante.
Prin sentinta nr.595 din 28 mai 2010, pronuntata de Tribunalul Mures, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, s-a admis exceptia prematuritatii cererii, invocata de parata si s-a respins cererea formulata de reclamanta S.C. B.P.E. S.R.L. in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Mures, ca fiind prematur introdusa cu privire la Decizia de impunere 478 din 20 octombrie 2008 si a Raportului de inspectie fiscala nr. 51 din 20 octombrie 2008, respectiv ca neintemeiata cu privire la Decizia nr. 160 din 6 martie 2009, emisa de parata.
In considerentele hotararii s-a retinut in esenta ca reclamanta a optat pentru procedura administrativ jurisdictionala prevazuta de art. 205, 218 din O.G. nr. 92/2003, ca nu a asteptat solutionarea contestatiei si nici nu a notificat decizia de renuntare la aceasta cale de atac, astfel ca aceasta contestatie impotriva deciziei de impunere nr. 468 din 20 octombrie 2008 si a raportului de inspectie fiscala nr. 51 din 20 octombrie 2008, apare ca prematur formulata.
In legatura cu cererea de anulare a deciziei nr. 160 din 6 martie 2009, prima instanta retine ca aceasta decizie nu a fost criticata, astfel ca nu se incadreaza in prevederile art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003. Pe de alta parte, retine ca sumele stabilite prin decizia de impunere dar si prin raportul de inspectie fiscala sunt datorate de catre societatea reclamanta.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta S.C. B.P.E. S.R.L., solicitand in principal casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare iar in subsidiar modificarea hotararii in sensul respingerii exceptiei prematuritatii invocata de parata D.G.F.P. Mures si admisa de catre prima instanta si solutionarea pe fond a contestatiei prin analizarea criticilor formulate impotriva deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala.
In motivarea cererii de recurs se arata ca prima instanta a admis exceptia prematuritatii contestatiei impotriva deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala fara sa tina seama de imprejurarea ca a formulat o precizare de actiune, prin care a aratat ca intelege sa conteste decizia nr. 160 din 6 martie 2009, vizand modul de solutionare a contestatiei formulata impotriva deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala.
Prin aceasta precizare admisa de altfel de prima instanta, a solicitat anularea celor doua acte administrative prin care s-au stabilit in sarcina sa obligatii suplimentare catre bugetul de stat.
Instanta a incuviintat si o parte din cererile de probatiune solicitate printre care si expertiza financiar-contabile, insa in considerentele hotararii nu se face nicio referire la probele administrate in cauza, la criticile formulate vizand modul de solutionare a contestatiei impotriva celor doua acte administrativ fiscale, a omis sa se pronunte asupra punctului din contestatie vizand inregistrarea in mod eronat a bunurilor si serviciilor achizitionate, asupra punctului privind inregistrarea in contul de materii prime si auxiliare a unor produse, a punctului privind dreptul de deducere a TVA, cele vizand impozitul pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti, persoane juridice nerezidente. La toate aceste critici prima instanta a inteles sa raspunda printr-o simpla fraza, in sensul ca societatea datoreaza bugetului de stat obligatiile stabilite prin decizia de impunere si raportul de inspectie fiscala.
In drept isi intemeiaza recursul pe dispozitiile cuprinse in art. 304 pct. 7,8,9, art. 3041 si art. 312 alin. 3 Cod procedura civila.
Prin intampinarea depusa la dosar, paratul M.E.F., prin D.G.F.P. Mures solicita respingerea recursului ca nefondat, mentinerea solutiei primei instante ca fiind temeinica si legala, apreciind ca argumentele invocate de recurenta nu au nici un suport juridic. Prin cererea de recurs formulata practic reia argumentele pe care le-a expus in fata instantei de fond, argumente la care s-a raspuns prin hotararea pronuntata de catre prima instanta.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si in limitele prevazute de art. 3041 Cod procedura civila, curtea a constat ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea de recurs formulata se invoca ca prim motiv de casare acela ca hotararea primei instante nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii, ori straine de natura pricinii.
Analizand hotararea primei instante se constata ca s-a admis in principal exceptia prematuritatii contestatiei formulata de catre reclamanta, impotriva deciziei de impunere nr. 478 din 20 octombrie 2008 si a raportului de inspectie fiscala nr. 51 din 20 octombrie 2008, s-a constatat, de asemenea, ca prin precizarea facuta de catre reclamanta - la fila 70 din dosar, si prin care solicita anularea deciziei nr. 160 din 6 martie 2009, privind solutionarea contestatiei depusa de catre reclamanta impotriva deciziei de impunere fiscala nr. 478 si a raportului de inspectie fiscala din 20 octombrie 2008, nu este criticata modalitatea de solutionare a contestatiei, astfel ca nu sunt incidente dispozitiile art. 218 alin. 2 din Cod procedura fiscala, dar cu toate acestea, prima instanta procedeaza la analizarea legalitatii obligatiilor fiscale imputate reclamantei, ajungand la concluzia ca societatea reclamanta datoreaza bugetului de stat aceste obligatii, fara sa arate motivele de fapt si de drept care i-au format convingerea sau sa faca trimitere la dovezile care au determinat aceasta convingere, sa arate motivele pentru care au fost inlaturate criticile reclamantei, vizand modul in care organele fiscale au verificat modalitatea de inregistrare a bunurilor si serviciilor achizitionate (pct. 5 din decizie), inregistrarea in contul de materii prime si auxiliare a unor produse, calculul si deducerea TVA, calculul impozitului pe veniturile obtinute de persoanele juridice nerezidente din Romania (pct. 2 din decizie) sau concluziile din raportul de expertiza intocmit ca urmare a incuviintarii probei solicitate de catre reclamanta.
Prin aceasta modalitate de solutionare a cauzei judecatorul primei instante a incalcat dispozitiile art. 261 Cod procedura civila, dispozitii care prevad ca orice hotarare judecatoreasca trebuie motivata in fapt si in drept, ceea ce presupune ca judecatorii sunt obligati sa arate in cuprinsul hotararii motivele de fapt si de drept care le-au format convingerea sa enunte direct cele constatate si dovezile care au determinat aceasta convingere.
Sub acest aspect prevederile art. 261 pct. 5 Cod procedura civila au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage casarea hotararii pentru ca fara aratarea motivelor si a dovezilor hotararea pronuntata este netemeinica.
Trebuie retinuta de asemenea si contrarietatea dispozitiilor din hotararea recurata, intrucat, pe de o parte, judecatorul primei instante admite exceptia prematuritatii contestatiei vizand decizia de impunere fiscala si raportul de inspectie fiscala precum si exceptia inadmisibilitatii contestatiei formulata impotriva deciziei 160 din 6 martie 2009, apreciind ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 218 alin. 2 Cod procedura civila, exceptii peremtorii, care impiedica solutionarea pe fond a cauzei, iar pe de alta parte, analizeaza legalitatea si temeinicia obligatiilor fiscale stabilite prin cele doua acte administrativ fiscale contestate.
Prin modalitatea de solutionare a cauzei au fost incalcate si dispozitiile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, dispozitii care reglementeaza competenta instantei de contencios administrativ ca in situatia solutionarii actiunii in anularea unui act administrativ sa se pronunte si asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.
Odata ce instanta de fond a fost sesizata prin precizarea de actiune cu o plangere impotriva deciziei de solutionare a contestatiei impotriva raportului de inspectie fiscala si a deciziei de impunere fiscala, precizare acceptata si prin care sunt aduse critici vizand modul in care organele fiscale au inteles sa stabileasca obligatiile fiscale suplimentare, fiind criticat in mod individual fiecare punct din raportul de inspectie fiscala cu argumente in fapt si in drept, o parte a acestor argumente fiind confirmate prin raportul de expertiza efectuat in cauza si incuviintat de catre instanta, judecatorul primei instante era obligat sa analizeze toate argumentele aduse de catre reclamanta si sa motiveze respingerea lor in conditiile in care a constatat ca obligatiile fiscale stabilite sunt datorate.
Pentru toate aceste considerente, instanta in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila raportat la art. 304 pct.7 din acelasi cod, a admis recursul, a casat hotararea primei instante si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Cu ocazia rejudecarii instanta de fond va stabili daca in speta sunt admisibile cele doua exceptii, cea a prematuritatii contestatiei impotriva deciziei de impunere nr. 478/2008 si a raportului de inspectie fiscala nr. 51/2008, a inadmisibilitatii contestatiei impotriva deciziei nr. 160/20009 de solutionare a contestatiei impotriva deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala, in caz afirmativ se va avea in vedere caracterul peremptoriu a celor doua exceptii si efectele acestuia, iar in situatia in care se va ajunge la concluzia ca cele doua exceptii nu pot fi admise si se va proceda la cercetarea pe fond a cauzei, instanta de fond va analiza legalitatea si temeinicia actelor administrativ fiscale prin care s-au stabilit in sarcina reclamantei obligatii suplimentare fata de bugetul de stat, urmand sa aiba in vedere argumentele de fapt si de drept aratate de catre reclamanta in cadrul contestatiei, dar si cele sustinute prin intampinare de catre paratul M.F.P., prin D.G.F.P. Mures, precum si probele administrate in cauza, inclusiv raportul de expertiza incuviintat.