Pretentii derivate dintr-un contract de prestari servicii. Natura juridica a litigiului. Competenta de solutionare
Legea nr. 168/1999, art. 67 lit. a, art. 69
C. proc. civ., art. 1 pct. 1
Conform prevederilor art. 67 lit. "a" din Legea nr. 168/1999 sunt conflicte de drepturi conflictele in legatura cu incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca.
Prin art. 69 din Legea nr. 168/1999 se prevede ca nu sunt considerate conflicte de drepturi, in sensul legii mentionate, conflictele dintre unitatile si persoanele care presteaza diferite activitati, in temeiul altor contracte decat contractul individual de munca.
Avand in vedere ca fata de clauzele din contractul incheiat de parti, acesta nu poate fi asimilat unui contract individual de munca, contractul respectiv fiind un contract de prestari servicii, in privinta raporturilor dintre parti sunt incidente normele de drept civil si nu normele de dreptul muncii.
In aceste conditii, litigiul dintre parti legat de indeplinirea obligatiilor contractuale nefiind un litigiu de munca, ci un litigiu de drept civil, in conformitate cu prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. competenta de solutionare in prima instanta revine judecatoriei.
Prin Sentinta civila nr. 1837 din 18 noiembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Mures, Sectia civila in dosarul nr. 78/102/2010, s-a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanta S.M., in contradictoriu cu paratul Sport Club "M.", obligand paratul la plata in favoarea reclamantei a sumei de 2.000 lei, reprezentand drepturi salariale cuvenite pentru luna ianuarie 2009, precum si la plata echivalentului in lei la data platii a sumei de 350 euro, reprezentand indemnizatie de efort cuvenita pentru perioada septembrie 2008-ianuarie 2009. Restul pretentiilor au fost respinse.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs paratul Sport Club "M.", cu sediul in Targu - Mures si a solicitat in principal admiterea exceptiei necompetentei materiale a Tribunalului Mures in judecarea cauzei si pe cale de consecinta casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta competenta. In subsidiar, s-a solicitat modificarea sentintei atacate si pe fond respingerea actiunii introductive si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea recursului s-a aratat ca in speta Contractul nr. 641 din 5 decembrie 2006, incheiat intre reclamanta si parat nu este un contract individual de munca si in acest conditii sunt incidente prevederile art. 69 din Legea nr. 168/1999, care statueaza ca nu sunt considerate conflicte de drepturi, in sensul legii mentionate, conflictele dintre unitatile si persoanele care presteaza diferite activitati acestora, in temeiul altor contracte, decat contractul individual de munca.
In atare situatie, data fiind imprejurarea ca prima instanta s-a declarat competenta sa judece prezenta cauza, desi nu era vorba de un conflict de drepturi, s-a apreciat ca in speta este incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. si prin urmare se impune casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei competente, respectiv Judecatoriei Targu - Mures.
Referitor la fondul cauzei, in ipoteza in care exceptia necompetentei nu va fi primita, s-a solicitat sa se aiba in vedere ca sentinta instantei de fond a fost data cu interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii, schimband natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Sub acest aspect s-a invocat faptul ca intre partile in litigiu s-a incheiat Contractul nr. 641 din 5 decembrie 2006, prin care reclamanta in calitate de prestator s-a obligat sa presteze jocul de handbal pentru parat, contractul incheiat fiind caracterizat ca un contract sinalagmatic, care presupune principiul reciprocitatii si interdependentei obligatiilor partilor.
S-a sustinut ca in conditiile in care contractul de prestari incheiat intre parti a fost interpretat ca fiind unul asimilat contractului individual de munca, instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala, intrucat acest contract nu este guvernat de Codul muncii.
Paratul a apreciat ca in mod gresit a retinut instanta de fond ca reclamanta a avut calitatea de angajat al paratului in functia de jucator de handbal, hotararea fiind pronuntata fara a se tine seama de inscrisurile depuse la dosar.
In acest context s-a sustinut ca este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs si in raport de prevederile art. 3041 C. proc. civ. si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la 13 ianuarie 2010 la Tribunalul Mures, reclamanta S.M. a solicitat in contradictoriu cu paratul Sport Club "M." cu sediul in Targu - Mures obligarea paratului la plata sumei de 350 de euro, reprezentand indemnizatia de efort aferenta perioadei septembrie 2008 - ianuarie 2009 si a sumei de 4.000 de lei, reprezentand salariul aferent lunilor decembrie 2008 si ianuarie 2009.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca este jucatoare de handbal, fiind inregistrata la Federatia Romana de Handbal, iar pretentiile sale deriva din contractul incheiat cu paratul Sport Club "M.", care nu si-a indeplinit obligatia de plata a drepturilor banesti solicitate.
Conform Contractului nr. 641 din 5 decembrie 2006, incheiat intre paratul Sport Club "M." si reclamanta S.M., aceasta din urma s-a obligat sa practice jocul de handbal pentru parat, durata contractului fiind stabilita pentru perioada 5 decembrie 2006 - 30 iunie 2011.
Prin art. 4 din contractul mentionat s-a prevazut ca reclamanta va primi pe durata contractului o indemnizatie de efort lunara de 70 de euro si un salariu lunar net de 2.000 de lei (RON).
Fata de pretentiile reclamantei, cu ocazia judecarii cauzei in prima instanta , paratul a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Mures in solutionarea cauzei, pe motiv ca litigiul dedus judecatii nu este un conflict de munca, in speta fiind incidente dispozitiile art. 69 din Legea nr. 168/1999, care prevad care litigii nu sunt considerate conflicte de drepturi, intre aceste litigii fiind si cele legate de executarea unor contracte de prestari servicii.
Exceptia invocata de parat a fost respinsa, tribunalul retinand ca prezenta cauza are natura unui litigiu de dreptul muncii, in contextul in care prin contractul incheiat de parti s-a stabilit ca paratul are obligatia de a-i incheia reclamantei carnet de munca si in aceste conditii cauza a fost solutionata pe fond.
Exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Mures in solutionarea cauzei a fost reiterata prin cererea de recurs, invocandu-se in sustinerea acestei exceptii aceleasi argumente care au fost invocate in fata primei instante.
Conform prevederilor art. 67 lit. "a" din Legea nr. 168/1999 sunt conflicte de drepturi conflictele in legatura cu incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca.
Prin art. 10 din Codul muncii este definit contractul individual de munca ca fiind contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii.
In ceea ce priveste conventia incheiata intre reclamanta si parat, curtea apreciaza ca aceasta nu are natura juridica a unui contract individual de munca, asa cum este definit de Codul muncii, ci a unui contract de prestari servicii.
Astfel, prin contractul mentionat reclamanta s-a obligat sa presteze in favoarea paratului servicii sportive (practicarea jocului de handbal), prin contractul respectiv fiind stabilite obligatiile partilor, durata contractului si modalitatea de plata a reclamantei pentru serviciile prestate. Este adevarat ca prin contract s-a prevazut ca reclamanta va primi un salariu net de 2.000 lei lunar, insa aceasta suma reprezinta contravaloarea serviciilor prestate de reclamanta si in mod impropriu a fost denumita "salariu", atata timp cat intre parti nu au fost stabilite raporturi de munca.
De altfel, in contractul in discutie partile nici nu au fost denumite angajator si angajat, ci beneficiar si prestator.
Pe de alta parte, nu s-a facut dovada inregistrarii contractului respectiv la Inspectoratul Teritorial de Munca Mures.
In ceea ce priveste clauza prevazuta prin art. 5, conform careia la terminarea junioratului paratul va garanta reclamantei intocmirea carnetului de munca, curtea apreciaza ca aceasta nu confera contractului natura unui contract de munca, intrucat sub acest aspect, la momentul prevazut in contract, pentru intocmirea carnetului de munca era necesara incheierea unui contract de munca intre parti.
De altfel, pe parcursul derularii contractului de prestari servicii, in perioada 22 octombrie 2007 - 23 octombrie 2008, reclamanta a avut incheiat contract de munca cu S.C. A.T.I. S.R.L. Targu - Mures.
Avand in vedere ca fata de clauzele din contractul incheiat de parti, acesta nu poate fi asimilat unui contract individual de munca , contractul respectiv fiind un contract de prestari servicii, in privinta raporturilor dintre parti sunt incidente normele de drept civil si nu normele de dreptul muncii.
Sub acest aspect instanta de recurs apreciaza ca in mod justificat a fost invocata de catre parat incidenta in cauza a prevederilor art. 69 din Legea nr. 168/1999, conform carora nu sunt considerate conflicte de drepturi, in sensul legii mentionate, conflictele dintre unitatile si persoanele care presteaza diferite activitati, in temeiul altor contracte decat contractul individual de munca.
In aceste conditii, litigiul dintre parti legat de indeplinirea obligatiilor contractuale nu este un litigiu de munca, ci un litigiu de drept civil si in conformitate cu prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. competenta de solutionare in prima instanta revine judecatoriei.
In consecinta, instanta de recurs retine ca in mod gresit a fost respinsa exceptia necompetentei materiale a tribunalului in solutionarea cauzei, fiind incident sub acest aspect motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 3 Cod procedura civila.
In contextul in care s-a retinut incidenta prevederilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., celelalte motive de recurs invocate prevazute de art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ., care se refera la fondul cauzei, nu se mai impun a fi analizate.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, in temeiul art. 312 alin. 3 C. proc. civ. curtea a admis recursul declarat de parat, a casat integral sentinta atacata si a trimis cauza spre competenta solutionare Judecatoriei Targu-Mures.