Recurs. Neagravarea situatiei in propria cale de atac. Circumstante atenuante judiciare. Aplicarea acestora fara indicarea lor in concret.
Codul de procedura penala, art. 385 ind. 8
Codul penal, art. 74
In conditiile in care numai inculpatul a uzat de caile ordinare de atac, chiar daca, in mod gresit prima instanta a retinut in favoarea inculpatului prevederile art.74 si art.76 Cod penal, fara sa indice circumstantele atenuante astfel cum pretinde art. 79 Cod penal, aceasta situatie nu mai poate fi corectata in apel sau in recurs, intrucat s-ar agrava situatia lui in propria cale de atac.
Prin sentinta penala nr.281 din 7 decembrie 2009 a Judecatoriei Odorheiu Secuiesc:
- in baza art.198 al.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal si art.74, 76 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul O.L. la 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de act sexual cu un minor;
- in baza art. 83 Cod penal a dispus revocarea beneficiului suspendarii conditionate a pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr.81/6 mai 2008 a Judecatoriei Odorheiu Secuiesc, inculpatul urmand sa execute pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare;
- s-a facut aplicarea prevederilor art.64 lit.a, b si art.71 Cod penal;
- a obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, la data de 4 mai 2009 numita B.E. din comuna Sacel, sat Soimusu Mare, nr.-, a depus o plangere impotriva inculpatului, aratand ca acesta din urma a intretinut la inceputul anului 2009 in repetate randuri, relatii sexuale cu fiica sa, respectiv B.E. in varsta de 12 ani.
In cursul cercetarilor minora a recunoscut ca inculpatul i-a facut avansuri, dupa care a intretinut raporturi sexuale cu acesta. Acest aspect rezultand din adeverinta medicala eliberata in cauza, fiind dovedit si cu declaratia martorului L.A..
In cursul procesului penal inculpatul a recunoscut comiterea faptei, aratand ca stia ca minora avea varsta de 12 ani.
S-a apreciat ca fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii de act sexual cu un minor prev. de art.198 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.
La individualizarea si dozarea pedepsei instanta a tinut cont de pericolul social concret al faptei raportat la conditiile de savarsire, fiind vorba de o minora de varsta frageda, persoana inculpatului care a mai suferit o condamnare penala, fiind recidivist, astfel ca aplicarea unei pedepse cu executarea in regim penitenciar atinge efectul preventiv - educativ urmarit.
In baza art.83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendarii conditionate a pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr.81/6 mai 2008 a Judecatoriei Odorheiu Secuiesc.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel inculpatul O.L.
In motivarea apelului s-a aratat ca actele procedurale privind ascultarea inculpatului in faza de urmarire penala si de judecata in prima instanta sunt nule intrucat acesta nu a fost asistat de un interpret, el necunoscand limba romana. De asemenea, s-a aratat ca prima instanta nu a incuviintat ascultarea martorului propus de inculpat pentru a dovedi ca a fugit impreuna cu minora doar in urma opozitiei mamei acesteia. Apelantul a considerat, de asemenea, ca fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de seductie, prevazuta de art. 199 Cod penal.
In concluziile depuse in scris in apel, inculpatul, prin avocatul sau, a aratat ca nu exista probe in sensul savarsirii infractiunii. Medicul specialist a constatat doar refuzul examenului ginecologic de catre partea vatamata. In aceste conditii exista doar declaratia inculpatului si a partii vatamate. Totodata, ocrotitorul legal al minorei, respectiv mama acesteia, nu s-a considerat lezata in nici un fel. S-a aratat ca atat inculpatul cat si minora fac parte din familii dezorganizate in care copiii au fost conceputi la varste fragede.
In concluziile sale apelantul a mai aratat ca nu s-a tinut seama de circumstantele atenuante ci numai de starea de recidiva. In legatura cu starea de recidiva s-a mentionat ca infractiunea prevazuta de art. 198 Cod penal nu poate constitui al doilea termen al recidivei intrucat nu este intentionata, fiind in prezenta culpei prevazuta de art. 19 pct. 2 lit. b Cod penal, inculpatul nerealizand caracterul infractional al faptei, el iubind-o sincer pe partea vatamata minora.
Prin decizia penala nr. 95 din 29 iunie 2010 a Tribunalului Harghita, in conformitate cu dispozitiile art. 379 pct.1 lit.b Cod procedura penala, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului impotriva sentintei penale nr.281 din 7 decembrie 2009 pronuntata de Judecatoria Odorheiu Secuiesc.
Analizand cauza sub toate aspectele, potrivit art.371 alin.2 Cod procedura penala, tribunalul a retinut urmatoarele:
La inceputul anului 2009 inculpatul a intretinut relatii sexuale cu minora B.E., in varsta de 12 ani. Actele sexuale s-au consumat la locuinta bunicilor inculpatului, precum si in alte locuri. Starea de fapt retinuta reiese din declaratiile inculpatului si ale partii vatamate minore, precum si din cele ale martorilor G.G.R. si L.A.
S-a retinut ca apararea inculpatului in apel s-a facut abuzand de drepturile procesuale prevazute de lege si in contradictie cu pozitia inculpatului insusi. Astfel, invocarea nulitatii actelor procesuale privitoare la ascultarea inculpatului a fost pur formala, nefiind indicate care sunt imprejurarile consemnate gresit ca urmare a lipsei interpretului, inculpatul recunoscand din nou savarsirea faptei in fata instantei de apel.
Tribunalul a constatat ca actele efectuate nu sunt vatamatoare si nu se impune anularea lor.
Martorul propus in fata primei instante pentru a demonstra conditiile in care inculpatul a fugit cu minora in urma opozitiei mamei acesteia nu a putut releva imprejurari care sa constituie probe pertinente si concludente. Conditiile in care cei doi au fugit, ca de altfel si existenta promisiunilor de casatorie sunt imprejurari cu totul circumstantiale in cauza. S-a considerat ca respingerea acestei cereri in probatiune nu constituie un motiv pentru desfiintarea sentintei atacate.
S-a mentionat ca adeverinta medicala nu constituie o proba privitoare la savarsirea faptei. Asa cum s-a consemnat in cuprinsul acesteia, partea vatamata minora a refuzat consultul ginecologic, insa au existat si alte probe de vinovatie, astfel cum au fost retinute mai sus.
Tribunalul a constatat ca prima instanta a retinut ca proba a savarsirii faptei adeverinta medicala. Acest lucru demonstrand ca judecatorul nu a analizat probele cauzei, hotararea primei instante fiind o reproducere a rechizitoriului.
Consideratiile expuse in fata instantei de apel privitoare la calificarea faptei sunt neintemeiate. Incriminarea actului sexual cu un minor prin dispozitiile art. 198 Cod penal protejeaza valorile sociale privitoare la viata sexuala a minorilor cu varsta mai mica de 15 ani. Nivelul deosebit de scazut al dezvoltarii emotionale, dar si fizice, pana la aceasta varsta a facut necesara interzicerea relatiilor sexuale cu astfel de persoane.
Relatiile sexuale cu persoane care nu au implinit 15 ani pot avea consecinte negative serioase pentru dezvoltarea ulterioara a vietii intime a acestora, a dezvoltarii emotionale si nu in ultimul rand, consecinte privitoare la sanatate in cazul aparitiei unei sarcini la o varsta atat de frageda. De aceea, actul sexual cu un minor care nu a implinit 15 ani constituie infractiune indiferent de conditiile in care s-a savarsit. Prezenta unor sentimente ale inculpatului fata de minora nu are relevanta asupra existentei infractiunii. De asemenea, promisiunile de casatorie pot fi avute in vedere ca si conditii concrete de savarsire a faptei dar sunt irelevante pentru calificarea juridica.
Infractiunea de seductie prevazuta de art. 199 Cod penal are in vedere protejarea unor valori sociale diferite, referitoare la viata sexuala a persoanei de sex feminin mai mica de 18 ani. Dupa varsta de 15 ani si pana la varsta de 18 ani, legea prezuma ca persoanele de sex feminin sunt intr-o stare de deosebita vulnerabilitate fata de promisiunile de casatorie. Profitarea de aceasta vulnerabilitate pentru determinarea la intretinerea de raporturi sexuale este incriminata. Daca varsta victimei este mai mica de 15 ani existenta promisiunilor de casatorie devine irelevanta intrucat valorile sociale lezate prin actul sexual sunt altele, mai importante, iar pentru sanctionarea faptuitorului legea a prevazut pedepse mai severe.
Avand in vedere obiectul juridic diferit al celor doua infractiuni tribunalul a apreciat ca nu se impune schimbarea incadrarii juridice a faptei. Aceasta chestiune fiind unul din motivele de apel nu a fost solutionata separat.
Consideratiile din apel referitoare la starea de recidiva au fost apreciate ca fiind lipsite de fundament juridic. Infractiunea savarsita de inculpat este una intentionata si constituie al doilea termen al recidivei.
Aprecierile primei instante privitoare la individualizarea pedepsei au fost considerate de tribunal ca fiind fara suport juridic. Aplicarea pedepsei s-a facut arbitrar, fara observarea dispozitiilor legale care reglementeaza individualizarea pedepsei si a modalitatii de executare si fara argumente.
In primul rand, modalitatea in care au fost aplicate dispozitiile art. 76 Cod penal incalca art. 79 Cod penal, judecatoria neindicand care sunt acele imprejurari care au fost retinute ca circumstante atenuante.
Pe de alta parte, tribunalul a considerat ca prima instanta nu a tinut seama de faptul ca individualizarea pedepsei si individualizarea modalitatii de executare sunt doua operatiuni tehnice juridice distincte. Individualizarea pedepsei este operatiunea prioritara si se efectueaza pe baza criteriile oferite de art. 72 Cod penal. Ulterior, modalitatea de executare a pedepsei stabilite in prima faza se individualizeaza potrivit dispozitiilor art. 81, 86 ind. 1, 86 ind. 7 sau art. 62 Cod penal. Judecatoria a procedat la stabilirea pedepsei si a modalitatii de executare intr-un singur timp, fara a se putea stabili care au fost considerentele unei astfel de operatiuni.
Tribunalul a constatat, de asemenea, ca pedeapsa aplicata inculpatului este deosebit de blanda tinand seama de starea de recidiva si de varsta foarte frageda a victimei, aspecte care trebuiau sa duca la agravarea raspunderii si nu la atenuarea ei.
Faptul ca in familia inculpatului sau a victimei femeile au ramas insarcinate la varste fragede nu constituie un aspect care sa conduca la atenuarea raspunderii. Dimpotriva, lipsa de reactie a autoritatilor sau reactia inadecvata prin aplicarea unor pedepse deosebit de blande, in alte limite decat cele legale, asa cum este cea aplicata de prima instanta, duc la astfel de situatii de degenerare a raporturilor intre membrii comunitatii si la promiscuitate sexuala.
Tinand seama de dispozitiile art. 372 tribunalul nu a putut agrava situatia inculpatului in propriul apel.
Impotriva deciziei Tribunalului Harghita a declarat recurs inculpatul, in termenul prevazut de art.385 ind. 3 Cod pr.penala, insa acesta nu este motivat .
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
Inculpatul nu si-a motivat recursul asa cum prevad dispozitiile art.385 ind. 10 alin.2 Cod pr.penala, astfel ca instanta va analiza cauza doar prin prisma dispozitiilor art.385 ind. 9 alin.3 Cod pr.penala.
Astfel, avand in vedere ca nici unul din cazurile prevazute de art.385 ind. 9 alin.1 pct. 1-7, 10, 13, 14, 19 si 20 Cod pr.penala, care pot fi luate in considerare de instanta din oficiu, nu sunt incidente in cauza, pentru ca s-au respectat toate dispozitiile legale privind competenta, compunerea si sesizarea instantei, publicitatea sedintei, participarea procurorului, dreptul la aparare, faptele sunt prevazute de legea penala, individualizarea pedepselor s-a facut cu respectarea disp.art.72 Cod penal, Curtea apreciaza ca hotararea atacata este legala si temeinica.
Cu privire la solicitarea procurorului privind admiterea recursului inculpatului si aplicarea dispozitiilor art.76 lit.a Cod penal cu consecinta art.76 lit.c Cod penal, intrucat prima instanta a retinut circumstante atenuante insa nu le-a individualizat, Curtea apreciaza ca aceasta cerere nu este fondata.
Prima instanta a retinut in favoarea inculpatului prevederile art.74 si art.76 Cod penal. Tribunalul in mod corect a apreciat ca instanta de fond a incalcat prevederile art.79 Cod penal, privind indicarea circumstantelor, insa avand in vedere ca doar inculpatul a declarat apel nu s-a putut corecta aceasta situatie intrucat s-ar agrava situatia lui in propria cale de atac.
Impotriva deciziei tribunalului a declarat recurs doar inculpatul astfel ca, daca instanta de recurs ar indica doar anumite circumstante prev. de art.74 cu referire la art. 76 Cod penal, ar agrava situatia acestuia in propria cale de atac, aspect ce ar contraveni dispozitiilor art.385 ind. 8 al.1 Cod procedura penala.
Fata de considerentele expuse, instanta in baza art.385 ind. 15 pct.1 lit.b Cod pr.penala, urmeaza sa respinga recursul inculpatului ca nefondat.