Restituirea unei suprafete de teren ocupate in mod abuziv.
Prin sentinta civila nr. 75/27 ianuarie 2009, Tribunalul Mures a respins actiunea formulata de reclamantii O.E., O.C., O.R., P.D. in contradictoriu cu paratii R.A.G.C.L. Reghin si Primaria municipiului Reghin, precum si actiunea reconventionala formulata de R.A.G.C.L. Reghin.
In adoptarea acestei solutii, tribunalul a retinut, in esenta, ca decizia emisa de parata S.C. R.A.G.C.L. S.A. Reghin si atacata in cauza - nr. 22/23/28 noiembrie 2005 - este legala, prin aceasta propunandu-se acordarea in favoarea reclamantilor de titluri de despagubire pentru spatiile de locuit situate in Reghin, str. Petru Maior si vandute in baza Legii nr. 112/1995, constand in diferenta evaluata la suma de 424.877.000 lei, care va fi actualizata in functie de indicele de inflatie, precum si diferenta pentru suprafata de 1204 m.p. teren aferent, pentru care petentii au primit despagubiri in baza aceleiasi legi, astfel cum s-a dispus prin sentinta civila nr. 960/17 iunie 2005 a Tribunalului Mures, prin care a fost modificata in parte o decizie emisa anterior de catre parata cu privire la acelasi imobil (nr. 23/7 mai 2002).
In ceea ce priveste solicitarea de restituire in natura a unei suprafete din terenul aferent curtii imobilului, pretins neafectata de constructii, s-a retinut ca acest aspect a fost transat prin hotararea judecatoreasca mentionata si ca propunerea de despagubire pentru suprafata de 1204 mp. este corecta, intrucat este ocupata in intregime de sediul B.A., birourile C.P. si locuinte proprietate personala.
De asemenea, tribunalul a retinut ca, potrivit sustinerilor paratilor, nu exista un alt teren, spatiu comercial sau garsoniera in zona centrala a orasului, care sa poata fi acordate in compensare, astfel cum au solicitat reclamantii.
Cu privire la actiunea reconventionala formulata in cauza - prin care parata S.C. R.A.G.C.L. S.A. Reghin a solicitat eliminarea din cuprinsul art. 1 al deciziei atacate a propunerii de acordare de despagubiri pentru teren, intrucat nu este detinatorul acestuia - tribunalul a retinut ca decizia putea fi revocata de catre emitent anterior declansarii procesului si ca oricum, sustinerile paratei cu privire la regimul si circuitul respectivului teren nu sunt verificabile in acest cadru procesual, astfel incat instanta nu poate ajunge la concluzia ca alta entitate este obligata la acordarea de despagubiri catre reclamanti.
Acestia din urma au declarat apel impotriva hotararii anterior descrise, criticand-o pentru nelegalitate sub aspectul respingerii cererii de restituire in natura a unui spatiu in suprafata de 40,94 mp., situat la parterul imobilului din litigiu, precum si a unei suprafete de 180 mp. din curte, ambele instrainate abuziv de catre parata S.C. R.A.G.C.L. S.A. Reghin, cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995.
In subsidiar, reclamantii au aratat ca solicita atribuirea prin compensare a unor bunuri imobile de valoare similara, iar la ultimul termen de judecata au precizat ca din suprafata de 346 mp., reprezentand curtea imobilului din litigiu, revendica doar suprafata de 18 mp., aferenta spatiului comercial de la parter, ilegal instrainata fostului chirias in baza Legii nr. 112/1995, pentru restul terenului preluat de la antecesoarea lor, situat in spatele constructiilor din litigiu, avand formulata actiune intr-un alt dosar.
Parata S.C. R.A.G.C.L. S.A. a depus la dosar intampinare si cerere de aderare la apel, in conditiile prevazute de art. 293 Cod procedura civila, solicitand schimbarea in parte a hotararii primei instante, in sensul admiterii actiunii reconventionale si respingerea apelului declarat de reclamanti, apreciind ca solutia criticata de acestia este legala, in mod corect retinandu-se imposibilitatea restituirii in natura sau a compensarii cu alte bunuri imobile.
In motivarea propriului apel, parata a aratat ca terenul in privinta caruia a propus acordarea de despagubiri in favoarea reclamantilor nu se afla in administrarea sa, fiind concesionat de Primaria municipiului Reghin, B.A. si C.P., imprejurare in care, nefiind unitate detinatoare, in intelesul Legii nr. 10/2001, nu ii revenea obligatia solutionarii sub acest aspect a notificarii reclamantilor.
Examinand apelurile deduse judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele caracterului devolutiv al caii de atac, consacrat de art. 292, 295 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Prin Decizia nr. 23/7 mai 2002 - respectiv art. 1 - parata S.C. R.A.G.C.L. S.A. Reghin a admis cererea de restituire in natura catre reclamanti a imobilului situat in municipiul Reghin, str. Petru Maior judetul Mures, inscris in C.F. nr. 5414 Reghin, nr. top. 879, imobil reprezentand spatiul comercial de la parter si curtea aferenta in suprafata de 346 mp., precizand ca aceasta din urma va ramane in indiviziune fortata cu ceilalti proprietari ai spatiilor de locuit de la etajul si parterul aceluiasi imobil, spatii care au fost instrainate chiriasilor in baza Legii nr. 112/1995 si pentru care reclamantii au beneficiat de despagubiri banesti in temeiul aceleiasi legi, conform Hotararii nr. 526/14 iulie 1997 (filele 38-39 apel).
De asemenea, prin art. 2 din decizia mentionata, s-a propus acordarea de despagubiri pentru suprafata de gradina pe care se afla sediul B.A. si al C.P., iar prin art. 3 - acordarea de despagubiri pentru spatiile de locuit instrainate, cu referire la acestea din urma aratandu-se ca vor reprezenta diferenta dintre valoarea incasata in baza Legii nr. 112/1995, actualizata cu indicele de inflatie si valoarea corespunzatoare a imobilului, conform prevederilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
In fine, prin art. 4 din aceeasi decizie, parata a dispus comunicarea acesteia, precum si a actelor doveditoare depuse de reclamanti, catre Prefectura judetului Mures, in vederea stabilirii despagubirilor propuse prin art. 2 si 3 (filele 38-39 dosar apel).
Reclamantii au atacat in instanta decizia anterior descrisa, iar prin sentinta civila nr. 960/17 iunie 2005 a Tribunalului Mures (dosar nr. 2991/2004, atasat), definitiva prin neapelare, s-a modificat doar cuprinsul art. 3, in sensul ca s-a dispus acordarea in favoarea reclamantilor, in functie de optiunea acestora, de masuri reparatorii prin echivalent (conform prevederilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, astfel cum rezulta din considerentele hotararii), pentru diferenta dintre valoarea de circulatie a imobilului constructie, respectiv a spatiului de locuit constand in patru apartamente la etaj si un apartament la parter, situat in Reghin, str. Petru Maior, si valoarea despagubirilor stabilita in favoarea reclamantilor pentru cele patru apartamente de la etaj in temeiul Legii nr. 112/1995, diferenta evaluata la suma de 424.877.000 leu si care va fi actualizata la data efectiva a acordarii masurilor reparatorii in functie de indicele de inflatie.
Din cuprinsul considerentelor acestei hotarari rezulta ca pentru determinarea valorica a masurilor reparatorii prin echivalent - evaluate prin expertiza tehnica efectuata in cauza - s-a avut in vedere faptul ca spatiul de locuit de la parterul imobilului nu a fost luat in calcul atunci cand reclamantilor li s-au acordat despagubiri banesti in baza Legii nr. 112/1995, pentru spatiile de locuit de la etaj (prin Hotararea nr. 526/1997).
Raportat la cele anterior expuse, Curtea constata ca solicitarile formulate de reclamanti - in sensul de a se dispune restituirea in natura a apartamentului de la parter, in suprafata de 40,94 mp., cu privire la care sustin ca a fost nelegal instrainat fostului chirias in temeiul Legii nr. 112/1995, intrucat acesta nu reprezenta spatiu de locuit, ci spatiu comercial, (respectiv "camera de hotel", la nationalizare), destinatia fiindu-i schimbata in mod abuziv - nu pot fi primite si nici nu mai pot fi supuse examinarii in prezenta cauza, deoarece au intrat in puterea lucrului judecat, prin efectul substantial al sentintei civile nr. 960/2005 a Tribunalului Mures, in privinta careia nu s-a uzat de caile legale de atac.
Pe de alta parte, in contextul in care contractul de vanzare-cumparare invocat nu a fost desfiintat prin hotarare judecatoreasca irevocabila, iar o astfel de solicitare nu formeaza obiectul litigiului supus examinarii, acesta se bucura in continuare de aparenta de legalitate, restituirea in natura nefiind posibila, conform prevederilor art.18 din Legea nr. 10/2001.
Aceeasi solutie se impune, de altfel, si in privinta cererii de restituire a unei suprafete din intinderea curtii aferente imobilului din litigiu - solicitare argumentata tot prin sustinerea nelegalitatii instrainarii acesteia in baza Legii nr. 112/1995 - sub acest aspect observandu-se ca modalitatea de atribuire catre reclamanti a terenului aferent constructiilor, respectiv in indiviziune fortata cu proprietarii celorlalte spatii de la etaj si parter, a fost definitiv reglementata prin art. 1 din decizia nr. 23/7 mai 2002, masura mentinuta ca atare prin sentinta civila nr. 960/2005, anterior prezentata.
In fine, Curtea constata ca abordarea cauzei de catre prima instanta este corecta si in privinta solutiei de respingere a cererii de atribuire in compensare a altor bunuri imobile, de valoare egala cu cea a spatiilor nerestituite in natura in cadrul procedurii administrative de solutionare a notificarii reclamantilor, sub acest aspect retinandu-se ca probele administrate in cauza nu au confirmat detinerea de catre parata R.A.G.C.L. Reghin a unor astfel de bunuri, iar pe de alta parte, aceste aspecte nu au fost invocate in cadrul litigiului finalizat prin sentinta civila nr. 96o/2005, astfel ca natura masurilor reparatorii acordate a intrat, de asemenea, in puterea lucrului judecat.
Se apreciaza, in schimb, ca se impune admiterea in parte a actiunii reclamantilor, deoarece in contextul in care modul de solutionare a notificarii acestora in cadrul procedurii administrative a fost supus controlului jurisdictional, conform procedurii prevazute de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, parata nu mai era abilitata din punct de vedere legal sa emita o alta decizie dupa pronuntarea sentintei civile nr. 960/2005, devenind susceptibila de punere in executare decizia atacata in instanta, respectiv decizia nr. 23/7 mai 2002, astfel cum aceasta a fost modificata prin hotararea judecatoreasca mentionata.
Pe de alta parte, prin emiterea celei de-a doua decizii, parata a dat o noua rezolvare notificarii reclamantilor, in sensul propunerii ca, pentru terenul in suprafata de 1204 mp. - afirmativ ocupat de sediul Bancii Agricole si al Cooperativei Progresul - reclamantii sa beneficieze de masuri reparatorii prin echivalent constand in diferenta fata de despagubirile primite in baza Legii nr. 112/1995, in timp ce, prin decizia anterioara, nu a facut o astfel de distinctie, propunand acordarea de despagubiri integrale pentru acelasi teren.
In plus, atat din cuprinsul sentintei civile nr. 960/2005, cat si din cel al expertizei tehnice care a stat la baza adoptarii respectivei solutii, rezulta fara echivoc faptul ca la determinarea cuantumului despagubirilor acordate in baza Legii nr. 112/1995 s-a luat in calcul doar valoarea celor patru apartamente de la etajul cladirii, acesta fiind si motivul pentru care, prin hotararea judecatoreasca mentionata s-a procedat la reevaluarea despagubirilor, in sensul includerii si a valorii apartamentului de la parter. (alin. 1, pag. 3 sentinta).
Prin urmare, in mod gresit s-a retinut ca reclamantii ar fi primit despagubiri pentru teren in baza Legii nr. 112/1995.
Pentru considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila, Curtea va admite apelul declarat de reclamanti si va schimba in parte hotararea primei instante, in sensul admiterii in parte a actiunii si anularii deciziei nr. 22/23/28 noiembrie 2005, emisa de parata R.A.G.C.L. Reghin.
Vor fi respinse celelalte pretentii, precum si actiunea formulata in contradictoriu cu parata Primaria municipiului Reghin, sub acest ultim aspect observandu-se ca solicitarile reclamantilor vizeaza doar modul defectuos de rezolvare a notificarii lor de catre cealalta parata.
In ceea ce priveste cererea de aderare la apel, Curtea constata ca aceasta este nefondata, apreciindu-se ca actiunea reconventionala formulata de parata R.A.G.L. Reghin a fost in mod corect respinsa de catre prima instanta, deoarece propunerea de despagubiri pentru terenul in privinta caruia sustine ca nu se afla in administrarea sa a intrat in puterea lucrului judecat, ca efect al sentintei civile nr. 960/2005 a Tribunalului Mures. Pe de alta parte, solutia mentionata nu este de natura a-i cauza niciun prejudiciu, intrucat parata nu va fi implicata in procedura de stabilire a despagubirilor, o atare atributie revenind Comisiei Centrale special constituite, conform prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.