Proprietate intelectuala. Drepturi de autor.
Prin Sentinta civila nr. 1357 din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Mures, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei E.U.L.B. Sibiu si s-a respins actiunea formulata de reclamantul C.D. in contradictoriu cu aceasta parata.
Totodata s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului C.D. si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei U.L.B. Sibiu si s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul C.D. in contradictoriu cu paratii U.L.B. Sibiu, F.A.M. si C.M., obligand parata F.A.M. sa inceteze orice tiparire, difuzare si comercializare a lucrarii "Proiectarea, construirea si exploatarea conductelor magistrale de transport gaze naturale", autori S.N. si C.D., E.U.L.B. Sibiu.
S-a dispus obligarea paratei Fundatia A.M. la plata catre reclamantul C.D. a sumei de 917, 6 lei reprezentand prejudiciul material produs prin neachitarea drepturilor de coautor.
S-a dispus obligarea in solidar a paratilor U.L.B. Sibiu, F..M. Sibiu si C.M. la plata catre reclamant a sumei de 75.000 lei cu titlul de prejudiciu moral produs prin editarea lucrarii, fara acordul autorilor si obligarea in solidar a acestora la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata in cuantum de 9982 lei, fiind respinse celelalte petite formulate de reclamant.
Instanta a avut in vedere actele dosarului si dispozitiile legale aplicabile in materie.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel in termen legal paratii F.U.A.M. din Sibiu si U.L.B. Sibiu.
Parata F.U.A.M. din Sibiu a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii atacate in sensul respingerii in intregime, ca nefondata a actiunii civile formulata de reclamantul C.D., cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii s-a aratat ca instanta de fond a respins gresit exceptiile ridicate pentru urmatoarele motive:
a) lipsa calitatii procesuale active a reclamantului C.D.
Intr-adevar, din mentiunea expresa inserata pe contrapagina de titlu a lucrarii: "Proiectarea, construirea si exploatarea conductelor magistrale de transport gaze naturale", apartinand autorilor S.N. si C.D., rezulta, neechivoc, ca toate drepturile apartin E.U.L.B.din Sibiu.
Acest fapt rezulta si din declaratia autorului S.N. (fila 286 verso, din dosarul instantei de fond), potrivit caruia el a fost cel care a predat manuscrisul lucrarii - pe suport magnetic (discheta) - la U. "L.B." din Sibiu, care i-a si solicitat elaborarea lucrarii.
Din aceasta, rezulta, implicit, ca autorul S.N. este cel care a cesionat E.U. "L.B." din Sibiu "toate drepturile" asupra lucrarii respective. Declaratia acestui autor, facuta explicit, este mijlocul de proba esential, care, in absenta unui contract scris de cesiune, face, pe deplin, dovada certa a existentei acestuia. In acest sens, s-a exprimat si literatura de specialitate: "Tertii interesati [in speta, Fundatia Universitara "A.M." din Sibiu, n.n.] pot dovedi existenta si continutul contractului [de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, n.n] prin orice mijloc de proba, deoarece contractul este fata de ei un fapt juridic" (Viorel Ros, Dragos Bogdan, Octavia Spineanu-Matei, Dreptul de autor si drepturile conexe. Tratat, Bucuresti, Editura "AII Beck", 2005, p. 367).
In consecinta, numai E.U. "L.B." din Sibiu ar fi putut, legalmente, ca - in baza acestei cesionari a tuturor drepturilor patrimoniale de autor, facute in favoarea ei - sa formuleze, in Justitie, orice eventuala pretentie relativa la aceste drepturi, ce i-au fost rezervate, in exclusivitate, prin dreptul de copyright, mentionat textual pe contrapagina de titlu a lucrarii respective, iar nu si vreunul dintre cei doi coautori ai acesteia.
Aceasta interpretare este impartasita si de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA), care, prin Adresa nr. 8149 din 26 ianuarie 2005, a comunicat, intre altele, reclamantului C.D. (pagina 2, primul paragraf), referindu-se la contractul de cesiune, ca: "In cazul cesiunii exclusive [cum este si cea din speta], insusi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera in alte modalitati, pe termenul si pentru teritoriul convenite cu cesionarul si nici nu se mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane".
b). LIPSA CALITATII NOASTRE PROCESUALE PASIVE.
F.U. "A.M." din Sibiu nu a avut niciodata calitatea de editor al lucrarii respective, ci doar a asigurat multiplicarea ei, la solicitarea U."L.B." din Sibiu, pentru studentii sai de la forma de invatamant la distanta, conform obligatiilor sale legale fata de acestia.
Calitatea de editor a apartinut, in speta, exclusiv E.U. "Lucian Blaga" din Sibiu, fiind inserata, cum s-a aratat mai sus, chiar pe contrapagina de titlu a lucrarii.
In legatura cu acest fapt, chiar U. "L.B." din Sibiu a recunoscut (pagina 2, paragraful penultim din intampinarea sa, depusa in dosarul de fond initial, sub nr. 656 din 29 martie 2005) ca: "Pe coperta lucrarii este trecuta E.U. "L.B." din Sibiu, in calitate de editura ce a acordat ISBN-ul, respectandu-se, astfel, obligatia ceruta de lege: editura ce acorda numarul de identificare - ISBN - este obligata sa apara pe coperta, indiferent daca aceasta a facut sau nu tiparirea".
Acelasi fapt rezulta si din mentionarea, in acelasi loc (pe contrapagina de titlu), a adresei E.U. din Sibiu (B-dul Victoriei), facuta tocmai in scopul ca orice eventuala problema, relativa la drepturile de autor vizand aceasta lucrare, sa fie semnalata numai acelei edituri, aspect cu privire la care coautorul S.N. (care a predat lucrarea la U. "L.B." din Sibiu) nu s-a opus si nu a formulat obiectiuni sau comentarii nici inainte si nici dupa editare.
Tot astfel, nici dupa obtinerea numarului de identificare a lucrarii (ISBN) - acordat exclusiv de catre U. "L.B." din Sibiu, in calitate de unic editor - precum si dupa editarea celor 9 exemplare obligatorii, coautorul S.N. nu a formulat nici o obiectiune cu privire la rezervarea tuturor drepturilor de autor de catre E.U. "L.B." din Sibiu, desi, daca ar fi dorit, ar fi avut posibilitatea legala sa solicite mentinerea acestor drepturi exclusiv in favoarea autorilor si multiplicarea lucrarii cu aceasta mentiune.
De asemenea, faptul ca lucrarea respectiva a fost editata sub egida exclusiva a E.U. "L.B." din Sibiu rezulta si din mentiunea facuta tot pe contrapagina de titlu, la rubrica: "Referent stiintific", unde s-a trecut numele d-lui prof. univ. dr. ing. L.B. din cadrul U. "L.B." din Sibiu.
Deci, in calitate de editor, U. "L.B." din Sibiu a asigurat si supervizarea stiintifica a continutului acelei lucrari, iar nu F.U. "A.M." din Sibiu.
F.U. "A.M." nu a efectuat decat multiplicarea acelei lucrari, la solicitarea U. "L.B." din Sibiu, pentru studentii acesteia din urma, inscrisi la forma de invatamant la distanta, conform obligatiei legale ce ii revenea universitatii in baza H.G. nr. 1011/2001, iar nu si editarea ei, fapt ce nu poate antrena, deci, raspunderea juridica - pecuniara sau morala - a fundatiei relativa la drepturile de autor, care, potrivit legii, revine exclusiv editorului.
Intr-adevar, in astfel de cazuri, raportul juridic obligational, privind, in special, drepturile patrimoniale ce se cuvin autorilor, se stabileste exclusiv intre autor si editorul sub egida caruia a aparut lucrarea, iar nu intre autor si persoana care a multiplicat-o.
Intr-adevar, legea marcheaza explicit diferenta esentiala intre: "editare" si "multiplicare".
Astfel, "editarea" presupune efectuarea unor activitati specifice, cum ar fi: stabilirea continutului si titlului lucrarii; elaborarea formei grafice a copertii; prezentarea referatelor stiintifice aferente, de apreciere a lucrarii, cu propunerea de editare, din partea a cel putin doua cadre didactice cu reputatie in materie sau a doua personalitati de excelenta in domeniu, recunoscute pe plan national si international etc.
In schimb, "multiplicarea" xerox a lucrarii (in speta, de catre F.U. "A.M.") - in forma, structura si continutul convenite de autor cu editorul (in speta, de S.N. cu U. "L.B." din Sibiu) - reprezinta o operatiune strict tehnica, de fotocopiere a materialului predat de autorul lucrarii (in speta, de S.N.), fara dreptul multiplicatorului de a interveni sau a opera vreo modificare asupra materialului respectiv.
In cauza, materialul elaborat, in coautorat, de cei doi a fost doar multiplicat, in sistem xerox, de catre F.U. "A.M." din Sibiu, la cererea expresa a U. "L.B." din Sibiu.
Multiplicarea lucrarii respective a fost solicitata de universitate, deoarece, pe de-o parte, fundatia fiind una nonprofit, nu practica nici un adaos comercial la costul de productie, ci percepea doar contravaloarea materialelor si manoperei aferente multiplicarii, avand, deci, cel mai redus cost posibil, iar pe de alta parte, universitatea era obligata, prin lege, sa puna la dispozitia studentilor sai, care urmau forma de invatamant la distanta, materialul didactic scris, necesar pregatirii lor.
In plus, multiplicarea a fost efectuata de catre F. "A.M." din Sibiu in baza Protocolului de Colaborare nr. 973 din 20 aprilie 1999, incheiat de ea cu U. "L.B." din Sibiu, pentru studentii de la forma de invatamant la distanta ai acestei din urma universitati, carora, fiind inscrisi la o forma de invatamant fara frecventa, organizatorul de studii (in speta, universitatea) era obligat, potrivit legii, sa le puna la dispozitie materialele de studiu necesare pentru pregatirea examenelor.
Totodata, aceasta obligatie revenea U. "L.B." din Sibiu, conform Hotararii Guvernului Romaniei nr. 1011/2001, privind organizarea si functionarea invatamantului la distanta si a invatamantului cu frecventa redusa in institutiile de invatamant superior (publicata in: "Monitorul Oficial al Romaniei", Partea I, nr. 678 din 26 octombrie 2001, pp. 1-3), care, in art. 12 alin. (1), prevedea expres ca: "Institutiile de invatamant superior organizatoare de programe in sistem de invatamant la distanta sau de invatamant cu frecventa redusa utilizeaza tehnologii specifice pentru pregatirea studentilor, in care sunt incluse: SUPORTURI DE CURS SCRIS, casete audio, casete video, dischete, CD, culegeri tematice si materiale/tehnologii, care sa permita autoinstruirea si autoevaluarea".
In acelasi scop, si art. 13 stabilea ca: "Baza materiala a departamentelor de invatamant la distanta sau de invatamant cu frecventa redusa este asigurata de catre institutiile de invatamant superior organizatoare si cuprinde: spatii de invatamant destinate cursurilor de sinteza si examenelor, spatii pentru sistemul de tutoriat, spatii administrative, laboratoare, spatii pentru comunicare multimedia, retele de calculatoare cu acces la Internet, RESURSE TEHNICE PENTRU MULTIPLICAREA MATERIALELOR DIDACTICE PE SUPORT DE HARTIE SAU PE SUPORT ELECTRONIC".
Aceasta si in conformitate cu prevederile art. 9 din H.G. nr. 1011/2001, potrivit carora: "Studentii inscrisi la forma de invatamant la distanta sau de invatamant cu frecventa redusa incheie un contract de scolarizare cu institutiile de invatamant superior organizatoare, in care se specifica drepturile, obligatiile si raspunderile partilor", ale art. 14 din acelasi act normativ, care stabileste ca: "Diplomele si certificatele de studii sunt eliberate absolventilor care au parcurs programe in sistem de invatamant la distanta sau de invatamant cu frecventa redusa de catre institutiile de invatamant superior acreditate, in conformitate cu Regulamentul actelor de studii", precum si ale art. 3 din aceeasi hotarare, potrivit careia: "Sunt abilitate sa organizeze invatamant la distanta si invatamant cu frecventa redusa institutiile de invatamant superior acreditate".
Cadrul normativ evocat mai sus a fost recunoscut integral si de catre U. "L.B." din Sibiu, care, referindu-se in intampinarea sa (pagina 3, pct. 3, paragraful 2) la chestiunea ridicata eronat de catre reclamantul C.D., si anume ca F.U. "A.M." din Sibiu ar fi folosit lucrarea in litigiu pentru "acreditarea" Centrului de invatamant la Distanta, a aratat, textual ca: "F.U. "A.M." nu putea intocmi dosar de autorizare/acreditare, fiind o fundatie nonprofit, neacreditata sa desfasoare activitate de invatamant superior, forma ID. U. "L.B." din Sibiu, institutie de invatamant superior de stat, este singura abilitata sa desfasoare invatamant la distanta, in conformitate cu H.G. nr. 1011/2001. Ca urmare, universitatea a intocmit, in anul 2002, dosarul pentru autorizarea specializarii E.V.G.N., forma invatamant la distanta. La filele 282 - 286 din dosarul de autoevaluare sunt enumerate materialele didactice pentru disciplina E.V.G.N., editate de personalul didactic al specializarii. Se poate observa ca nu apare lucrarea "Proiectarea, construirea si exploatarea conductelor magistrale de transport gaze naturale", autori S.N., C.D. Institutia nu a folosit lucrarea amintita pentru obtinerea autorizarii specializarii, forma ID, ca urmare, nu poate fi vorba de imbogatire fara just temei a institutiei, pe seama autorilor".
Deci, Centrul pentru invatamant la Distanta - "C.M." - autorizat de catre U. "L.B." din Sibiu, pentru specializarea E.V.G.N. - care a vandut (prin intermediul cadrului sau didactic, intimatul parat C.M., si a secretarei sale, martora T.M.) lucrarea respectiva - apartine U. "L.B." din Sibiu, iar nu F.U. "A.M." din Sibiu, cum gresit a retinut prima instanta. Acest fapt, rezulta, cu claritatei din declaratia martorilor: M.R. (fila 284 din dosarul Tribunalului Sibiu, nr. 1198/2005) si B.I. (fila 285 din acelasi dosar), care au declarat ca au cumparat cursul (lucrarea) respectiv(a) de la secretariatul Centrului pentru invatamant la Distanta din M. al Universitatii "L.B." din Sibiu, precum si a martorei T.M. (filele: 290-292 din acelasi dosar), aceasta din urma fiind chiar secretara Centrului ID din M., care a vandut lucrarea in litigiu, in numele, pe seama si in contul U."L.B." din Sibiu, pentru studentii si masteranzii acesteia.
F.U. "A.M." din Sibiu nu a avut niciodata, in Municipiul M., nici sediu si nici vreun "secretariat" sau punct de vanzare a cursurilor tiparite sub egida U. "L.B." din S.
In concluzie, Fundatia Universitara "A.M." din Sibiu nu a vandut niciodata, nimanui, nici un exemplar din lucrarea respectiva, a carei multiplicare, intr-un numar de exemplare egal cu numarul studentilor sai la ID, ne-a fost comandata de catre U. "L.B." din Sibiu.
Se mai arata ca F.U. "A.M." din Sibiu nici nu a incasat vreodata bani rezultati din vanzarea acelei lucrari. Dimpotriva, fundatiei i s-a platit de catre universitate doar contravaloarea materialelor si manoperei aferente multiplicarii, aspect ce a fost confirmat si de expertiza judiciara contabila, care, verificand chitantele aflate in casieria fundatiei, a constatat ca in ele se regasesc doar costurile de multiplicare, iar nu si preturile de vanzare cu amanuntul.
De altfel, in scrisoarea din 27 aprilie 2004, adresata U. "L.B." din Sibiu si respectiv, F.U. "A.M." din Sibiu, de catre autorii acelei lucrari, acestia mentioneaza, fara dubiu, ca: "multiplicarea" ei a fost "realizata de catre C.C. E.V.G.N. M., incepand cu anul 2000, in lipsa oricarui accept din partea autorilor", iar "utilizarea celor patru lucrari, in scop didactic" [intre care, si cea in litigiu, n.n.] s-a facut, de asemenea, "in cadrul C. E.V.G.N." [M., n.n], "colegiu" care, fiind o structura componenta doar a U. "L.B." din Sibiu, nu are nici o legatura cu F.U. "A.M." din Sibiu, care nu are (si nici nu poate avea, prin lege) in componenta sa "colegii" sau "centre pentru invatamant la distanta" proprii si nici activitate didactica proprie.
Mai mult decat atat, din probele administrate in cauza, rezulta, indubitabil, ca intimatul parat C.M., cadru didactic universitar, incadrat cu Contract individual de munca la U. "L.B." din Sibiu, pentru Centrul sau de invatamant la Distanta din Medias, s-a oferit sa transporte el insusi, cu autoturismul proprietate personala, lucrarea in litigiu ("caiet de laborator", iar nu "curs", cum eronat s-a retinut de catre prima instanta).
Acelasi intimat parat s-a oferit sa si distribuie personal lucrarea respectiva studentilor sai, angajandu-se ca, imediat dupa aceasta, sa remita centrului de multiplicare al fundatiei noastre contravaloarea costului de productie (manopera si materiale), fara adaos comercial, care, oricum, nu ar fi putut fi pretins si incasat de noi, intrucat, cum am aratat mai sus, potrivit legii si statutului de organizare si functionare, am fost si suntem o fundatie nonprofit.
Finalmente, cum a constatat si expertiza contabila, fundatiei i s-a achitat exclusiv contravaloarea de multiplicare a lucrarii respective, la cost de productie, iar nu si pretul de vanzare cu amanuntul aferent acesteia.
Oricum, fundatia nu a avut nici obligatia legala si nici posibilitatea reala de a urmari si verifica: in ce conditii, cand, unde, de catre cine si la ce pret a fost vanduta lucrarea in litigiu, si nici cine si in numele cui a incasat pretul de vanzare, si nici ce s-a intamplat cu sumele de bani rezultate din comercializare.
Pe fond, apelanta arata ca hotararea apelata este contrara legii, deoarece: singura persoana raspunzatoare pentru pretentiile reprezentand drepturile de autor cuvenite reclamantului C.D., impotriva careia acesta s-ar fi putut, eventual, indrepta era si este S.N., in calitate de coautor al lucrarii in litigiu, care a cesionat "toate drepturile" asupra acesteia E.U. "L.B." din Sibiu, in masura in care acesta din urma a procedat astfel fara stirea sau acordul reclamantului.
Aceasta opinie este sustinuta, chiar daca indirect, si de catre U. "L.B." din Sibiu, care, in obiectiunile sale scrise (nr. 2477 din 12 octombrie 2007), la raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea: "proprietate intelectuala", intocmit de prof. univ. dr. D.I., arata explicit ca: "Standardele privind desfasurarea invatamantului la distanta prevad expres obligatia cadrului didactic ce preda la aceasta forma de invatamant [in speta, prof. S.N., n.n] de a edita, la inceputul anului universitar, suportul de curs, realizat intr-un mod diferit de cursul de la zi, adaptat specificului invatamantului la distanta. Profesorul S., in baza raportului de munca pe care l-a avut cu U. "L.B." din Sibiu [iar nu cu Fundatia A.M., cum eronat a mentionat aceasta din urma], a predat tipografiei" doar suportul electronic (CD) al respectivului "caiet de laborator", si doar pentru a fi multiplicat.
"Profesorul titular [in speta, S.N.] poarta intreaga responsabilitate asupra materialului dat spre a fi pus la dispozitia studentilor".
Acest aspect, a fost retinut si in concluziile la raportul de expertiza judiciara contabila, intocmit de expertul oficial ec. C.A. si contrasemnat de expertul consultant ec. T.C. (pagina 12, raspunsul la obiectivul 5, paragraful penultim), in care s-a insusit pozitia U. "L.B." din Sibiu, potrivit careia: "Cadrele didactice ce predau la forma de invatamant deschis la distanta sunt obligate sa editeze suportul de curs, in conformitate cu Standardele de Aplicare a H.G. nr. 1011/2001, privind organizarea si functionarea invatamantului la distanta si a invatamantului cu frecventa redusa in institutiile de invatamant superior".
Mai mult decat atat, astfel cum rezulta din aceeasi expertiza contabila (pagina 12, raspunsul la obiectivul 5, paragraful final, si anexa 14 la raport), intre autorii lucrarii in litigiu si U. "L.B." din Sibiu s-a incheiat, la data de 24 martie 2003, o "Conventie privind retributia suplimentara pentru predarea suportului de curs" al autorilor, in baza careia, celor doi li s-a platit suma de 9.000.000 lei vechi (ROL), suma ridicata de catre profesorul S.N., care a recunoscut acest lucru.
Parata U. "L.B." din Sibiu a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei civile atacate si respingerea actiunii formulate de reclamant,pentru urmatoarele motive:
1. U. «L.B.» Sibiu a invocat lipsa calitatii procesuale pasive a acesteia, nefiind in situatia incalcarii dreptului nepatrimonial de autor, exceptie respinsa, in mod nelegal, de instanta de fond.
Instanta a retinut in mod corect ca « din inscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese ca intre reclamant si aceasta parata (U.L.B.S.) ar fi fost incheiat un contract de editura, de asemenea reclamantul a recunoscut la interogatoriu ca nu a comandat tiparirea cursului si ca nu a predat cursul in acest sens catre U.(E.)L.B., manuscrisul fiind in continuare in posesia reclamantului».
Cu toate acestea, instanta a retinut eronat ca, prin inserarea mentiunii (pe coperta lucrarii) referitoare la faptul ca "Toate drepturile asupra acestei editii sunt rezervate editurii", parata Universitatea "L.B." Sibiu si-a asumat raspunderea pentru editarea lucrarii, aceasta mentiune nefiind impusa de acordarea ISBN-ului prin intermediul Editurii Universitatii.
Instanta se contrazice in afirmatii. Recunoaste ca lucrarea nu a fost editata, tiparita la Editura U.L.B.S. In acest caz, cum putea sa insereze Editura U.L.B.S., pe coperta lucrarii, mentiunea «Toate drepturile asupra acestei editii sunt rezervate editurii».
Se poate observa ca mentiunea «Toate drepturile asupra acestei editii sunt rezervate editurii», precum si adresa editurii sunt trecute in partea de sus a paginii (coperta), urmand:
-o descriere a lucrarii;
-mentiunile referitoare la referentul stiintific, prof. univ. dr. ing. L.B.;
-caseta cu descrierea C.I.P. acordata de B.N. prin intermediul E.U. « L.B. » Sibiu ;
-tehnoredactarea computerizata: C.D.;
-coperta: C.D.
Este clar ca aceste mentiuni apartin celui care a elaborat coperta si tehnoredactat, fiind si coautor al lucrarii, respectiv reclamantul C.D. Mentiunea «Toate drepturile asupra acestei editii sunt rezervate editurii» a fost trecuta abuziv in conditiile in care singurul rol al U.L.B.S. a fost acela de a obtine ISBN-ul pentru lucrare din partea B.N.; tiparirea si editarea lucrarii s-au efectuat la tipografia F. "A.M." Sibiu. In nici o alta lucrare tiparita la F. "A.M." si pentru care s-a acordat ISBN-ul prin intermediul Editurii U.L.B.S. nu apare nici o astfel de mentiune referitoare la drepturile editurii.
U. "L.B." Sibiu nu si-a asumat raspunderea pentru editarea lucrarii, ea necunoscand, pana la data intentarii procesului, de mentiunea facuta pe coperta lucrarii de catre reclamant. Instanta trebuia sa coroboreze toate probele administrate si, pe baza rolului activ, sa stabileasca solutia corecta. I-a fost mult mai usor sa arate ca U. "L.B." Sibiu se face raspunzatoare de editarea lucrarii decat sa verifice realitatea.
De confuzia creata prin faptul ca pe coperta lucrarii apare exclusiv E.U. "L.B." se face vinovata si tipografia F.U.A.M.S. care, tiparind lucrarea, nu a mentionat cine a efectuat tiparirea, asa cum se procedeaza in mod normal. Avand in vedere ca s-a demonstrat, prin mijloacele de proba utilizate, ca tipografia F.U. "A.M." Sibiu a efectuat tiparirea, instanta nu putea retine vinovatia U. "L.B." Sibiu, respectiv a Editurii acesteia, pentru editarea cursului.
Lucrarea a fost tiparita la tipografia F.U.A.M.S., difuzata de persoane angajate ale F.U ."A.M." Sibiu cu contract individual de munca si atributii specifice, iar sumele obtinute din vanzarea exemplarelor au fost incasate tot de F.A.M. Sibiu, conform evidentei contabile a acesteia.
U. "L.B." Sibiu nu i-a adus reclamantului nici o atingere dreptului nepatrimonial de autor, netiparind, nedifuzand sau valorificand in perioada 2001-2005 cartea "Proiectarea, construirea si exploatarea conductelor de transport gaze naturale" si nici nu se face raspunzatoare pentru mentiunea trecuta in numele si pe seama ei pe coperta.
Daca ar fi fost asa, adica toate drepturile privind editarea lucrarii sa apartina editurii U. "L.B." Sibiu, numai U. "L.B." Sibiu, prin Editura proprie, ar fi putut sa editeze lucrarea sau sa-si dea acordul expres, printr-un contract de cesiune, asupra editarii de catre un tert. Din probele administrate rezulta fara nici un dubiu ca Editura U.L.B.S. nu a tiparit/editat lucrarea. De asemenea, nu a incheiat niciodata cu Fundatia "A.M." contract de cesionare a drepturilor de editare. Alegerea pentru tiparirea/editarea cursului la tipografia F.A.M. Sibiu apartine in exclusivitate autorului S.N. (asa cum rezulta din probele administrate) ce poarta raspunderea in acest sens. U. "L.B." Sibiu nu poate sa raspunda pentru fapte ce nu-i apartin.
2. Instanta de fond, in mod eronat, nu a retinut aspectele referitoare la obligatiile pe care le au cadrele didactice ce predau la forma de invatamant la distanta. Se retine in sentinta ca reclamantul C.D. nu a avut niciodata calitatea de cadru didactic in cadrul F.A.M. Sibiu sau U. "L.B." Sibiu si, chiar daca ar fi avut aceasta calitate, potrivit art. 44 alin. 1 din Legea 8/1996, in lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create in indeplinirea atributiilor de serviciu precizate in contractul individual de munca, drepturile patrimoniale apartin autorului operei create.
Este adevarat ca reclamantul nu a fost angajat, cu contract individual de munca, nici al Universitatii "L.B." Sibiu, nici al F."A.M.". Referitor la aspectul retinut de instanta ca «chiar daca coautorul S.N. si-ar fi dat acordul in vederea editarii si difuzarii lucrarii nu se putea proceda la tiparirea lucrarii in lipsa acordului celuilalt coautor», fiind incalcate prevederile art. 12 si art. 13 (1) lit.a si b din Legea nr. 8/1996.
Profesorul N.S., coautor al lucrarii, a fost angajat al F."A.M.", pe langa functia de baza, avand contract individual de munca cu drepturi si obligatii specifice pentru activitatea desfasurata pentru invatamantul la distanta. Potrivit Standardelor privind desfasurarea invatamantului la distanta, in calitate de cadru didactic ce preda la aceasta forma de invatamant, domnul S.N. era obligat, potrivit atributiilor de serviciu, sa puna Ia dispozitia studentilor, la inceputul anului universitar, suportul de curs realizat intr-o forma sintetica, adecvat acestei forme de invatamant.
In baza contactului de munca incheiat cu F.U.A.M.S., domnul S.N. a predat tipografiei F.U.A.M.S. cursul "Proiectarea, construirea si exploatarea conductelor de transport gaze naturale" pentru a fi tiparit si multiplicat.
Profesorul S.N. este singurul vinovat de incalcarea vreunui drept invocat de reclamant prin darea spre multiplicare tipografiei F.U.A.M.S. a cursului la care era autor si reclamantul, fara acordul expres al acestuia, si nu a elaborat o lucrare distincta, adaptata specificului invatamantului la distanta, cu prezentarea informatiilor intr-o forma concisa, accesibila. Fiind o obligatie de serviciu, rezultata dintr-un contract de munca, asa cum este reglementat de art.44(l) din Legea nr.8/1996, intre profesorul S. si tipografia F.U.A.M.S. nu era firesc sa se incheie nici un contract de editare pentru realizarea suportului de curs. Astfel, nu suntem in situatia incalcarii prevederilor art. 12 si 13 din Legea nr. 8/1996.
3. Obligarea U. "L.B." Sibiu la plata contravalorii prejudiciului moral este, de asemenea nelegala. Instanta retine ca paratii U. "L.B." S., F. "A.M." Sibiu - Centrul pentru invatamant deschis la distanta si C.M., prin editarea lucrarii in lipsa acordului reclamantului, au produs un prejudiciu de natura morala acestuia, prejudiciu care se impune a fi reparat. Din probele administrate in cauza rezulta ca U. "L.B." Sibiu nu a editat/ reeditat niciodata cursul, acesta fiind tiparit si reeditat de catre tipografia F.U.A.M.S. in perioada 2001-2005. Mentiunea "toate drepturile asupra acestei editii sunt rezervate editurii" a fost trecuta abuziv de catre reclamant in lucrare, ea neputand produce efecte juridice in sensul antrenarii raspunderii U. "L.B.", fiind contrazisa de probele administrate in cauza.
4. De asemenea, apelanta arata ca a demonstrat faptul ca opera reclamantului nu este originala in conditiile in care aproximativ 95 de pagini din lucrare sunt copiate integral din alte lucrari de specialitate, fara a se folosi ghilimelele sau a se face trimitere la sursa bibliografica.
Aratand ca opera reclamantului nu este originala, potrivit literaturii de l specialitate, nu poate fi invocat dreptul de autor pentru protectia ei.
Nu este relevant aspectul retinut de instanta ca U. "L.B." nu a intentat actiune impotriva reclamantului pentru constatarea plagiatului. Instanta investita cu solutionarea dreptului de autor este obligata sa verifice din oficiu originalitatea lucrarii, conditie esentiala pentru recunoasterea dreptului de autor. Cu diligenta minima se poate observa ca lucrarea nu este originala.
Prin intampinarea depusa la data de 22.02.2010, reclamantul C.D. a solicitat respingerea apelurilor, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii s-a aratat ca reclamantul este coautor al operei din litigiu si cu incalcarea dreptului lor de autor,paratii au editat, multiplicat, difuzat si comercializat lucrarea fara acordul reclamantului.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, instanta constata ca apelurile declarate sunt nefondate, din urmatoarele considerente:
Potrivit art. 3 din Legea nr. 8/1996 este autor persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera.
Articolul 5 din acelasi act normativ prevede ca este opera comuna opera creata de mai multi coautori iar dreptul de autor asupra operei comune apartine coautorilor acesteia.
Lucrarea in litigiu "Proiectarea, construirea si exploatarea conductelor de transport gaze naturale" este o opera originala de creatie intelectuala in domeniul stiintific si constituie obiectul dreptului de autor in sensul art.7 din actul normativ mai sus aratat.
Lucrarea a fost realizata de S.N. si reclamantul C.D. care si-au asumat responsabilitatea asupra autenticitatii ei prin semnatura ce au depus-o pe lucrare.
Realizarea acestei creatii intelectuale nu este legata de nici un contract de creatie de opera intelectuala, reclamantul nu a avut niciodata calitatea de angajat al U. "L.B." din Sibiu.
Subiect al dreptului de autor este reclamantul si acesta ii confera calitatea procesuala activa.
Conform art.10 din aceeasi lege autorul unei opere are dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica.
Paratele U."L.B." Sibiu si F.U. "A.M." din Sibiu au procedat la reproducerea si distribuirea operei, iar utilizarea acesteia da nastere la drepturi patrimoniale, conform art. 13 din lege.
Lucrarea a aparut si are obtinut cadrul I.S.B.N. prin E.U. Sibiu iar intre coautori si editura care a girat aparitia cartii nu a existat nici un fel de contract care sa reglementeze valoarea care revine autorilor sau valoarea de vanzare a cartii.
Intre U. "L.B." din Sibiu si F.U. "A.M." exista un acord de colaborare incheiat la data de 20 aprilie 1999 si au utilizat prin studentii lor si terte persoane creatia intelectuala a reclamantului, astfel incat calitatea procesuala pasiva a paratelor este pe deplin intemeiata. Acest aspect rezulta din declaratiile martorilor audiati in cauza (filele 284 -291, 312 - 354 din dosarul 83/85/2005 a Tribunalului Sibiu).
In absenta oricarui document scris prin care relatia dintre autori si editura institutiilor universitare care o gestioneaza in mod direct sau indirect sa fie definita, paratele au incalcat dreptul de autor al reclamantului.
Coautorul N.S. a avut calitatea de angajat al Universitatii, insa autorii nu au creat aceasta opera la comanda ci din proprie initiativa.
Materialele de indrumare ale M.E. privind obligativitatea existentei suportului de curs nu fac referire la opere de creatie intelectuala iar drepturile de autor ale reclamantului nu au legatura cu pozitia de angajat.
Editarile din anii 2001, 2002, 2003, 2004 constituie publicare fara acordul autorilor a unei lucrari scrise, iar institutiile au fost notificate de reclamant ca sunt in situatia de incalcare a unui drept de proprietate intelectuala.
Desi paratele formuleaza o acuzatie de plagiat, aceasta imprejurare nu este dovedita in cauza.
La stabilitatea prejudiciului material si moral instanta in mod intemeiat a tinut seama de concluziile raportului de expertiza contabila (filele 404 - 454 dosarul nr. 83/85/2005 al Tribunalului Sibiu) si raportul de expertiza tehnica in proprietate intelectuala (filele 52 -71, 135 - 148 dosarul nr.83/85/2005 al Tribunalului Mures).
Fata de cele ce preced, tinand seama si de prevederile art. 296 Cod procedura civila, urmeaza sa se respinga apelurile declarate ca nefondate.