Actiune in revendicare a unui imobil nationalizat.
Art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 166 Cod procedura civila raportat la art. 1201 Cod civil exista autoritate de lucru judecat doar daca hotararea care se invoca este definitiva si irevocabila pentru ca potrivit art. 311 alin.1 Cod procedura civila hotararile casate nu au nici o putere.
In speta statul a preluat abuziv imobilul pe care apoi l-a transmis paratei prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Pe de alta parte, Curtea de Apel Cluj-Napoca nu a analizat pe fond legalitatea titlului paratei pentru a opune hotararea acestei instante.
Apoi reclamantul a inceput demersurile sale pentru a obtine restituirea imobilului cu mult inainte de a se emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate, iar parata avea cunostinta de aceste demersuri de care, asa cum s-a aratat, au fost fie suspendate fie nesolutionate, dovedind astfel reaua sa credinta.
Astfel ca, potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001 sunt considerate abuzive preluarile de imobile in temeiul Decretului nr. 90/1952. Constatandu-se ca insusi Statul Roman nu avea un titlu valabil, nici nu se mai impunea verificarea legalitatii titlului subdobanditorului sau, parata S.C. T. S.A. Baile Tusnad.
Prin Sentinta civila nr. 363 din 03.03.2003 pronuntata de Tribunalul Harghita s-a dispus declinarea competentei materiale de solutionare a actiunii civile formulate de reclamantul Z.A. in contradictoriu cu paratii C.L. Baile Tusnad, C.J. Harghita, Comisia Locala pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001, B.T., M.F.P., prin D.G.F.P. Harghita, A.P.A.P.S. Bucuresti, A.P.A.P.S. Brasov, M.T. Bucuresti, S.C. T. S.A., R. I. si S.C. F.V.K. R. S.R.L.
In esenta, Tribunalul Harghita a constatat ca cererile reclamantului privind nulitatea contractului de vanzare-cumparare a unui imobil din localitatea Tusnad Bai; constatarea nulitatii trecerii imobilului in proprietatea Statului Roman; restabilirea dreptului sau de proprietate in cartea funciara si revendicarea imobilului in mana oricarui detinator nu se intemeiaza pe Legea nr. 10/2001, si deci, sunt aplicabile normele de competenta de drept comun.
La randul sau Judecatoria Miercurea Ciuc si-a declinat competenta de solutionare a actiunii civile formulata de reclamantul Z. A., prin Sentinta civila nr. 1787 din 04.12.2003, in favoarea Curtea de Apel Cluj-Napoca, invocand faptul ca printr-un petit al actiunii sale reclamantul a solicitat constatarea nulitatii unui certificat de atestare a dreptului de proprietate.
In drept s-a invocat dispozitiile art. 3 pct. 1 Cod procedura civila si ale art. 6 din Legea nr. 29/1990.
Curtea de Apel Cluj-Napoca a respins prin Sentinta civila nr. 451 din 23.03.2004, cererea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, hotarare ce a fost mentinuta de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 4094 din 28.06.2005 pentru ca mai apoi cauza a fost trimisa Judecatoriei Miercurea Ciuc pentru solutionarea celorlalte petite ale actiunii reclamantului.
Cauza a fost inregistrata sub nr.1016/2006 la Judecatoria Miercurea Ciuc, care, prin Sentinta civila nr. 989/07.07.2006 a admis exceptia privind autoritatea de lucru judecat. Pentru a dispune astfel, Judecatoria Miercurea Ciuc a constatat ca a fost dezinvestita de solutionarea actiunii declinandu-si competenta Curtii de Apel Cluj-Napoca pentru solutionarea intregii actiuni a reclamantului si nu poate fi din nou investita printr-o simpla adresa sau incheiere a acestei instante. Recursul reclamantului Z. A. a fost respins de Tribunalul Harghita prin Decizia civila nr. 126/R din 15.02.2007, care a constatat ca in privinta declinarii competentei, hotararea Judecatoriei Miercurea Ciuc a ramas definitiva.
In cele din urma Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 2909 din 06.06.2007 a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Miercurea Ciuc, invocand dispozitiile art. 53 alin.2, art. 58 si ale Cap. VI1 din Legea nr. 19/1991.
Judecatoria Miercurea Ciuc pe baza probelor administrate in cauza a hotarat prin Sentinta civila nr. 921 din 26.05.2008 sa admita exceptiile privind lipsa calitatii procesuale pasive a paratului C.J. Harghita si a paratei A.V.A.S. continuatoarea paratei A.P.A.P.S.; pe fond sa respinga actiunea fata de cele doua parate si sa o admita fata de ceilalti parati si, in consecinta: a constatat nulitatea absoluta a licitatiei organizata de parata S.C. T. S.A. Baile Tusnad, din data de 6.06.1996 privind imobilul situat in localitatea Caile Tusnad, str. Oltului, judetul Harghita; a constatat nulitatea absoluta a Contractului de vanzare-cumparare nr. 776 din 21.06.1996 incheiat intre paratii S.C. T. S.A. Baile Tusnad si paratul R. I. precum si a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre paratul R.I. si S.C. F.V.K. R. S.R.L.; a constatat ca proprietarii imobilului mai sus identificati sunt K.A. si sotia K.M.; a constatat ca reclamantul este unicul mostenitor ai defunctilor proprietari si a dispus inscrierea dreptului de proprietate in C.F. in favoarea reclamantului.
Apelurile formulate de paratii M.F.P. - D.G.F.P. Harghita, S.C. T. S.A. si S.C. F.V.K. R. S.R.L., precum si de reclamantul Z. A. au fost respinse ca nefondate, paratii apelanti fiind obligati la 27,70 lei cheltuieli de judecata.
In solutionarea apelurilor, Tribunalul Harghita a pornit de la limitele stabilite de insasi criticile de nelegalitate si netemeinicie formulate de apelanti.
Astfel, in privinta apelurilor M.E.F. si D.G.F.P. Harghita, Tribunalul Harghita a constatat ca prin criticile formulate se sustine practic legalitatea titlurilor paratelor S.C. T. S.A. Baile Tusnad si S.C. F.V.K. R. S.R.L. precum si a paratului R. I. si a aparat pozitia Autoritatii Nationale pentru Turism, ori cei doi parati nu au un interes juridic, motiv pentru care apelul lor nu poate fi admis.
Cu privire la apelul paratei S.C. T. S.A. Baile Tusnad, Tribunalul Harghita a stabilit ca instanta de fond nu a fost investita cu solutionarea cererii de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Apoi, Tribunalul Harghita a constatat ca judecata cauzei nu s-a facut in echitate, aplicarea art. 1 din Protocolul 1 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale avand drept baza dispozitiile art. 20 din Constitutia Romaniei. S-a mai apreciat ca nu a fost contestat caracterul ilegal, fara titlu, a preluarii imobilului in litigiu de catre S.R. si ca urmare autorii reclamantii nu au pierdut niciodata dreptul de proprietate iar prin comparatie titlul reclamantului este preferabil celui care a fost detinut de parata S.C. T. S.A. Baile Tusnad .
In baza acestei constatari Tribunalul Harghita a concluzionat ca parata S.C. T. S.A. Baile Tusnad nu a fost vanzatoare de buna-credinta, adica a vandut un bun care nu ii apartinea, in conditiile in care reclamantul solicitase imobilul inca din 1994 prin notificarea inregistrata sub nr. 1198.
De asemenea s-a constatat de catre Tribunalul Harghita ca nulitatea titlului statului a atras nulitatea celor doua contracte de vanzare-cumparare pentru cauza ilicita.
In alta ordine de idei, facand trimitere la jurisprudenta CEDO (cauza Barcanescu contra Romaniei), Tribunalul Harghita a stabilit ca reclamantul are un bun in sensul art. 1 din Protocol si drept urmare instrainarea acestui bun de catre Statul Roman reprezinta o lipsire de proprietate contrara art. 1 din Protocol.
In fine, in privinta criticilor formulate de S.C. F.V.K. R. S.R.L., Tribunalul Harghita a constatat ca instanta de fond nu a fost investita cu solutionarea unei actiuni reconventionale.
Si apelul reclamantului, asa cum a fost calificata calea de atac, a fost respins ca nefondat deoarece reclamantul nu a putut dovedi decat 27,70 lei din totalul cheltuielilor solicitate.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti au declarat recurs reclamantul, precum si paratii Di.G.F.P. Harghita in nume propriu si in reprezentarea M.F.P., S.C. T. S.A. Baile Tusnad si S.C. F.V.K. R. S.R.L.
Reclamantul a solicitat modificarea hotararii atacate si obligarea paratilor la plata sumei de 1265,05 lei reprezentand onorarii platite avocatilor precum si alte cheltuieli de judecata.
La randul sau parata D.G.F.P. Harghita a solicitat modificarea deciziei atacate si respingerea actiunii reclamantului. Parata a considerat ca imobilul revendicat de reclamant a intrat in mod legal in patrimoniul paratei S.C. T. S.A. Baile Tusnad, licitatia si adjudecarea ulterioara a imobilului a urmat procedura legala, cumparatorul, paratul R. I., a fost de buna credinta la fel ca si S.C. F.V.K. R. S.R.L. Brasov.
In sustinerea recursului, parata D.G.F.P. Harghita, a mai adaugat ca certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis in favoarea paratei S.C. T. S.A. Baile Tusnad cu respectarea procedurilor legale.
In drept s-a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Parata S.C. T. S.A. Baile Tusnad a solicitat, in principal, casarea deciziei pronuntata in apel de Tribunalul Harghita iar in subsidiar, modificarea in tot a hotararii atacate si obligarea reclamantului la cheltuieli de judecata.
In principal, parata a sustinut ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unuia din capetele principale ale actiunii, a carui analiza determina lamurirea tuturor celorlalte capete de cerere. Este vorba de cererea de constatarea nulitatii certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat pe numele paratei S.C. T. S.A. Baile Tusnad.
Doar in conditiile in care se constata nulitatea titlului in baza caruia au operat transferurile succesive de proprietate se putea dispune ulterior anularea actelor de transfer al proprietatii. Or, in privinta acestui titlu de proprietate exista autoritate de lucru judecat prin Sentinta civila nr. 1973/28.11.2001 a Tribunalului Harghita ramasa definitiva prin Decizia nr. 13/A/13.03.2002 a Curtii de Apel Targu Mures.
De asemenea parata a subliniat ca ulterior desfasurarii acestei proceduri, Curtea de Apel Cluj Napoca a respins ca tardiva cererea reclamantului de a se verifica valabilitatea acestui certificat de atestare a titlului de proprietate.
Prin note de sedinta depuse la data de 28.01.2010, parata S.C. T. S.A. Baile Tusnad a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Miercurea Ciuc ca instanta de fond avand in vedere ca potrivit art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001 decizia sau dupa caz dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata la sectia civila a tribunalului in a carei circumscriptie se afla imobilul.
In probatiune s-au depus urmatoarele inscrisuri: copia fidela a C.F. 168/N Baile Tusnad, copia certificatului de mostenitor nr. 712 din 28.s11.1989 a fostului Notariat de Stat Judetean Harghita, testamentul defunctului K.A.; acte notariale din care rezulta calitatea de coproprietari ai sotilor K.A. si M. si certificatul de nastere a reclamantului si certificatul de casatorie a sotilor K.
Parata S.C. F.V.K. R. S.R.L. a criticat decizia Tribunalului Harghita sub mai multe aspecte.
In primul rand sustine parata, Tribunalul Harghita nu a solutionat cererea reconventionala prin care a solicitat restituirea sumei de 37.292,80 lei reprezentand pretul platit pentru imobilul din litigiu si investitiile efectuate la acest imobil.
In al doilea rand, sustine parata, Tribunalul Harghita a calificat gresit calea de atac exercitata impotriva hotararii Judecatoriei Miercurea Ciuc tocmai in raport cu cererea reconventionala pe care a depus-o.
Asupra fondului cauzei, parata critica hotararea atacata si pentru ca nu a observat ca inca de la judecata de fond in dosarul nr. 1569/1999 al Tribunalului Harghita, a solicitat plata acestor sume de bani, cerere care s-a bazat pe faptul ca la momentul cumpararii a fost de buna credinta, spre deosebire de parata S.C. T. S.A. Baile Tusnad care fiind de rea credinta raspunde evictiunea totala a lucrului vandut.
Paratul C.J. Harghita a formulat intampinare, prin care a sustinut, la fel ca la fond, ca nu are calitate procesuala pasiva in cauza deoarece nu a fost administrator sau proprietar al imobilului in litigiu.
Reclamantul Z. A. a formulat intampinare, prin care a aratat ca recursul D.G.F.P. Harghita este nemotivat in fapt si in drept si ca imobilul in litigiu a fost preluat fara titlu asa cum este prevazut de Legea nr. 10/2001.
De asemenea, reclamantul a apreciat ca recursul paratei S.C. T. S.A. Baile Tusnad este abuziv si ilegal, deoarece atunci cand a vandut imobilul era de rea-credinta si cunostea toate demersurile pe care le-a efectuat inca din anul 1990.
In privinta recursului paratei S.C. F.V.K. R. S.R.L. Brasov, reclamantul a sustinut ca cererea de a fi obligat la restituirea pretului platit si a investitiilor este neintemeiata pentru ca nu a incasat nici o suma din vanzarea imobilului si nu s-au facut investitii asa cum rezulta din fotocopiile depuse la dosar.
In cursul judecatii recursului s-a stabilit ca A.V.A.S. Brasov nu mai exista, singura care are capacitate procesuala in cauza fiind AVAS Bucuresti, de asemenea, ca urmare a reorganizarii, prin H.G. nr. 1631/2003 paratul intimat Ministerul Turismului a devenit Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului.
Verificand decizia atacata si avand in vedere inscrisurile administrate in recurs, instanta retine urmatoarele:
In fapt, reclamantul Z. A., in calitate de mostenitor a defunctei K. M., care la randul sau l-a mostenit pe defunctul K. A. a introdus o actiune civila prin care, initial contesta vanzarea la licitatie a unui imobil situat in localitatea Tusnad, str. Oltului. Ulterior, reclamantul si-a modificat actiunea, revendicand imobilul mai sus identificat. Solutionarea cauzei a fost declinata prin Sentinta civila nr. 1007 din 27.04.1999 a Judecatoriei Miercurea Ciuc in favoarea Tribunalului Harghita, care, initial, a admis actiunea civila asa cum a fost modificata (Sentinta civila nr. 378 din 11.05.2005), si a respins ca tardiva actiunea reconventionala a S.C. FVK R. S.R.L. Brasov, insa, ulterior, dupa desfiintarea hotararii de catre Curtea de Apel Targu Mures dispusa prin Decizia nr. 1/A din 18.01.2001, in rejudecarea fondului, Tribunalul Harghita a respins actiunea civila precum si actiunea reconventionala (Sentinta civila nr. 1973 din 28.11.2001). Dezlegarea data pricinii a fost mentinuta in apel de catre Curtea de Apel Targu Mures, care, prin Decizia nr. 13/A fin 13.03.2002, a respins apelul reclamantului.
Aceasta hotarare judecatoreasca nu a ramas irevocabila pentru ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis prin Decizia nr. 52 din 15.01.2003 recursul reclamantului si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, constatand ca instantele nu au clarificat starea de fapt, argumentatia este contradictorie atat in hotararea instantei de fond cat si in apel. Cauza a fost inregistrata la Judecatoria Miercurea Ciuc, iar judecarea ei a fost suspendata pana la solutionarea prezentei cauze (Dosar nr. 1124/R/2003).
Paralel cu procedura desfasurata in fata instantelor, reclamantul a solicitat restituirea imobilului in temeiul Legii nr. 112/1995 cat si in temeiul Legii nr. 10/2001 (fila 25 si 45 din dosarul nr. 2598/R/2001). Ambele proceduri nu au fost insa finalizate, procedura intemeiata pe Legea nr.112/2005 fiind suspendata (filele 44-46 din dosarul nr. 2598/R/2001) iar cererea de restituire intemeiata pe Legea nr. 10/2001 nefiind solutionata (fila 172 dosar nr. 1806/258/2007 dosar recurs).
Din aceasta succinta prezentare rezulta ca inca din anul 1996, reclamantul a desfasurat trei proceduri pentru a obtine restituirea imobilului, proceduri care nu au fost finalizate.
In data de 14.02.2002, reclamantul reia demersul sau judiciar si formuleaza cerere cu care a fost investita Judecatoria Miercurea Ciuc sub nr. 3184/2002, cerere care a fost admisa in parte prin Sentinta civila nr. 921 din 26.05.2001. Asa cum s-a retinut deja, apelul formulat impotriva acestei hotarari judecatoresti a fost respins ca nefondat de catre Tribunalul Harghita.
Criticile aduse de parata D.G.F.P. Harghita impotriva acestei decizii data in apel pe langa faptul ca nu pot justifica un interes sunt si nefondate. Parata sustine ca o alta parata S.C. T. S.A. Baile Tusnad a devenit in mod legal proprietara imobilului in litigiu conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Trebuie observat faptul ca in cererea sa de chemare in judecata, reclamantul a formulat mai multe petite iar M.F.P. in reprezentarea caruia a participat D.G.F.P. Harghita are calitate si interes doar in ceea ce priveste analizarea preluarii imobilului de catre S.R. de la autorii reclamantului. Pentru a sustine legalitatea titlului de proprietate a S.C. T. S.A. Baile Tusnad poate justifica interes aceasta parata sau dobanditorii subsecventi.
Criticile paratei nu sunt nici fondate pentru ca asa cum nici una din parti nu a contestat, imobilul a trecut in proprietatea S.R. prin nationalizare in baza Decretului 90/1952. Potrivit acestui decret trecerea s-a facut in mod gratuit. Apoi, potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001 sunt considerate abuzive preluarile de imobile in temeiul Decretului nr. 90/1952. Constatandu-se ca insusi S.R. nu avea un titlu valabil, nici nu se mai impunea verificarea legalitatii titlului subdobanditorului sau, parata S.C. T. S.A. Baile Tusnad.
Parata S.C. T. S.A. Baile Tusnad a cerut prin recurs casarea deciziei atacate pentru ca instanta de fond nu a analizat cererea de constatare a nulitatii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M08 nr. 0836/23.03.2000. Si de aceasta data trebuia verificat daca parata are calitatea si interesul de a critica o hotarare care nu a solutionat o cerere facuta de partea adversa, adica de reclamant. Doar reclamantul a investit instanta de judecata cu solutionarea unei cereri, paratul putand critica hotararea doar daca apararile sale nu au fost analizate de instanta.
Pe de alta parte, Curtea constata ca instanta de fond a fost investita si cu o astfel de cerere, insa solutionarea ei a fost disjunsa si data in competenta Curtea de Apel Cluj-Napoca, care prin Sentinta civila nr. 451 din 23.03.2004 a respins-o ca tardiva. Asadar, dupa ce Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca Judecatoria Miercurea Ciuc este competenta sa solutioneze restul cererilor formulate de reclamant in actiunea sa, aceasta nu a mai fost investita sa analizeze legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. De altfel, aceleasi sunt si concluziile la care a ajuns Tribunalul Harghita in urma analizarii criticilor din apel.
A doua critica formulata de parata S.C. T. S.A. Baile Tusnad se intemeiaza pe existenta unei autoritati de lucru judecat in privinta legalitatii titlului detinut de parata. Analizand dosarul nr. 1124/R/2003 al Judecatoriei Miercurea Ciuc, acvirat la solicitarea Curtii, se constata ca cele doua hotarari la care parata face referire au fost casate, cauza fiind trimisa spre rejudecare iar in prezent este suspendata.
Potrivit art. 166 Cod procedura civila raportat la art. 1201 Cod civil exista autoritate de lucru judecat doar daca hotararea care se invoca este definitiva si irevocabila pentru ca potrivit art. 311 alin.1 Cod procedura civila hotararile casate nu au nici o putere.
A treia critica se refera la faptul ca desi actiunea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost respinsa totusi s-a recunoscut autorilor reclamantului calitatea de proprietari ai imobilului din litigiu.
Asa cum s-a aratat deja in analiza recursului paratei D.G.F.P. Harghita, insasi statul a preluat abuziv imobilul pe care apoi l-a transmis paratei prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Pe de alta parte, Curtea de Apel Cluj-Napoca nu a analizat pe fond legalitatea titlului paratei pentru a opune hotararea acestei instante.
Apoi reclamantul a inceput demersurile sale pentru a obtine restituirea imobilului cu mult inainte de a se emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate, iar parata avea cunostinta de aceste demersuri de care, asa cum s-a aratat, au fost fie suspendate fie nesolutionate, dovedind astfel reaua sa credinta.
Prin notele de sedinta depuse pe parcursul judecatii recursului, parata S.C. T. S.A. Baile Tusnad a criticat hotararea instantei de apel cat si a celei de fond pentru incalcarea competentei materiale stabilita de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Trebuie precizat faptul ca parata S.C. T. S.A. Baile Tusnad nu a invocat o exceptie de procedura pentru ca nu priveste competenta Curtii ca instanta de recurs ci in realitate reprezinta un motiv de casare de ordine publica.
In analiza acestei critici trebuie pornit de la obiectul actiunii reclamantului. Asa cum deja s-a mentionat, Judecatoria Miercurea Ciuc nu a fost investita cu solutionarea unei decizii sau dispozitii de solutionare a unei notificari, care sa atraga competenta speciala prevazuta de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. Intr-adevar, reclamantul a formulat notificari in temeiul acestei legi, insa ele nu au fost solutionate, fiind vorba de o procedura de restituire desfasurata in paralel.
Recursul paratei S.C. F.V.K.R. S.R.L. critica decizia atacata pentru ca nu a analizat cererea sa reconventionala care ar fi atras o alta cale de atac, a recursului, Curtea, constata ca, intr-adevar, parata a formulat o actiune reconventionala, insa aceasta intr-un alt dosar cel cu nr.1124/R/2003 al Judecatoriei Miercurea Ciuc a carui judecata este suspendata pana la finalizarea prezentului dosar. Apoi, asa cum corect a retinut Tribunalul Harghita, obiectul cauzei nu poate fi modificat in caile de atac asa cum prevede art. 294 alin.1 Cod procedura civila, dispozitie care se aplica in egala masura atat in apel cat si in recurs. Tribunalul Harghita nu se putea considera legal investit cu o astfel de cerere formulata in declaratia de apel.
In ceea ce priveste analiza calitatii de cumparator de buna credinta, aceasta urmeaza sa fie facuta de Judecatoria Miercurea Ciuc in dosarul in care asa cum s-a precizat deja judecata a fost suspendata.
Reclamantul a criticat decizia atacata doar in ceea ce priveste cheltuielile de judecata acordate in apel. Intr-adevar, din inscrisul aflat la fila 125 din dosarul nr. 3184/2002, rezulta ca reclamantul a platit un onorariu avocatial de 500 lei (5.000.000 lei vechi). De asemenea, la concluziile scrise, depuse la 25.02.2010, reclamantul a anexat chitante in valoare de 45,55 lei. In schimb nu s-au depus deconturile privind suma de 1200 lei, iar reclamantul nu a indicat ce anume reprezinta aceste deconturi.
In concluzie, Curtea retine ca au fost efectuate si dovedite cheltuielile de judecata in valoare de 545,55 lei.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de paratii D.G.F.P. Harghita - M.F.P., S.C. T. S.A. Baile Tusnad si S.C. FVK R. S.R.L. Brasov iar in temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedura civila, va admite recursul formulat de reclamant si, in consecinta, va modifica decizia Tribunalului Harghita in sensul obligarii paratilor la plata sumei de 545,55 lei.
Pentru ca paratii recurenti au cazut in pretentii, in temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea ii va obliga la plata cheltuielilor de judecata din recurs de 85,49 lei reprezentand cheltuieli de deplasare, conform, chitantelor anexate la concluziile scrise.