Imobil nationalizat in baza Decretului nr. 92/1950. Actiune in constatare. Nulitate absoluta a contractului de vanzare-cumparare si de inchiriere. Restituirea in natura a imobilului si intabularea in C.F. a dreptului de proprietate al reclamantului
Antecesorul reclamantului nu poate fi inclus in nici una din categoriile enumerate de Decretul nr. 92/1950, fiind incidente dispozitiile art. 1 alin. 4 din H.G. nr. 11/1997 si prin urmare nu intra sub incidenta Legii nr. 112/1995. Prezumtia de buna credinta este rasturnata prin incheierea contractelor dupa aparitia H.G. nr. 11/1997. Prin sentinta civila nr.219/4.02.1998 a Judecatoriei Odorheiu Secuiesc s-a respins actiunea reclamantului T. L. impotriva paratilor Statul Roman prin Consiliul local al mun.Odorheiu Secuiesc, Consiliul Jud.Harghita, SC C. SA Miercurea Ciuc, S. M. si I. M., U. G. RA si I. C.
Prin decizia civila nr.203 din 16 martie 1999 a Tribunalului Harghita s-a respins apelul declarat de Tibad Levente impotriva sentintei civile nr.219 din 4.02.1998 a Judecatoriei Odorheiu Secuiesc.
Curtea de Apel Tg.-Mures prin decizia civila nr.29 din 11.01.2000 a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia civila a instantei de apel si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita, in temeiul prev.art.304 pct.6, 7, 8, 9 C.pr.civ.
Prin decizia civila nr.260/18 aprilie 2000 a Tribunalului Harghita s-a admis apelul reclamantului si s-a desfiintat integral hotararea atacata, retinandu-se cauza spre solutionare in prima instanta la tribunal, aratandu-se ca valoarea imobilului din litigiu depaseste 150.000.000 lei.
Tribunalul Harghita prin sentinta civila nr.1154 din 19 decembrie 2000 a admis in parte actiunea reclamantului T. L. impotriva paratilor Statul Roman prin Consiliul local al mun.Odorheiu Secuiesc, SC C. SA Miercurea Ciuc, U. G. RA Odorheiu Secuiesc, S. M., I. M., B. D. si I. C. S-a constatat ca imobilul inscris in CF nr.1652 Odorheiu Secuiesc nr.top.1242/9 (transcris ulterior in CF nr.1100 Odorheiu Secuiesc), gradina in suprafata de 1140 mp si nr.top.1244/30 teren construit in suprafata de 1658 mp nu intra sub incidenta Legii nr.112/1995, fiind trecut in proprietatea statului fara titlu. S-a constatat nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare nr.139 din 28.03.1997 si 144 din 9.04.1997 incheiate intre SC C. SA pe de o parte si S. M., respectiv I. M. si B. D., pe de alta parte. S-a dispus radierea eventualelor inscrieri in cartile de publicitate imobiliara in cazul in care s-a operat transmiterea dreptului de proprietate in temeiul actelor juridice susmentionate. S-a constatat nulitatea absoluta a contractului de inchiriere nr.81 din 3.06.1999 incheiat intre SC U. G. RA Odorheiu Secuiesc si I. C. S-a dispus restituirea in natura pe seama reclamantului, in calitate de mostenitor al defunctilor T. G., decedat la data de 17.11.1973 si T. M., decedata la data de 6.07.1992, a imobilului situat in Odorheiu Secuiesc, str.Gabor Aron nr.29/A-29/B, inscris in Cf 1652 Odorheiu Secuiesc nr.top.nou 1244/30/1, teren in suprafata de 1161 mp si constructie compusa din 3 apartamente, conform raportului de expertiza intocmit in cauza de expert tehnic B. J.. S-a dispus intabularea in CF a dreptului de proprietate in favoarea reclamantului. S-a respins capatul de cerere referitor la acordarea de despagubiri pentru terenul in suprafata totala de 2798 mp inscris in CF 1100 Odorheiu Secuiesc nr.top.1249/9 si CF 1652 Odorheiu Secuiesc nr.top.nou 1244/30/2. Au fost obligati paratii sa plateasca reclamantului suma de 3.200.000 lei cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel in termen legal paratii Consiliul Judetean Harghita, SC C. SA Harghita, I. M., B. D., I. C., S. M. , solicitand schimbarea in tot a sentintei atacate, rejudecarea cauzei si respingerea ca nefondata a actiunii civile introductive de instanta.
Prin decizia nr.55/A din 12.10.2001 a Curtii de Apel Tg.-Mures s-au respins ca nefondate apelurile declarate de paratii Consiliul Judetean Harghita, SC C. SA Harghita, I. M., B. D., I. C., S. M. impotriva sentintei civile nr.1154/19 decembrie 2000 a Tribunalului Harghita.
Potrivit art.I din Decretul nr.92/1950 s-au nationalizat imobilele cladite care au apartinut fostilor industriasi, mosieri, bancheri, elemente ale marii burghezii, exploatatori de locuinte si marii comercianti. Nu au intrat sub incidenta nationalizarii imobilele proprietatea muncitorilor, functionarilor, micilor meseriasi, intelectualilor si pensionarilor.
Din scripturile de la f.4, 5 fond rezulta ca tatal reclamantului T. G. era mic comerciant, avand o firma individuala de fierarie, sticlarie, articole de menaj si altele. Imobilul din litigiu figureaza in lista anexa la Decretul nr.92/1950, fiind format din 5 apartamente, context in care tatal reclamantului nu poate fi catalogat “exploatator de locuinte".
Prin HG nr.11/1997 publicata in Monitorul Oficial din 4.02.1997, se prevede ca locuintele care au fost preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale in vigoare la data respectiva sunt considerate ca fiind trecute fara titlu si nu intra sub incidenta Legii nr.112/1995.
Persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei administrative sau a hotararii judecatoresti de restituire.
Potrivit art.13 din HG nr.11/1997 atunci cand comisiile locale sau judetene specializate in vanzarea locuintelor in conditiile Legii nr.112/1995 au indicii ca locuinta face parte din categoria imobilelor mentionate in art.I al.4 din hotarare, sunt obligate sa faca toate demersurile pentru clarificarea situatiei juridice a locuintelor, suspendand procedurile de acordare a masurilor reparatorii sau de incheiere a contractelor de vanzare-cumparare catre chiriasi.
La data de 4.02.1997 cand s-a publicat in Monitorul Oficial, HG nr.11/1997, Comisia judeteana Harghita pentru aplicarea Legii nr.112/1995 era sesizata de reclamant cu cerere pentru acordarea de masuri reparatorii dupa imobilul din litigiu, insa ulterior la data de 28.03.1997 si de 9.04.1997 imobilul este vandut paratilor de rand 4 si 5. In acest context, statul neavand titlu valabil asupra imobilului revendicat de reclamant, iar disp.art.13 din HG nr.11/1997 fiind de notorietate publica, este fara dubiu ca cele doua contracte de instrainare s-au incheiat cu fraudarea legii coroborat cu reaua credinta a partilor contractante.
Faptul ca initial reclamantul a solicitat la comisie daune civile, iar ulterior a promovat actiune civila pe calea dreptului comun pentru restituirea in natura a imobilului nu are relevanta juridica in cauza, mai ales ca prin adresa de la f.34 vol.i Consiliul judetean Harghita a comunicat Primariei mun.Odorheiu Secuiesc reanalizarea situatiei juridice a imobilului din litigiu, in contextul aparitiei HG nr.11/1997. Aceasta hotarare a dat reclamantului posibilitatea legala de a solicita restituirea in natura a imobilului, chiar daca anterior a cerut la comisie numai despagubiri civile.
Prin decizia nr.5051 din 28 noiembrie 2003 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a admis recursul declarat de paratii B. I. M., B. D., I. C., S. M. impotriva deciziei civile nr.55/12.10.2001 a Curtii de Apel Tg.-Mures, s-a dispus casarea si trimiterea cauzei aceleiasi instante pentru rejudecarea apelului.
In motivarea deciziei s-a aratat ca urmatoarele imprejurari nu au fost pe deplin lamurite:
- daca titlul Statului este sau nu valabil in raport de modul in care au fost aplicate prevederile Decretului nr.92/1950.
- daca instrainarea imobilului catre paratii I. M., B. D., I. C. si S. M. isi produce sau nu efectele contractele de vanzare-cumparare fiind nule sau dimpotriva valide si in ce masura aspectul bunei credinte poate constitui un temei pentru constatarea nulitatii absolute a contractului de inchiriere incheiat intre SC U. G. RA Odorheiu Secuiesc si I. C..
Desi reclamantul T. L. a sustinut ca nationalizarea imobilului din litigiu s-a facut cu nerespectarea prev.art.I pct.1-5 din Decretul nr.92/1950, instantele nu au verificat, in baza materialului probator, in ce masura litigiul intra sub incidenta Legii nr.112/1995 sau urma a se solutiona pe calea dreptului comun, respectiv nu au analizat validitatea titlului de trecere a imobilului in proprietatea Statului.
Normele metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995 precizeaza procedurile de urmat in cazul imobilelor pentru care nu exista titlu valabil constituit in favoarea Statului, instantele judecatoresti urmand a stabili daca in regimul reglementarilor legale de la data dobandirii bunului, acesta a trecut in proprietatea Statului sau daca, in lipsa unui titlu legal, o asemenea dobandire a proprietatii nu a avut loc niciodata.
In ceea ce priveste existenta sau inexistenta bunei credinte la incheierea contractelor, nu s-a facut o analiza in acest sens, instantele nestabilind in mod cert si pe baza unor probatorii concludente aspectul validitatii contractelor ce au fost perfectate dupa data aparitiei in Monitorul Oficial a HG nr.11/1997.
Nu s-a facut nici o dovada prin care sa fie inlaturata buna credinta a recurentilor la incheierea contractelor nr.139/1997 si 144/1997, buna credinta prezumata iuris tantum de lege.
In acest sens, nu se justifica argumentarea data de Curtea de Apel in sensul ca “dispozitiile art.13 din HG nr.11/1997 fiind de notorietate publica este fara dubiu ca cele doua contracte de instrainare s-au incheiat cu fraudarea legii coroborat cu reaua credinta a partilor contractante".
Analizarea aspectului bunei sau relei credinte la incheierea contractelor se impune si in contextul in care la data de 4.02.1997, cand s-a publicat in Monitorul Oficial HG nr.11/1997 Comisia jud.Harghita pentru aplicarea Legii nr.112/1995 era sesizata de reclamant cu cerere pentru acordarea de masuri reparatorii dupa imobilul din litigiu, iar la datele de 28 martie 1997 si 9 aprilie 1997 imobilul este vandut paratilor.
Completarea probatoriului si interpretarea acestuia in mod unitar apar ca fiind necesare, astfel incat cauza se va trimite spre rejudecare aceleiasi instante.
Prin decizia nr.434/A/21.09.2005, pronuntata de Curtea de Apel Tg.Mures, in dosarul nr.720/R/2004/C, s-a respins, ca nefondate, apelurile declarate de paratii Consiliul Judetean Harghita, SC C. SA Miercurea Ciuc, I. M., B. D. prin mostenitor I. M., I. C., S. M. prin mostenitor S. L. G., impotriva sentintei civile nr.1154 din 19 decembrie 2000, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr.1474/2000.
Analizand actele si lucrarile dosarului, dupa casare cu trimitere, instanta a constatat ca apelurile declarate sunt nefondate din urmatoarele considerente:
Potrivit art.1 din Decretul nr.92/19 aprilie 1950 se nationalizeaza imobilele cladite care apartin fostilor industriasi, fostilor mosieri, fostilor bancheri, fostilor mari comercianti si celorlalte elemente ale marei burghezii, imobilele cladite care sunt detinute de exploatatorii de locuinte, etc.
Aceasta enumerare este expresa si limitativa si nu permite extinderea efectului nationalizarii si la alte situatii, cum ar fi cazul micilor comercianti.
Tatal reclamantului T. G. era un mic comerciant in perioada 1946 - 1953, avand o firma individuala de fierarie, sticlarie, articole de menaj si altele en detail, pe cont propriu, fara sa aiba angajati. Avea un mic magazin in propria casa si lucra el insusi in magazinul sau fara a utiliza munca altora.
Incepand cu data de 1 ianuarie 1953 avea calitatea de angajat la fosta Cooperativa G. A. din Odorhei si si-a pastrat calitatea de angajat la diferiti agenti economici pana la pensionarea lui in anul 1968.
Antecesorul reclamantului nu putea fi considerat nici exploatator de locuinte, chiar daca detinea doua case, deoarece acestea erau construite pentru o familie si nu erau folosite in scopul de a exploata pe cineva si de a obtine un castig de pe urma inchirierii acestora.
Rezulta deci ca antecesorul reclamantului nu putea fi inclus in nici una din categoriile enumerate de Decretul nr.92/1950, activitatea de comert desfasurata fiind de mica amploare si nu s-a dovedit ca ar fi fost exploatator de locuinte.
In aceasta situatie, devin incidente disp.art.1 al.4 din HG nr.11/1997 care prevad ca “locuintele care au fost preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale in vigoare la data respectiva sau care au intrat in posesia acestuia in conditiile inexistentei unei reglementari legale care sa reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului sunt considerate ca fiind trecute fara titlu in posesia acestuia si nu intra sub incidenta Legii nr.112/1995".
In acest sens Statul Roman nu a dobandit niciodata dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, titularul acestui drept fiind dintotdeauna antecesorul reclamantului.
Apoi, la data de 27.05.1996 cu nr.3088 s-a inregistrat cererea reclamantului la Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr.112/1995 prin care solicita despagubiri; la 4.02.1997 s-a publicat in Monitorul Oficial HG nr.11/1997; la 28.03.1997, respectiv 9.04.1997 SC CIVIS HARGHITA SA a incheiat contractele de vanzare-cumparare nr.139/1997, respectiv 144/1997 cu paratele S. M. si I. M. la 2.06.1997 s-a introdus actiunea in revendicare la Judecatoria Odorheiu Secuiesc privind imobilul in cauza iar la 24.07.1997 s-a comunicat incheierea nr.20/4.04.1997 a Comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr.112/1995 de pe langa Consiliul Judetean Harghita prin care s-a constatat suspendarea de drept a procedurii administrative in dosarul nr.252/1996 al Comisiei judetene, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a litigiului aflat pe rolul instantei, in dosarul nr.1347/1997 al Judecatoriei Odorheiu Secuiesc.
Rezulta ca in momentul incheierii contractelor de vanzare-cumparare nr.139/28.03.1997 si 144/9.04.1997, HG nr.11/1997, publicat in Monitorul Oficial din 4.02.1997 a fost in vigoare, iar Comisia judeteana pentru aplicarea Legii nr.112/1995 inca nu a dat nici o solutie.
Mai mult, prin adresa nr.2026/03.1997 Comisia judeteana pentru aplicarea prevederilor Legii nr.112/1995 a comunicat Primariei mun.Odorheiu Secuiesc - Comisia locala pentru aplicarea Legii nr.112/1995 ca nu s-au observat dispozitiile art.1 al.4 coroborat cu art.13 al.2 si cu art.45 al.10 lit.c din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995, existand indicii cu privire la contestarea modului valabil de constituire a titlului in favoarea Statului.
Potrivit art.13 din HG nr.11/2.02.1997 atunci cand comisiile locale si judetene, respectiv comisiile de sector si a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.112/1995 sau unitatile specializate care vand locuinte in conditiile Legii nr.112/1995 au indicii ca o locuinta face parte din categoria imobilelor mentionate la art.1 al.4 din prezentele norme metodologice ori din aceea a imobilelor exceptate de la vanzare in conformitate cu art.10 din lege, ele au obligatia sa intreprinda toate demersurile necesare pentru clarificarea situatiei juridice a locuintelor, suspendand, totodata, pentru o perioada de cel mult 6 luni, procedura de restituire in natura, de acordare a despagubirilor sau, dupa caz, de incheiere a contractului de vanzare-cumparare.
Din perspectiva acestor prevederi legale si tinand seama de adresa emisa de Comisia judeteana de aplicare a Legii nr.112/1995 este evidenta reaua-credinta a partilor in perfectarea contractelor de vanzare-cumparare la datele de 28.03.1997 si 9.04.1997.
Este evident ca vanzatoarea trebuia sa suspende procedura de incheiere a contractului de vanzare-cumparare.
In ceea ce priveste apararea intimatelor parate S. M. si I. M., cu privire la actele de vanzare-cumparare incheiate cu SC C. HARGHITA SA, afirmand ca au fost de buna credinta, deoarece au staruit pentru cumpararea locuintelor folosite in calitate de chiriasi in baza informatiilor date de catre vanzatoare, acestea nu pot fi primite, deoarece datele la care s-au perfectat aceste contracte sunt ulterioare publicarii modificarilor din HG nr.11/1997 si nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.
Partile contractante, inclusiv cumparatorii trebuiau sa verifice la Comisia judeteana pentru aplicarea Legii nr.112/1995, sa efectueze toate demersurile necesare pentru clarificarea situatiei juridice a imobilului, indiferent de natura masurilor reparatorii solicitate, daca existau suspiciuni ca locuintele au fost preluate cu nerespectarea prevederilor legale cu vigoare la data respectiva.
Aceste suspiciuni existau, daca tinem seama de adresa nr.2026/03.1997 a Comisiei judetene pentru aplicarea prevederilor Legii nr.112/1995, comunicat si Comisiei locale.
Astfel, sunt aplicabile prev.art.12 din Normele metodologice mai sus aratate, care declara nule aceste acte juridice translative de proprietate, incheiate in conditiile aratate mai sus.
In ceea ce priveste contractul de inchiriere intervenit intre SC U. G. RA in calitate de locator pe de o parte si numitul Ilyes Carol in calitate de locatar pe de alta parte, cu privire la apartamentul nr.2, asa cum s-a stabilit cu ocazia cercetarii la fata locului, chiriasul are domiciliul stabil la o alta adresa, intr-un alt apartament cumparat de la stat si nu locuieste in imobil.
Intrucat paratii S. M. (27.07.2004) si B. D. (3.07.2004) au decedat, au fost introdusi in cauza, in calitate de mostenitori I. M. si S. L. G..
Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata SC C. HARGHITA"‘SA care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii atacate ca nelegala , iar pe fond , respingerea actiunii formulate de reclamantul Tibad Levente, ca nefondata.
Impotriva aceleiasi decizii a declarat recurs si paratul S. L. G., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in totalitate a deciziei atacate, respingerea actiunii reclamantului ca nefondata si nelegala, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1500 RON.
SC C. HARGITA SA a invocat in motivele recursului prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, deoarece instanta de apel a retinut faptul ca tatal reclamantului - Tibad Grigore - era un mi comerciant, motiv pentru care acesta nu putea fi inclus in nici una din categoriile enumerate ale Decretului nr. 92/1950. Din intreg probatoriul administrat in cauza nu rezulta aspectul retinut. Exista un singur inscris din care rezulta ca antecesorul reclamantului a fost comerciant, fara a se specifica daca a fost mic comerciant.
Sustinerea instantei de apel ca antecesorul reclamantului nu putea fi considerat exploatator de locuinte nu are la baza nici macar o proba din care sa rezulte cum a ajuns la aceasta concluzie.
Adresa Comisiei Judetene nu le-a fost comunicata. Reclamantul a fost cel care a depus la Comisia Judeteana cererea prin care solicita acordarea de masuri reparatorii deoarece celalalt imobil fusese deja restituit in natura pe seama reclamantului.
Instanta de apel a retinut reaua lor credinta fara nici un suport, deoarece la vremea respectiva au intreprins toate demersurile care le-au stat la indemana.
Daca unul dintre imobile a fost considerat ca preluat de catre stat cu titlu valabil, fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 112/1995, atunci aceleasi prevederi sunt aplicabile si pentru cel de-al doilea imobil care a fost nationalizat prin acelasi act normativ.
Prezumtia de buna-credinta nu putea fi rasturnata de catre instanta de apel, chiar daca perfectarea contractelor de vanzare-cumparare s-a facut dupa aparitia HG nr. 11/1997.
Paratul S. L. G. prin motivele de recurs a aratat ca baza legala a nationalizarii fiind art. 1 pct. 2 - Decretul nr. 92/1950 - exploatator de locuinte, nu are nici o relevanta daca fostul proprietar a fost mare sau mic comerciant. Statul Roman a devenit proprietarul imobilelor mentionate cu titlu, cu respectarea prevederilor legale si in consecinta sunt aplicabile prevederile Legii nr. 112/1995 si a Legii nr. 10/2001.
Cu privire la imobilul restituit in natura in baza Legii nr. 112/1995 reclamantul nu a sustinut ca nu ar fi incidente prevederile Decretului nr. 92/1950.
Mama lui, S. M., a cumparat imobilul cu buna-credinta, neavand posibilitatea de a aprecia si interpreta starea juridica a acestui imobil. Buna-credinta se prezuma, legea apara cumparatorii cu buna-credinta (art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001). Valabilitatea contractului de vanzare-cumparare nr. 139/1997 nu poate fi contestata, constatarea nulitatii absolute a acestuia ar fi ilegala, acest contract nu a fost incheiat cu fraudarea prevederilor legale.
In opinia recurentului, in cazul in care proprietarul inchiriaza imobilele din proprietatea lui, este exploatator de locuinte.
Coroborand art. I alin.2, art. IV, art. XII din Decretul nr. 92/1950 rezulta ca dreptul de proprietate a statului s-a nascut la 20 aprilie 1950 si nu in momentul intabularii acestui drept in cartea funciara.
Instanta de apel nu a clarificat situatia de fapt si de drept in cauza, astfel cum s-a recomandat prin decizia nr. 5051/2003 a Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 9,10 Cod procedura civila.
A anexat in copie contractul de inchiriere nr. 1735/1954 si contractul de vanzare-cumparare nr. 139 din 28 martie 1997, fisa cladirii, fisa tehnica de calcul.
Recursurile au fost inaintate la ICCJ, care prin decizia nr.4756/15.05.2006, pronuntata in dosarul nr.30665/1/2005, a trimis Curtii de Apel Targu-Mures, spre solutionare aceste recursuri declarate impotriva deciziei civile nr.434/A din 21.09.2005.
Consiliul judetean Harghita a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, motivata pe de o parte prin faptul ca, intr-o actiune civila, pornita in baza dreptului comun, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 nu poate avea calitate procesuala pasiva, din moment ce nu este si nici nu a fost nici proprietarul, nici administratorul imobilului in cauza. In tot decursul judecarii cauzei procedura administrativa prevazuta de Legea nr. 112/1995 a fost suspendata prin Incheierea nr. 20/1997 a Comisiei judetene privind aplicarea Legii nr. 112/1995.
Intimatul T. L. a solicitat prin inscrisul depus la data de 20 decembrie 2006, respingerea recursurilor si acordarea cheltuielilor de judecata.
Examinand recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si din oficiu, in limitele art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca acestea sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
Instanta de apel a ajuns la concluzia ca tatal reclamantului - T. G. - era "mic comerciant" la momentul nationalizarii, avand in vedere faptul ca in perioada 1946-1953 avea o firma individuala de fierarie, sticlarie, articole de menaj si altele en detail, pe cont propriu, fara sa aiba angajati. Avea un mic magazin in casa si lucra el insusi in magazinul sau, fara a utiliza munca altora. Din activitatea desfasurata se prezuma in mod logic ca nu putea fi inclus in categoria de "mari comercianti".
Instanta de apel a mai retinut ca cele doua case detinute de antecesorul reclamantului erau pentru familie, astfel ca acesta nu putea fi considerat exploatator de locuinte. Nu s-a facut dovada contrara, care sa formeze convingerea instantei ca antecesorul reclamantului obtinea un castig de pe urma inchirierii locuintelor.
Ca atare, in mod corect a apreciat instanta de apel ca acesta nu putea fi inclus in nici una din categoriile enumerate de Decretul nr. 92/1950, fiind incidente dispozitiile art. 1 alin. 4 din HG nr. 11/1997, in sensul ca imobilul in litigiu a trecut in proprietatea statului fara titlu valabil si prin urmare nu intra sub incidenta Legii nr. 112/1995, Statul Roman nu a dobandit niciodata dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, titularul acestui drept fiind antecesorul reclamantului.
Recurenta S.C. C. Harghita SRL nu a detailat in ce au constat "toate demersurile care le-au stat la indemana la vremea respectiva" pentru a rasturna reaua-credinta probata si retinuta de instanta de apel.
Adresa nr. 2026/1997 la care face referire recurenta S.C. C. Harghita SA este de fapt Incheierea nr. 20/1997 prin care, constatand ca exista un litigiu in cauza, Comisia judeteana pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 a suspendat solutionarea dosarului administrativ nr. 252/1996, cu privire la cererea de acordare de despagubiri pentru imobilul din Odorheiu Secuiesc, str. Gabor Aron nr. 31. Aceasta incheiere a fost comunicata si societatii recurente, care avea astfel posibilitatea sa se intereseze daca cererea a fost sau nu solutionata de catre comisia judeteana.
Reclamantul a depus cerere pentru doua imobile, respectiv pentru imobilul in litigiu si pentru cel din str. Kossuth lajos nr. 30 (dosar nr. 251/1996 al Comisiei judetene). Prin Incheierea nr. 59/2000 al Comisiei judetene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 s-a constatat ca cererea pentru acest din urma imobil a ramas fara obiect, dat fiind faptul ca imobilul a fost restituit in natura prin decizia nr. 789/1998 a Tribunalului Harghita, pronuntata in dosarul nr. 397/1998.
Prin urmare, este gresita afirmatia recurentei ca unul dintre imobilele solicitate de reclamant ar fi fost restituit in natura in baza prevederilor Legii nr. 112/1995. Acest imobil nu a fost trecut in proprietatea Statului in baza Decretului nr. 92/1950, ci in baza Decretului nr. 712/1966, astfel cum rezulta din extrasul CF nr. 1545 Odorheiu Secuiesc, nr. top. 804/1, 805/1.
Instanta de apel a enumerat in mod corect evolutia cronologica a inscrisurilor probante existente la dosar : cererea reclamantului, publicarea HG nr. 11/1997, contractul de vanzare-cumparare , actiunea in revendicare, comunicarea incheierii, a adresei, incidenta art. 13 din HG nr. 11/1997, inscrisuri care toate coroborate au format convingerea temeinica a instantei de apel ca partile au fost de rea-credinta la incheierea contractului de vanzare-cumparare.
Recurentul nu poate invoca necunoasterea legii, iar in cauza s-a rasturnat prezumtia de buna-credinta. Recurenta S.C. C. Harghita SA a incheiat contract de vanzare-cumparare cu chiriasii dupa aparitia HG nr. 11/1997, care era de aplicabilitate imediata, de la data publicarii in Monitorul Oficial (4 februarie 1997), fara a verifica situatia juridica a imobilului.
Pe de alta parte, cata vreme Statul Roman nu avea un titlu valabil asupra imobilului revendicat, este fara dubiu ca contractele de vanzare-cumparare s-au incheiat cu incalcarea legii (vanzarea lucrului altuia). Titularul dreptului de proprietate era antecesorul reclamantului.
Nici fostii chiriasi nu pot fi considerati ca fiind cumparatori de buna-credinta, intrucat aveau obligatia legala de a verifica situatia juridica a apartamentelor.
In speta sunt astfel pe deplin aplicabile dispozitiile art. 12 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, potrivit caruia "sunt declarate nule actele juridice translative de proprietate incheiate in conditiile aratate mai inainte, care au ca obiect imobilele mentionate la art. 1 alin. 4, din prezentele norme metodologice".
Fata de cele ce preced, Curtea a apreciat ca in speta nu este incident motivul de nelegalitate care sa duca la modificarea hotararii atacate, prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila. Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 10 Cod procedura civila, indicat de recurentul S. L., nu va fi analizat, deoarece acesta era abrogat la momentul pronuntarii deciziei atacate si formularii recursului. Ca atare, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, recursurile declarate au fost respinse ca nefondate.
In baza art. 274 Cod procedura civila, recurentii au fost obligati, in solidar, sa plateasca intimatului T. L. cheltuielile de judecata avansate de acesta in recurs, constand in onorariu avocatial in cuantum de 500 lei.