Art. 261 alin. 5 Cod procedura civila. Necesitatea motivarii hotararii judecatoresti pronuntate, pentru ca instanta de control judiciar sa-si poata exercita atributiile corespunzatoare in vederea analizarii temeiniciei si legalitatii hotararii care face obiectul caii de atac.
Nearatarea motivelor si dovezilor pe care se sprijina solutia pronuntata, motivele care au determinat inlaturarea probelor depuse la dosar in aparare, neanalizarea intrunirii conditiilor raspunderii materiale, in conditiile in care este vorba despre un raport al Curtii de Conturi fiind invocat un prejudiciu material, echivaleaza cu o nemotivare si atrage nulitatea sentintei.
Prin sentinta nr. 622 din 30 octombrie 2009, Tribunalul Mures, Sectia contencios administrativ si fiscal a admis in parte incheierea de sesizare a Tribunalului Mures nr. 7 din 6 ianuarie 2005 a C. de C. a R., prin C. de C. M. in contradictoriu cu C. L. M. de C., F. P., P. E., Z. V. si in consecinta s-a dispus:
- angajarea raspunderii juridice in sarcina persoanelor facute raspunzatoare pentru prejudiciul constatat prin Raportul de control intermediar nr. 3783 din 10 decembrie 2004, in sarcina paratilor F. P. - primar, si P. E. - referent, pentru prejudiciul total creat bugetului local al comunei M. de C. in suma de 442.177.582 lei, compus din 376.488.200 lei, reprezentand venituri din arendarea unor terenuri agricole neurmarite in vederea incasarii in conformitate cu prevederile contractelor incheiate si 65.689.302 lei, reprezentand foloase nerealizate aferente, calculate pana la data de 30 noiembrie 2004, utilizand nivelul ratei dobanzii de referinta BNR de 18,75% pe an.
In considerente sentintei s-a concluzionat ca, intrucat nu s-a facut dovada recuperarii prejudiciului cauzat, prin nicio modalitate de stingere a obligatiilor, nota de compensare din data de 18 octombrie 2006, nu a fost aprobata prin hotarare de consiliul local, astfel ca, in baza principiului recuperarii integrale a prejudiciului prevazut de art. 998 si urm. Cod civil, instanta de fond a admis in parte incheierea de sesizare a Tribunalului Mures.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul F. P., solicitand casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, chemarea in garantie a numitului R. T. C., care a avut calitatea de primar al comunei M. de C., in perioada 2004-2008, constatarea calitatii lipsei capacitatii lui procesuale pasive si respingerea sesizarii Curtii de Conturi.
In motivarea cererii de recurs se arata ca prin incheierea nr. 7 din 6 ian.2005, Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Mures - Directia de control financiar ulterior Mures, a sesizat Tribunalul Mures cu privire la angajarea raspunderii juridice a persoanelor mentionate in actul de sesizare. Tribunalul prin hotararea pronuntata admite in parte sesizarea si il obliga la plata sumei de 442.177.582 lei, fara sa se tina seama de probele administrate in cauza, probe din care rezulta ca prejudiciul la care s-a facut referire prin incheierea de sesizare, nu exista, intrucat arenda a fost achitata pentru perioada in care a detinut functia de primar, iar ulterior arendasul a procedat la predarea unei cantitati de porumb, reprezentand arenda partiala. Exista la dosar suficiente documente care dovedesc aceste sustineri si care nu au fost luate in considerare de catre prima instanta.
Prin intampinarea depusa la dosar se solicita in principal constatarea nulitatii recursului, pe motiv ca cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul, nu se indica temeiul de drept si nici nu este motivat in fapt. In subsidiar, solicita respingerea lui ca nefondat, sustinand ca actiunea de control efectuata de inspectorii Curtii de Conturi, a vizat perioada financiara 2000-2004, ca in aceasta perioada recurentul a detinut calitatea de ordonator de credite, iar prejudiciul retinut de catre prima instanta a fost produs in aceasta perioada.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si in limitele prevazute de art. 3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Prin hotararea recurata, prima instanta a admis sesizarea C. de C. a R., prin C. de C. M., si a dispus angajarea raspunderii materiale a paratului Faragau Petru, pentru prejudiciul creat bugetului local al comunei M. de C., in suma de 442.177.582 lei, reprezentand venituri din arendarea unor terenuri agricole, neurmarite in vederea incasarii in conformitate cu prevederile contractelor incheiate si foloase nerealizate, constatand in dobanda calculata la suma nerecuperata.
Potrivit dispozitiilor art. 998 Cod civil "orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara", iar conform art. 999 din acelasi cod, "omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa". Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale, se cer a fi intrunite cumulativ cateva conditii si anume: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite a unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si a vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Verificand daca in speta sunt intrunite toate aceste elemente, curtea constata ca in cuprinsul hotararii recurate, nu sunt analizate aceste elemente ale raspunderii materiale delictuale, se face doar trimitere la raportul intocmit de inspectorii din cadrul C. de C. a R.- C. de C. M., ignorand apararile formulate de catre parat in ceea ce priveste plata arendei rezultata din contractele de inchiriere invocate in raport, dar si probele la care paratul face trimitere inclusiv hotararile judecatoresti, prin care se constata recuperarea sumei datorate cu titlu de arenda. In acest sens, se are in vedere sentinta civila nr. 1367/2005 pronuntata de Tribunalul Mures, sentinta 1690/2006 a Judecatoriei Ludus, sentinta nr. 796/2008 a Judecatoriei Ludus,
Art. 261 alin. 5 Cod procedura civila instituie principiul general dupa care orice hotarare judecatoreasca trebuie motivata, ceea ce inseamna ca instanta trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut prin actiune si asupra tuturor mijloacelor ce au stat la temelia pretentiilor ridicate de parti si sa raspunda la toate argumentele folosite de parti pentru sustinerea pretentiilor.
In speta prima instanta nu arata motivele si dovezile pe care se sprijina solutia pronuntata, motivele care au determinat-o sa inlature probele depuse la dosar de catre parat, in apararea sa, in special hotararile judecatoresti, din care rezulta ca suma stabilita cu titlu de arenda, prin contractele de arendare la care se face referire in raportul intocmit de C. de C., a fost platita, ca s-au facut demersuri de autoritatea administrativa locala pentru executarea silita a persoanelor obligate prin contract la plata arendei pentru terenurile inchiriate, nu au fost indicate faptele ilicite de care se face vinovat paratul, nu a fost analizat raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si nu s-a precizat nici forma vinovatiei paratului, elemente absolut necesare pentru antrenarea raspunderii materiale, asa cum s-a solicitat prin raportul Curtii de Conturi.
In aceste conditii, se apreciaza ca hotararea primei instante a fost pronuntata cu incalcarea prevederilor art. 261 Cod procedura civila, dispozitii cu caracter imperativ, nerespectarea lor atragand nulitatea hotararii, astfel ca in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila raportat la art. 304 pct. 9 din acelasi cod, va casa hotararea primei instante si va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante. Cu ocazia rejudecarii se va verifica daca in speta sunt intrunite elementele prevazute de art. 998-999 Cod civil pentru angajarea raspunderii materiale a paratului, prin analizarea probelor depuse la dosar, in special a hotararilor judecatoresti in care se retine ca arenda la care a fost obligati cocontractantii a fost achitata.