Furt. Insusirea bunului gasit. Tainuire. Distinctie.
C. pen., art. 208, art. 209 alin. 1 lit. a, art. 216, art. 221
Fapta inculpatilor care impreuna au luat, in scopul insusirii pe nedrept, fara consimtamantul subiectului pasiv, mai multe piese metalice proprietate a partii vatamate, bunuri care fusesera ascunse in preajma zidului imprejmuitor al societatii intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prev. de art. 209 alin. 1 lit. a raportat la art. 208 alin. 1 C. pen. si nu ale infractiunii de insusire a bunului gasit sau de tainuire.
Obiect material al infractiunii incriminate de art. 216 C. pen. este bunul mobil gasit. Pentru ca bunul sa fie gasit, mai intai trebuie sa fie pierdut de cineva, adica acel bun sa fi iesit din posesia altuia fara voia acestuia, iar apoi faptuitorul trebuie sa-l afle in mod intamplator si fara sa aiba posibilitatea rezonabila sa stie cui ii apartine.
In particular, locatia unde se aflau piesele metalice -chiar langa gardul societatii parte vatamata, pozitionarea acestora - nu erau la vedere, ci ascunse sub o capita de tulei, natura acestor bunuri - specifica obiectului de activitate al societatii, sunt elemente care exclud gasirea lucrurilor, in sensul art. 216 C. pen., dar si ipoteza ca ele sa fi fost abandonate, si plaseaza actele inculpatilor in continutul material al infractiunii de furt.
Faptul ca, anterior, partea vatamata a pierdut temporar, involuntar si pe cai ilicite posesia asupra bunurilor nu schimba concluzia de mai sus, din moment ce obiectul juridic al infractiunii de furt este legat de protectia detentiei sau a posesiei, indiferent daca aceste atribute ale dreptului de proprietate sunt legitime sau nelegitime.
Totodata, in conditiile in care “dobandirea" in intelesul art. 221 C. pen. implica luarea in stapanire a bunului prin orice modalitate -schimb, cumparare, donatie, ceea ce presupune incheierea unei conventii bilaterale care, insa, nu a fost demonstrata in cazul inculpatilor, activitatea acestora nu indeplineste nici continutul infractiunii de tainuire.
Prin sentinta penala nr. 550/3 decembrie 2008, Judecatoria Reghin: -in temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. c C. pr. pen. a achitat inculpatul C.J.M. pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplicarea art.75 lit. c C. pen.;
-in temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. c C. pr. pen. a achitat inculpatul K.L. pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazuta si pedepsita de art.208 alin.1, art.209 alin. 1 lit.a, g, i cu aplicarea art. 75 lit. c C. pen.;
-in temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. c C. pr. pen. a achitat inculpatul G.L.M. pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazuta si pedepsita de art.208 alin.1, art.209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplicarea art. 99 alin. 3 C. pen.
-a constatat ca in cauza partea vatamata SC M.D. SRL nu s-a constituit parte civila in cauza.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut, in esenta ca starea de fapt descrisa in rechizitoriu nu corespunde in mare parte realitatii si anume instanta considera ca probele administrate in cauza nu au dovedit participarea inculpatilor la comiterea faptei de furt.
Astfel, subliniaza instanta de prim grad ca, in cuprinsul rechizitoriului s-a descris in detaliu modul de savarsire de catre inculpati a faptei, fara ca aspectele retinute sa fie sustinute sub aspect probator. Astfel, se retine ca inculpatii “s-au deplasat la sediul SC M.D. SRL" unde au patruns prin escaladarea gardului imprejmuitor in incinta societarii, de unde au sustras_..".
Tot in rechizitoriu s-a aratat ca arata ca ,, invinuitii au recunoscut fapta cu mentiunea ca au gasit aceste bunuri ascunse anterior de catre alte persoane sub gramada de tulei, imprejurare care nu s-a confirmat din probele dosarului de urmarire penala", aspect neconform cu realitatea, deoarece “fapta" se refera la infractiunea de furt, pe care niciunul dintre inculpati nu a recunoscut-o. In cuprinsul declaratiilor date in faza de urmarire penala, declaratii mentinute si in fata instantei, inculpatii au aratat ca au gasit fierul vechi in afara incintei fabricii, respective in spatele acesteia, sub o gramada de tulei de porumb. Toti cei trei inculpati au declarat ca nu ei au sustras fierul din incinta fabricii.
Sustinerile inculpatilor au fost confirmate si de martorul G.A., persoana care i-a ajutat pe inculpati sa transporte fierul cu caruta sa.
Acesta a aratat in declaratia data ca in data de 9 ianuarie 2007, inculpatii au venit la domiciliul sau si l-au rugat sa il ajute sa transporte cu caruta sa o cantitate de fier vechi pe care l-au gasit in spate la SC M.D. SRL.
Martorul a fost de acord, a incarcat fierul vechi din locul indicat de inculpate, dar in timp ce se deplasau spre centrul de fier vechi, au fost opriti de organele de politie.
Chiar si martorul M.I., angajat al SC M.D. SRL, a aratat in declaratia sa data in cursul judecatii ca materialul gasit asupra inculpatilor facea parte dintr-o banda dezafectata, dar societatea nu a constatat lipsa materialelor decat in momentul cand a fost chemat de organele de politie sa recupereze materialul.
De asemenea, martorul O.I. arata in declaratia sa ca a fost solicitat de organele de politie, in calitate de martor asistent imediat dupa surprinderea celor trei inculpati. Si in prezenta acestui martor, inculpatii au indicat locul unde au gasit fierul, in afara incintei fabricii.
Unul din elementele constitutive ale infractiunii de furt, sub aspectul laturii obiective, este “luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia", element neprobat in cauza, in conditiile in care bunurile au fost ridicate de catre inculpati din afara perimetrului fabricii, de pe camp.
Nu s-a facut nici dovada datei la care au fost sustrase bunurile, nici a faptului ca bunurile au fost sustrase de catre inculpati in timpul noptii si nici ca modalitatea de patrundere in incinta fabricii a fost escaladarea gardului, toate aceste afirmatii din cuprinsul rechizitoriului fiind simple supozitii, nesustinute sub aspect probator.
Singura certitudine in cauza este faptul ca fierul apartinand partii vatamate a fost gasit pe timp de zi asupra inculpatilor. In privinta modului cum a ajuns acest material in posesia acestora, nu s-a adus nicio proba care sa formeze convingerea instantei cu privire la participarea inculpatilor la savarsirea infractiunii de furt.
In lipsa unor probe clare, neechivoce din care sa rezulte participarea inculpatilor la savarsirea faptei retinute in sarcina lor, in cauza nu se poate forma convingerea instantei cu privire la veridicitatea celor retinute in sarcina acestora in cuprinsul actului de sesizare a instantei.
Avand in vedere ca la pronuntarea unei hotarari de condamnare instanta trebuie sa isi intemeieze convingerea cu privire la vinovata inculpatilor pe probe certe, sigure, neechivoce si intrucat probele administrate in cauza nu au acest caracter, fiind indirecte si nedecisive, lasand loc la indoieli cu privire la vinovata inculpatilor, respectiv la participarea lor la savarsirea infractiunii, se impune in cauza sa se dea eficienta regulii “in dubio pro reo". Potrivit acestei reguli, orice indoiala este in favoarea inculpatilor, iar atunci cand nu se poate stabili cu certitudine vinovatia unei persoane pentru savarsirea unei fapte penale, nu este posibila tragerea ei la raspundere penala.
Aceasta regula este un complement al prezumtiei de nevinovatie, prezumtie consacrata de dispozitiile art.5 ind.2 Cod de procedura penala, in conformitate cu care “orice persoana este considerate nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitive.
Pentru tragerea la raspundere penala a unei persoane este necesar sa fie intrunite cumulativ urmatoarele conditii: fapta infractionala sa existe, sa fie savarsita de catre inculpat si totodata acesta sa fi actionat cu forma de vinovatie prevazuta de lege pentru existenta infractiunii.
Indeplinirea conditiei ca fapta infractionala sa existe rezulta din declaratia partii vatamate.
In privinta celei de-a doua conditii, instanta are in vedere declaratia partii vatamate, potrivit careia i-au fost sustrase bunuri si nu pot fi indicate persoane in calitate de martori care sa fi avut posibilitatea de a constata nemijlocit savarsirea faptei prin actiunea ilicita a inculpatilor.
Potrivit art.66 alin.1 C.pr.pen. invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia, iar potrivit principiilor generale care guverneaza activitatea judiciara in materia plangerii penale, cel care formuleaza o cerere in justitie trebuie sa o probeze, deoarece imposibilitatea probarii situatiei invocate echivaleaza cu inexistenta acesteia: ubi est non esse et non probari.
Tinand seama ca in cauza penala dedusa judecatii nu s-a dovedit cu certitudine participarea inculpatilor la sustragerea bunurilor din incinta fabricii in modalitatea indicata in cuprinsul rechizitoriului, avand in vedere si declaratiile inculpatilor date in faza de cercetare judecatoreasca, prin care nu recunosc ca ar fi autorii furtului, ce se coroboreaza, potrivit art. 69 C. pr. pen., cu declaratiile martorilor audiati in cauza care nu cunosc autorii furtului, instanta a constatat ca nu s-a facut dovada faptului ca infractiunea de furt calificat a fost savarsita de catre cei trei inculpati.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin care a criticat temeinicia dispozitiei de achitare, sustinand ca materialul dosarului confirma participarea, sub forma coautoratului, a celor trei inculpati la savarsirea infractiunii de furt calificat fata de care poarta judecata. In plus, chiar daca nu s-ar admite aceasta teza, activitatea inculpatilor se circumscrie elementelor constitutive ale infractiunii de insusire a bunului gasit.
Prin decizia penala nr. 282/A/15 octombrie 2010, Tribunalul Mures a respins ca nefondat apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Reghin, facand totodata aplicarea dispozitiilor art. 192 alin. 3 C. pr. Pen.
In motivarea acestei decizii, tribunalul a constatat ca, sub aspectul starii de fapt, care a fost corect retinuta, hotararea instantei de fond nu comporta nici un fel de critica, fiind justa solutia la care s-a oprit prima instanta, respectiv la achitarea inculpatilor-intimati. Astfel, din continutul materialului probator administrat rezulta fara putinta de tagada faptul ca inculpatii nu se fac vinovati de comiterea faptelor penale, in modalitatea descrisa, mai precis nu sunt autorii infractiunii de furt calificat.
In motivele de apel, Parchetul face referire in mod generic la intregul material probator si sustine ca inculpatii ar fi recunoscut savarsirea faptei. Or, asa cum s-a retinut, prima instanta a facut o temeinica si amanuntita analiza a materialului probator, caruia i-a dat o corecta apreciere, in sensul ca nu s-a dovedit ca inculpatii ar fi patruns prin escaladare sau efractie in incinta unitatii sau ca ar fi sustras bunurile din posesia acesteia. De asemenea, inculpatii au recunoscut savarsirea faptei in modalitatea descrisa de ei, respectiv ca bunurile erau sub tulei, inafara incintei, nicidecum ca ei le-ar fi sustras.
Impotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Mures, titularul caii de atac sustinand ca atat decizia penala nr. 282/A/15 octombrie 2009 a Tribunalului Mures, cat si sentinta penala nr. 550/3 decembrie 2008 a Judecatoriei Reghin sunt netemeinice, intrucat prima instanta a dispus, iar instanta de apel a mentinut achitarea inculpatilor C.J.M., K.L. si G.L.M. de sub acuza comiterii infractiunii de furt calificat, pe temeiul prevazut de art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c C. pr. Pen., pe considerentul ca fapta nu a fost savarsita de inculpati. In cauza, exista dovezi lipsite de echivoc dupa care acuzatii sunt coautorii infractiunii deduse judecatii, cel putin in varianta de furt la furt. Mai mult, daca instantele s-au oprit totusi la concluzia ca nu inculpatii au savarsit infractiunea, aveau posibilitatea sa schimbe incadrarea juridica in infractiunea de tainuire si sa pronunte apoi o solutie de condamnare pentru aceasta infractiune.
Recursul promovat in cauza de Parchetul de pe langa Tribunalul Mures impotriva deciziei penale nr. 282/A/15 octombrie 2009 a Tribunalului Mures este fondat, iar aspectele expuse mai jos determina incidenta motivelor de casare prevazute de art. 3859 alin. 1 pct. 17 si 18 C. pr. Pen. si: in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admiterea caii de atac, cu consecintele casarii integrale a deciziei penale nr. 282/A/15 octombrie 2009 a Tribunalului Mures si desfiintarii in parte a sentintei penale nr. 550/3 decembrie 2008 a Judecatoriei Reghin si rejudecarii in recurs a pricinii, in urmatoarele limite:
In fapt, din coroborarea declaratiilor inculpatilor (date in cursul urmaririi penale, in faza de judecata acuzatii prevalandu-se de dreptul la tacere), depozitiile martorului G.A., ale martorului M.I., procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante si procesul verbal de reconstituire, rezulta ca, in data de 9 ianuarie 2007, in jurul orei 10,30, inculpatii majori C.I.M. si K.L. impreuna cu coinculpatul minor G.L.M. se deplasau pe strada Mimozelor din Reghin, jud. Mures, oprindu-se in spatele fabricii de mobila (partea vatamata S.C. M.D. S.R.L.) pentru necesitatile fiziologice. Pe langa gardul din dreapta imprejmuitor al societatii, inculpatii au observat ascunse sub o gramada de tulei de porumb mai multe piese metalice, insemnand noua roti dintate pentru angrenare banda transportoare, trei ghidaje pentru banda transportoare si doi suporti de roti pentru banda transportoare. Cei trei inculpati s-au sfatuit sa ia obiectele si sa le vanda la un centru de colectare a fierului vechi. In acest sens, s-au dus la locuinta martorului G.A. caruia i-au cerut ajutorul sa transporte cu caruta bunurile. Martorul a fost de acord si toti patru s-au intors la locul unde piesele se aflau ascunse, le-au ridicat de sub gramada de tulei, le-au incarcat in caruta si le-au acoperit cu o patura. In drum spre centrul de colectare a fierului vechi, au fost opriti de lucratorii de politie care au descoperit obiectele de fier, le-au ridicat, predandu-le pe baza de dovada partii vatamate. Potrivit celor comunicate de partea vatamata si necontestate de inculpati, valoarea totala a bunurilor se ridica la suma de 2.350 lei.
In drept, fata de starea de fapt descrisa : a) activitatea inculpatului C.I.M. de a lua, in scopul insusirii pe nedrept, in coautorat cu inculpatii C.L. si G.L.M., ultimul minor, in ziua de 9 ianuarie 2007, din preajma S.C. M.D. S.R.L. din Reghin, mai multe piese metalice proprietate a partii vatamate S.C. M.D. S.R.L., fara consimtamantul reprezentantului acesteia, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prev. de art. 209 alin. 1 lit. a (doua sau mai multe persoane impreuna) raportat la art. 208 alin. 1 C. pen., cu retinerea art. 75 lit. c C. pen. (savarsirea faptei impreuna cu un minor).
b) Fapta inculpatului C.L. de a lua, in scopul insusirii pe nedrept, in coautorat cu inculpatii C.I.M. si G.L.M., cel din urma minor, in data de 9 ianuarie 2007, din preajma S.C. M.D. S.R.L. din Reghin, mai multe piese metalice proprietate a partii vatamate S.C. M.D. S.R.L., fara consimtamantul reprezentantului acesteia, constituie elementele infractiunii de furt calificat, prev. de art. 209 alin. 1 lit. a raportat la art. 208 alin. 1 C. pen., cu retinerea art. 75 lit. c C. pen.
c) Activitatea inculpatului G.L.M., minor in 9 ianuarie 2007, de a lua la aceasta data, in scopul insusirii pe nedrept, in coautorat cu inculpatii C.I.M. si C.L., din preajma S.C. M.D. S.R.L. din Reghin, mai multe piese metalice proprietate a partii vatamate S.C. M.D. S.R.L., fara consimtamantul reprezentantului acesteia, constituie elementele infractiunii de furt calificat, prev. de art. 209 alin. 1 lit. a raportat la art. 208 alin. 1 C. pen., cu retinerea art. 99 si urm. C. pen.
In ceea ce priveste latura subiectiva a infractiunii, legatura psihica dintre participanti este data de actele concrete constand in intelegerea intervenita intre acestia, de a-si apropria lucrurile in vederea vanzarii lor ulterioare si apoi de a apela impreuna la martor ca sa asigure transportul. Intentia directa cu care au actionat inculpatii este dovedita de activitatile exterioare desfasurate: modalitatea comiterii infractiunii, declaratia pe care au facut-o reciproc inculpatii anterior savarsirii faptei, de a-si insusi pe nedrept obiectele pentru a obtine bani din vanzarea lor, comportamentul lor ulterior insusirii bunurilor, dat de acoperirea acestora pentru a le feri de ochii trecatorilor.
Relativ la retinerea in sarcina inculpatilor majori a circumstantei agravante generale prevazute de art. 75 lit. c C. pen., asa cum acuzatii au declarat, acestia se cunosteau de cand erau copii, fiind vecini si crescand impreuna, astfel ca d-nii C.I.M. si K.L. au cunoscut starea de minoritate a inculpatului G.L.M. la data faptei.
Cum s-a mentionat in debutul considerentelor, cei trei inculpati au fost trimisi in judecata reprosandu-li-se ca pe timp de noapte si patrunzand in incinta societatii prin escaladarea gardului imprejmuitor, impreuna au luat bunurile in scopul insusirii lor pe nedrept.
Prima teza oferita de procuror, tinand de calificarea faptei prin savarsirea ei pe timp de noapte si prin escaladare, asa cum au remarcat si primele doua instante, nu este sustinuta de nicio dovada administrata in cauza, decat de o prezumtie simpla, insuficienta insa sa fundamenteze o depozitie de condamnare a celor trei pentru comiterea infractiunii de furt calificat, in agravantele prevazute de art. 209 alin. 1 lit. g si I C. pen.
In schimb, materialul probator al dosarului confirma a doua teza a procurorului, dupa care inculpatii au luat impreuna bunurile in scopul insusirii lor pe nedrept.
Reprezentantul Ministerului Public, tangential in declaratia de apel, si avocatii inculpatilor, expres in fata instantei de recurs, au pretins ca aceasta activitate se circumscrie infractiunii de insusire a bunului gasit prevazute de art. 216 alin. 1 C. pen.
In acest context, s-a amintit ca obiect material al infractiunii incriminate de art. 216 C. pen. este bunul mobil gasit. Pentru ca bunul sa fie gasit, mai intai trebuie sa fie pierdut de cineva, adica acel bun sa fi iesit din posesia altuia fara voia acestuia, iar apoi faptuitorul trebuie sa-l afle in mod intamplator si fara sa aiba posibilitatea rezonabila sa stie cui ii apartine.
In prezenta cauza, locatia unde se aflau piesele metalice -chiar langa gardul societatii parte vatamata, pozitionarea acestora -nu erau la vedere, ci ascunse sub o capita de tulei, natura acestor bunuri - specifica obiectului de activitate al societatii, sunt elemente care exclud gasirea lucrurilor, in sensul art. 216 C. pen., dar si ipoteza ca ele sa fi fost abandonate, si plaseaza actele inculpatilor in continutul material al infractiunii de furt.
Faptul ca, anterior, partea vatamata a pierdut temporar, involuntar si pe cai ilicite posesia asupra bunurilor nu schimba concluzia de mai sus, din moment ce obiectul juridic al infractiunii de furt este legat de protectia detentiei sau a posesiei, indiferent daca aceste atribute ale dreptului de proprietate sunt legitime sau nelegitime.
Nici varianta afirmata de procuror in recurs, a tainuirii sub forma dobandirii lucrurilor, nu se degaja din imprejurarile de fapt ale cauzei, in conditiile in care “dobandirea" in intelesul art. 221 C. pen. implica luarea in stapanire a bunului prin orice modalitate -schimb, cumparare, donatie, ceea ce presupune incheierea unei conventii bilaterale care, insa, nu a fost demonstrata in cazul inculpatilor.
In considerarea ideilor enuntate, in rejudecare, s-a dispus A) schimbarea incadrarii juridice dupa cum urmeaza:
a) In privinta inculpatului C.I.M., din infractiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g si i C. pen., cu retinerea art. 75 lit.c C. pen. in aceeasi fapta prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a C. pen., cu retinerea art. 75 lit.c C. pen.
b) In privinta inculpatului K.L., din infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. alin.1, lit. a, g si i C. pen. cu retinerea art. 75 lit.c C. pen., in aceeasi fapta prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. alin.1, lit. a C. pen. cu retinerea art. 75 lit.c C. pen.
c) In privinta inculpatului G.L.M., din infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.a,g si i C. pen., cu retinerea art. 99 alin.3 C. pen., in aceeasi fapta prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.a, cu retinerea art. 99 alin.3 C. pen.
B) respingerea cererii procurorului privind schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de furt calificat in infractiunea de tainuire si a cererilor inculpatilor vizand schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de furt calificat in infractiunea de insusire a bunului gasit.
Constatand ca fapta exista, ca a fost comisa in forma de participatie a coautoratului de catre inculpatii C.I.M., K.L. si G.L.M. si a fost savarsita cu vinovatia specifica, in temeiul art. 345 alin. 1 si 2 C. pr. Pen., s-a dispus condamnarea acestora pentru comiterea infractiunii de furt calificat, retinand doar cauza de calificare prevazuta de art. 209 alin. 1 lit. a C. pen.
La individualizarea pedepselor care s-au aplicat, s-au urmarit criteriile prevazute de art. 72 C. pen. si anume:
a) gradul de pericol social concret al infractiunii savarsite, reflectat in imprejurari care compun continutul constitutiv al infractiunii de furt calificat, dar si extrinseci acestuia, cum sunt, in esenta: intelegerea intervenita intre inculpati si numarul participantilor; comiterea faptei de catre cei trei inculpati in forma de participatie a coautoratului, ceea ce denota periculozitatea accentuata a acestora, savarsirea impreuna a infractiunii marind indrazneala si sansele lor de reusita, antrenarea in campul infractional si a unei persoane minore, contributia fiecarui participant la comiterea faptei, urmarile cauzate;
b) persoana inculpatilor:
-in privinta inculpatilor C.I.M. si K.L.: imprejurarea ca acestia nu se afla la prima confruntare cu legea penala, prezenta fapta fiind savarsita in conditiile concursului real fata de infractiunea de talharie pentru care au fost condamnati definitiv prin sentinta penala nr. 232/14 mai 2008 a Judecatoriei Reghin, la un an inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei; gradul de contributie al fiecaruia adus la comiterea infractiunii; comiterea infractiunii impreuna cu un minor; atitudinea adoptata fata de infractiunea savarsita, sinceritatea de care au dat dovada pe parcursul procedurilor, prezentarea lor la chemarile autoritatilor judiciare;
-referitor la inculpatul G.L.M., s-a retinut atat antecedenta acestuia, infractiunea de furt calificat fiind concurenta cu infractiunea de talharie pentru care a fost condamnat cu caracter definitive prin sentinta penala nr. 4/12 ianuarie 2009 a Judecatoriei Reghin la pedeapsa de 7 ani si 4 luni inchisoare; gradul de contributie adus la savarsirea infractiunii de furt calificat; situatia locativa si financiara precara, abandonul scolar, situarea locuintei intr-o zona cu potential criminogen, absenta unei supravegheri stricte din partea parintilor, toate acestea fiind factori care influenteaza comportamentul antisocial al inculpatului; atitudinea sincera manifestata pe durata procesului, declaratiile lui impreuna cu ale coinculpatilor dovedindu-se deosebit de utile in stabilirea starii de fapt.
c) dispozitiile partii generale a Codului Penal:
-prevederile art. 75, lit. c C. pen., aplicabile in cazul d-lor C.I.M. si K.L., privind circumstanta agravanta legala a comiterii faptei de inculpatii majori impreuna cu un minor;
-dispozitiile art. 99 si urm. C. pen. incidente in cazul d-lui G.L.M., privind conditiile angajarii raspunderii penale a minorilor si tratamentul sanctionator al acestora;
-comportamentul sincer al inculpatilor si prezentarea lor la chemarile autoritatilor judiciare vor determina retinerea in favoarea acestora a circumstantelor atenuante judiciare prev. de art. 74, lit. c C. pen. si, pe cale de consecinta, aplicarea si a dispozitiilor art. 76, alin. 1, lit. c C. pen., privind limitele de pedeapsa in care se va face individualizarea sanctiunii penale, in cazul retinerii circumstantelor atenuante;
-prin prezenta hotarare, pornind de la decizia nr. 70/15 octombrie 2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, nu s-a facut aplicarea art. 86 C. pen. cu referire la inculpatii C.J.M. si K.L. (anularea suspendari conditionate a executarii pedepsei de un an inchisoare aplicate anterior acestora putand fi efectuata de catre instanta de executare, potrivit art. 447 C. pr.pen.) si nici a art. 36 alin. 1 C. pen. in privinta inculpatului G.L.M. (contopirea pedepsei de 7 ani si 4 luni inchisoare cu pedeapsa pe care o vom aplica urmand sa se realizeze pe calea incidenta la executare prevazuta de art. 449 C. pr. Pen.);
d) limitele de pedeapsa fixate in textul art. 209, alin. 2 C. pen.
Pornind de la aceste criterii: a) s-a aplicat inculpatului C.J.M. pedeapsa de un an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prev. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1 lit. a C. pen., cu retinerea art. 75 lit. c C. pen. si art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. si aplicarea art. 80 C. pen. si art. 76 alin. 1 lit. c C. pen., considerata proportionala suficienta sa raspunda in concret si in mod eficient nevoilor reeducarii si preventiei generale.
Conform art. 71 C. pen., ca pedeapsa accesorie, i-a fost interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64, lit. a teza a doua si lit. b C. pen., de la momentul pronuntarii deciziei si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale aplicate.
Indeplinite fiind conditiile prescrise de art. 861 C. pen. si considerand ca aplicarea pedepsei este pentru inculpat un avertisment suficient de puternic in vederea indreptarii, iar scopul sanctiunii privative de libertate poate fi atins si fara executarea efectiva a acesteia, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale de un an inchisoare aplicate, pe durata unui termen de incercare de 3 ani. Gravitarea infractiunii savarsite, precum si perspectivele de reeducare a inculpatului sunt criterii in functie de care am determinat durata termenului de incercare, in limitele impuse de art. 862 C. pen.
In temeiul art. 863 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de incercare, inculpatul va trebui sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
• Sa se prezinte, periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Mures;
• Sa anunte acest Serviciu, in prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
• Sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
• Sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
In baza art. 863, alin. 3 C. pen., pe durata termenului de incercare, inculpatul va trebui sa respecte urmatoarea obligatie:
• Sa nu schimbe domiciliul sau resedinta, decat dupa o informare a Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Mures, in prealabil cu cel putin 2 saptamani;
A fost desemnat Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Mures pentru supravegherea executarii masurilor si obligatiilor instituite in sarcina inculpatului.
I s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 864, alin. 1 si 2 C. pen. cu referire la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei in ipoteza comiterii unei noi infractiuni pe perioada termenului de incercare sau a nerespectarii cu rea-credinta a masurilor de supraveghere ori a obligatiei care i-au fost impuse de catre instanta.
Conform art. 71 alin. 5 C. pen., a fost constatata suspendata executarea pedepsei accesorii aplicate.
b) i s-a aplicat inculpatului K.L. pedeapsa principala de un an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prev. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1 lit. a C. pen., cu retinerea art. 75 lit. c C. pen. si art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. si aplicarea art. 80 C. pen. si art. 76 alin. 1 lit. c C. pen., care satisface principiul proportionalitatii, precum si scopurile pedepsei prescrise de art. 52 C. pen.
Conform art. 71 C. pen., ca pedeapsa accesorie, i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64, lit. a teza a doua si lit. b C. pen., de la momentul pronuntarii deciziei si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale aplicate.
Fiind intrunite cerintele impuse de art. 861 C. pen. si apreciind ca aplicarea pedepsei este si pentru inculpatul K.L. un avertisment suficient de puternic in vederea indreptarii, iar scopul sanctiunii privative de libertate poate fi atins si fara executarea efectiva a acesteia, vom dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale de un an inchisoare aplicate, pe durata unui termen de incercare de 3 ani. Gravitarea infractiunii savarsite, precum si perspectivele de reeducare a inculpatului sunt criterii in functie de care am determinat durata termenului de incercare, in limitele impuse de art. 862 C. pen.
In temeiul art. 863 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de incercare, inculpatul K.L. a fost supus unor masuri de supraveghere si obligatiei similare coinculpatului C.J.M.
A fost desemnat Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Mures pentru supravegherea executarii masurilor si obligatiilor instituite in sarcina inculpatului.
I s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 864, alin. 1 si 2 C. pen. cu referire la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei in ipoteza comiterii unei noi infractiuni pe perioada termenului de incercare sau a nerespectarii cu rea-credinta a masurilor de supraveghere ori a obligatiei care i-au fost impuse de catre instanta.
Conform art. 71 alin. 5 C. pen., a fost constatata suspendata executarea pedepsei accesorii aplicate.
c) i s-a aplicat inculpatului G.L.M. pedeapsa principala de 8 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prev. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1 lit. a C. pen., cu retinerea art. 99 alin. 3 C. pen. si art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. si aplicarea art. 76 alin. 1 lit. c C. pen., apreciata proportionala si care raspunde in concret atat necesitatii indreptarii, cat si preventiei generale.
Conform art. 71 C. pen., ca pedeapsa accesorie, i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64, lit. a teza a doua si lit. b C. pen., de la momentul pronuntarii deciziei si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale aplicate.
Nu a fost suspendata conditionat si nici sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatului G.L.M., condamnarea de 7 ani si 4 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 4/12 ianuarie 2009 a Judecatoriei Reghin opunandu-se unor asemenea masuri. In plus, in raport de natura si gravitatea infractiunii si de perspectivele de reeducare a inculpatului, s-a considerat ca scopurile special si general ale pedepsei pot fi atinse numai prin executarea efectiva a sanctiunii aplicate.