Furt calificat. Abuz de incredere. Distinctie Decizie nr. 691 din data de 03.11.2009
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Furt calificat. Abuz de incredere. Distinctie
Pentru existenta infractiunii de abuz de incredere este necesar sa existe un raport juridic intre partea vatamata si faptuitor, in temeiul caruia acesta din urma dobandeste detentia bunului mobil si are indatorirea sa il pastreze, sa il restituie la termenul si in conditiile stabilite ori sa ii dea destinatia indicata de cel de la care l-a primit.
La furt, in momentul savarsirii actiunii incriminate, bunul mobil se afla in posesia sau detentia altei persoane decat infractorul, de la care acesta din urma il ia impotriva vointei ei, pentru a si-l insusi pe nedrept.
Curtea de Apel Iasi, decizia penala nr. 691 din 3 noiembrie 2009
Prin sentinta penala nr. 385 din 17 ianuarie 2008 pronuntata de Judecatoria Hirlau, inculpatul B.C.D. a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, retinandu-se ca a sustras telefonul mobil apartinand partii vatamate B.R., telefon pe care acesta i l-a inmanat pentru a efectua o convorbire telefonica, a refuzat sa il restituie la solicitarea expresa a partii vatamate, a creat o diversiune in sensul ca i-a solicitat acesteia sa mearga in incinta unui bar sa caute doua persoane dupa care inculpatul a plecat cu taxiul si a instrainat telefonul.
Prin decizia penala nr. 229 din 28 aprilie 2009, Tribunalul Iasi a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, fiind mentinuta solutia de condamnare dispusa de prima instanta.
Hotararile au fost recurate de inculpat, sustinand ca instantele au dat o gresita incadrare juridica faptei, intrucat din probele administrate in cauza rezulta ca a detinut telefonul in baza unei contract de imprumut de folosinta, valabil incheiat cu partea vatamata, nu a respectat termenul de predare a bunului si dupa o perioada de timp a dispus de acest bun, situatie ce se circumscrie elementelor constitutive ale infractiunii de abuz de incredere si nu de furt. Instanta de recurs a mentinut incadrarea juridica data faptei de catre instantele de fond si de apel, retinand ca, in speta, din probatoriul administrat a rezultat ca partea vatamata a incredintat telefonul mobil inculpatului pentru un timp foarte scurt, nu a renuntat la posesie sau detentie, ci doar a operat o schimbare temporara a pozitiei bunului care, prin aceasta, in lipsa oricarui titlu, nu a ajuns in detentia inculpatului.
In aceste conditii, din modul cum a procedat inculpatul care a luat telefonul, a refuzat sa il restituie, a trimis-o pe partea vatamata sa caute doua persoane intr-un bar, dupa care a plecat cu taxiul si a vandut bunul, rezulta ca acesta nu a comis un abuz de incredere, ci un furt.
Faptul ca partea vatamata i-a dat de buna voie telefonul mobil, este lipsit de relevanta cu privire la incadrarea juridica a faptei ca infractiune de furt, intrucat acesta a pretins ca vrea sa efectueze o convorbire telefonica, dar de fapt hotarase sa si-l insuseasca pe nedrept, la scurt timp bunul fiind vandut.
In concluzie, in mod corect instantele au apreciat ca fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, iar nu pe cele ale infractiunii de abuz de incredere, intrucat intre inculpat si partea vatamata nu a existat o conventie anterioara cu privire la detinerea bunului, lipsind din situatia premisa a acestei infractiuni.