Talharie. Furt. Lovire sau alte violente. Elemente constitutive. Distinctie. Cheltuieli judiciare. Obligarea partii responsabile civilmente in solidar cu inculpatul.
C. pen., art. 211, art. 208, art. 209, art. 180
C. pr. pen., art. 191 alin. 3
Natura complexa a infractiunii de talharie presupune, intre altele, pe de o parte, sub aspectul elementului material al laturii obiective, o actiune principala de luare a bunului si o actiune adiacenta de violenta fizica sau morala. Cele doua actiuni trebuie sa se afle intr-un raport de interconditionare, deoarece, in absenta acestui raport, activitatea subiectului activ nu mai poate fi considerata infractiunea unica de talharie, ci trebuie disociate si examinate distinct actele de furt si cele de violenta.
Pe de alta parte, sub aspectul laturii subiective, aceasta, la randul ei, prezinta o structura complexa, intrucat cuprinde intentia cu care se comite activitatea principala si intentia cu care se savarseste activitatea secundara. Intentia, in cazul infractiunii de talharie este una directa, calificata prin scopul special urmarit de faptuitor : este vorba atat de scopul specific furtului - insusirea pe nedrept a bunului, cat si de scopul folosirii violentei sau a amenintarii - pentru savarsirea furtului, ori pentru pastrarea bunului, stergerea urmelor infractiunii, sau pentru asigurarea scaparii faptuitorului. In cazul in care scopul special nu este realizat in cele doua laturi ale sale, actul material al faptuitorului si elementul subiectiv se divid in componentele sale : furtul si violentele.
In consecinta, in absenta elementului material si a celui subiectiv specific infractiunii de talharie care a fost dedusa judecatii, aceasta nu poate coexista cu infractiunea de furt, ci componentele sale - furtul si violentele fizice sau psihice - isi redobandesc caracterul autonom, instanta fiind datoare sa schimbe incadrarea juridica si apoi sa trateze distinct cele doua infractiuni.
In situatia in care a fost respinsa actiunea civila in procesul penal, partile responsabile civilmente nu puteau fi tinute sa suporte cheltuielile judiciare avansate de stat in cauza, in solidar cu inculpatii, art. 191 alin. 3 C. pr. pen. prevazand expres ca partea responsabila civilmente este obligata in solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza, numai in masura in care este obligata in solidar cu inculpatul la repararea pagubei. Prin sentinta penala nr. 45/19 iunie 2009 a Judecatoriei Tg. Mures, instanta: -in baza dispozitiilor art. 334 C. pre. pen., a schimbat incadrarea juridica pentru fiecare dintre inculpati din infractiunea de talharie prev.de art. 211 alin.1, alin.2 lit. c si alin.21 lit.a C. pen., cu aplic. art. 99 si urm.C. pen. in infractiunile de:
a) talharie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit. c si alin. 21 lit. a C. pen., cu aplicarea art.99 si urm. C. pen. si
b) furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, i C. pen., cu aplicarea art.99 si urm. C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen., respingand celelalte cereri de schimbare a incadrarii juridice.
-in baza art. 345 alin.1, 2 C. pre. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.A. la pedeapsa de 10 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in stare de minoritate, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, i C. pen., cu aplicarea art. 99 si urm. C. pen., cu retinerea art. 74 lit. a, c C. pen. si cu aplicarea art. 76 lit. c C. pen..
-in baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 1 an si 10 luni ce reprezinta termen de incercare stabilit in baza art.110 C. pen., iar in baza art.359 C. pre. pen., a atras atentia inculpatului asupra disp.art.83 C. pen..
-in baza art. 345 alin.1, 2 C. pre. pen., l-a condamnat pe inculpatul N.L. la pedeapsa de 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in stare de minoritate, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin.1 lit.a, i C. pen., cu aplicarea art.99 si urm. C. pen., cu retinerea art.74 lit.a, c si cu aplicarea art.76 lit. c C. pen..
-in baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 1 an ce reprezinta termen de incercare stabilit in baza art.110 C. pen., ai in baza art. 359 C. pre. pen., a atras atentia inculpatului asupra disp.art.83 C. pen..
-in baza art. 345 alin.1, 2 C. pre. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.A. la pedeapsa de 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in stare de minoritate, prevazuta de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, i C. pen., cu aplicarea art. 99 si urm. C. pen., cu retinerea art.74 lit.a, c si cu aplicarea art.76 lit.c C. pen..
-in baza art.81 C. pen., a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 1 an ce reprezinta termen de incercare stabilit in baza art.110 C. pen., iar in baza art. 359 C. pre. pen., a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 C. pen..
-in baza art.345 alin.1,3 C. pre. pen., i-a achitat pe inculpatii G.A. - in temeiul art.11 pct.2 lit.a C. pre. pen. raportat la art.10 lit. d C. pre. pen., pentru savarsirea infractiunii de talharie in stare de minoritate, prevazute de art.211 alin.1, alin.2 lit.c si alin.21 lit.a C. pen., cu aplicarea art. 99 si urm. C. pen.; N.L. si P.A. - in temeiul art.11 pct. 2 lit. a C. pre. pen. raportat la art.10 lit. c C. pre. pen., pentru savarsirea infractiunii de talharie in stare de minoritate, prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c si alin.21 lit. a C. pen., cu aplic.art.99 si urm. C. pen.;
-in baza dispozitiilor art. 346 alin. 1 C. pre. pen., art.14 si urm. C. pre. pen. si art. 998 - 999 Cod civil, a respins actiunea civila formulata de partea civila Sc "A.P." SRL.
-in baza dispozitiilor art. 112 lit. f C. pen. raportat la art.118 alin.1 lit. e C. pen., a dispus confiscarea speciala de la inculpati a sumei de 17 lei.
-in baza art. 349 C. pre. pen., raportat la art.191 alin.1, 2 C. pre. pen., a obligat inculpatii (si pe fiecare dintre ei in solidar cu partile responsabil civilmente G.A. sen. cu C.R.O., N.A. cu N.H. si P.St. cu K.R., la 700 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut ca inculpatul N.L. a aflat de la niste muncitori ca in incinta fostei Fabrici de Conserve din Tg. Mures se afla fier vechi, astfel ca impreuna cu inculpatul P.A. s-au deplasat acasa la inculpatul G.A., caruia i-au propus sa sustraga fierul vechi pentru a-l valorifica, lucru cu care acesta din urma a fost de acord.
In aceeasi zi, 19 februarie 2006, cei trei s-au deplasat la fosta fabrica cu un carucior, printr-o spartura a zidului au intrat intr-o magazie unde au pregatit fier vechi, dupa care au dislocat mai multe caramizi, au intrat in a doua magazie din care au sustras doua aparate dozator pentru suc, un aparat presso de cafea, un aparat pentru preparare hot-dog si unul pentru preparare cabanos. Din cauza greutatii considerabile au demontat componentele din inox de la aparate, pe care le-au sustras impreuna cu aparatul expresso din inox, bunuri pe care le-au pus in carucior, au iesit din incinta fostei fabrici care in prezent apartine Sc "A.P." SRL si le-au transportat langa un transformator electric langa str. Dealului, ascunzandu-le in zapada.
S-au intors si au luat restul cantitatii de fier pregatit anterior din prima magazie, transportandu-l in acelasi loc.
A doua zi, in data de 20 februarie 2006, au luat materialele cu acelasi carucior si s-au prezentat la Sc "R." S.A. Tg. Mures unde au primit 17 lei pentru 50 Kg fier vechi (0,34 lei/Kg). Materialul de inox nu a fost primit spre valorificare, datorita compozitiei necorespunzatoare.
In incinta Sc "R." S.A. au intrat doar inculpatii G. si P., in timp ce inculpatul N. ii astepta pe str. Depozitelor in dreptul unui depozit en-gros, pe motiv ca era suparat cu patronul de la Sc "R." S.A. de mai multa vreme.
La iesire, cei doi inculpati s-au intalnit cu martorul P.C.G. - conducator auto si cu atributii de paznic al Sc "A.P." Srl (societatea careia ii apartineau bunurile sustrase), care a aflat de la martorul P.I. despre cei trei (paznic si el la o societate aflata in incinta fostei Fabrici de Conserve) si a recunoscut aparatele.
Inculpatul P. a fugit, iar inculpatul G. a fost prins de mana de catre martor, s-au imbrancit, martorul l-a lovit pe inculpat, dupa care si inculpatul, pentru a se apara, a luat o coada de harlet, rezemata de ghereta paznicului si l-a lovit pe martor peste cap. Martorul s-a urcat in masina si a plecat, iar inculpatul G. a luat caruciorul cu fier si, impreuna cu ceilalti doi, l-au dus sub un pod din apropiere.
A treia zi, in data de 21 februarie 2006, in jurul orelor 16,30, inculpatul G.A. a fost prins si imobilizat, in timp ce se deplasa spre casa pe str. Ghe. Doja, in dreptul fostei Fabrici de Conserve, de catre magazionerul societatii - acesta fiind insotit de doi agenti de la societatea de paza BS "G." Tg. Mures, fiind predat ulterior organelor de politie care i-au identificat si pe ceilalti inculpati.
In drept, s-a apreciat ca fata de incadrarea juridica cu care inculpatii au fost trimisi in judecata - aceea a infractiunii de talharie in stare de minoritate, prevazuta de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c si alin.21 lit.a C. pen., cu aplicarea art. 99 si urm. C. pen., din situatia de fapt retinuta, rezulta ca activitatea infractionala a inculpatilor s-a desfasurat pe parcursul a doua zile: in data de 19 februarie 2006 au sustras fierul de la fosta fabrica, iar in data de 20 februarie 2006 a avut loc incidentul, cu ocazia valorificarii bunurilor sustrase.
Desi in opinia parchetului, infractiunea ar fi fost savarsita in modalitatea "furtul urmat de intrebuintarea de violente pentru pastrarea bunului furat sau pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea", prima instanta a retinut ca infractiunea complexa de talharie, mai precis elementul material al talhariei, este format din doua actiuni corelate si anume: actiunea de furt, fiind principala si actiunea de constrangere, fiind o activitate adiacenta.
Cerinta esentiala referitoare la actiunea adiacenta din elementul material al infractiunii de talharie consta in conditia ca aceasta actiune sa fi servit ca mijloc pentru savarsirea furtului sau ca mijloc pentru pastrarea bunului furat sau pentru a asigura scaparea faptuitorului.
In cauza, in data de 19 februarie 2006, inculpatii au savarsit furtul fara a fi fost necesar si fara sa fi avut intentia folosirii violentei sau amenintarii, reusind sa ajunga la consumarea infractiunii (insusirea bunurilor, ulterior transportate si ascunse).
Asadar, intrebuintarea violentelor in data de 20 februarie 2006 in curtea de la Sc "R." S.A., raportat la furtul din 19 februarie 2006, nu poate fi considerata actiune adiacenta, pentru ca a avut loc la o distanta mare in timp si nu s-a produs in desfasurarea aceleiasi activitati infractionale, adica in timpul savarsirii furtului sau imediat dupa consumarea acestuia.
Pentru considerentele retinute, prima instanta a pus in discutie si a dispus schimbarea incadrarii juridice fata de toti cei trei inculpatii, din infractiunea de talharie in stare de minoritate prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit. c si alin.21 lit.a C. pen., cu aplic.art.99 si urm. C. pen. in infractiunile de: - talharie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c si alin.21 lit.a C. pen., cu aplic.art.99 si urm. C. pen. (fapta savarsita a doua zi, in 20.02.2006, la iesirea din curtea SC.R. SA) si - furt calificat prev.de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,i C. pen., cu aplicarea art.99 si urm.C. pen., (fapta savarsita in prima zi, 19.02.2006, la fosta Fabrica de Conserve) ambele cu aplicarea art.33 lit.a C. pen., si a respins cererile de schimbare a incadrarii juridice formulate de aparatorii inculpatilor pentru motivele de mai jos.
Pentru prima infractiune, instanta a constatat ca fapta inculpatilor de a fi sustras impreuna fier vechi apartinand Sc "A.P." S.R.L. din incinta fostei Fabrici de Conserve din Tg. Mures, in data de 19 februarie 2006, prin efractie, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat in stare de minoritate prevazuta de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, i C. pen., cu aplicarea art. 99 si urm.C. pen..
Pentru infractiunea de talharie prevazuta de art.211 alin.1, alin. 2 lit.c si alin.21 lit.a C. pen., instanta, in baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C. pre. pen., a dispus achitarea inculpatilor N. si P., deoarece ei nu au exercitat violente asupra martorului, asa cum declara ei, declaratii confirmate de coinculpatul G. si chiar de martorul P., implicat in incident, care arata expres in fata instantei ca nu a fost lovit sau agresat de inculpatii N. si P., ci doar de inculpatul G.
Inculpatul G. ar fi savarsit infractiunea de talharie daca ar fi intrebuintat violente pentru pastrarea bunurilor furate sau pentru a-si asigura scaparea.
Or, din situatia de fapt retinuta, nu rezulta ca inculpatul ar fi avut o astfel de intentie. Pe de o parte, martorul nici nu a incercat sa recupereze bunurile aflate alaturat in carucior, astfel incat inculpatul nu avea motiv sa asigure pastrarea lor. Pe de alta parte, martorul P. este cel care l-a prins de mana pe inculpatul G., l-a imbrancit si l-a lovit si abia dupa aceea, inculpatul a luat coada de harlet rezemata de ghereta paznicului (nu o avea dinainte in mana) si l-a lovit o singura data pe martor pentru a se apara de loviturile sale.
Martorul a urcat in masina si a plecat, dupa care inculpatul G. ajutat de ceilalti doi au ascuns caruciorul sub un pod.
Asadar, intrebuintarea de violente de catre inculpatul G. nu a servit si nici nu a fost savarsita pentru pastrarea bunurilor furate ori pentru scaparea lui, deci ea nu mai constituie o actiune adiacenta si in acest fel nu este realizata latura obiectiva a infractiunii de talharie.
Astfel, pentru inculpatul G. instanta a dispus achitarea in baza art. 11 pct. 2 lit a C. pre. pen. raportat la art.10 lit. d C. pre. pen. de sub acuza savarsirii infractiunii de talharie la data de 20 februarie 2006.
Pentru infractiunea de furt calificat in stare de minoritate, la stabilirea si aplicarea pedepsei, instanta va tine seama de dispozitiile art. 72 C. pen., de starea de minoritate a inculpatilor, de gradul de pericol social al faptei, de prejudiciul relativ scazut, de gradul de participare al fiecarui inculpat (desi initiativa le-a apartinut inculpatilor N. si P., cel care a avut o contributie majora in activitatea infractionala este inculpatul G., acesta din urma fiind cunoscut cu antecedente penale).
Inculpatii provin din familii cu probleme financiare, in care se consuma alcool, traiesc intr-un anturaj in care sunt influentati in savarsirea de fapte antisociale, asa cum reiese din referatele de evaluare, dar au manifestat o atitudine sincera, de recunoastere si de regretare a faptelor. In acest sens, in baza art. 52 C. pen., instanta a apreciat ca pedepsele de 10 luni inchisoare aplicata inculpatului G. si cate 6 luni inchisoare aplicate inculpatilor N. si P. sunt de natura sa duca la reeducarea acestora.
Scopul pedepselor poate fi atins si fara executarea lor, dispunandu-se suspendarea conditionata dar, pentru considerentele de mai sus, termenele de incercare in baza art.110 C. pen. au fost stabilite in cuantumuri diferite, respectiv 1,10 ani pentru inculpatul G. si cate un an pentru ceilalti doi, atragandu-se atentia inculpatilor asupra cazurilor de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepselor.
In latura civila a cauzei s-a retinut ca, in cursul urmaririi penale, S.C. "A.P." S.R.L. s-a constituit parte civila cu suma de 5.000 Euro, reprezentand contravaloarea bunurilor sustrase. In cauza nu s-a produs nicio dovada a acestor pretentii (desi partea civila a fost citata cu mentiune, iar martorul P.a declarat ca nici el, nici administratorul firmei - dl. C.Al.- nu emit pretentii civile (renuntare de care, insa, instanta nu poate lua act), motive pentru care actiunea civila a fost respinsa ca neintemeiata.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Tg.-Mures care a solicitat desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, in motivarea apelului aratandu-se ca, in mod gresit prima instanta a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei, in conditiile in care, din probele cauzei a reiesit faptul ca inculpatii au savarsit infractiunea de talharie retinuta in rechizitoriu.
Prin decizia penala nr. 166/A/24 aprilie 2009, Tribunalul Mures: -in temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. Pen., a admis apelul procurorului, a desfiintat partial hotararea atacata si, in rejudecare:
a) in baza art. 334 C. pr. Pen., a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatul G.A. din infractiunea de talharie prevazuta de art. 211 alin. 1, 2 lit. c si alin. 21 lit. a C. pen. cu aplicarea art. 99 si urm. C. pen., in infractiunea de lovire sau alte violente prevazuta de art. 180 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 99 si urm. C. pen..
b) potrivit art. 11 pct. 2 lit. b C. pre. pen. raportat la art. 10 lit. f C. pre. pen., a incetat procesul penal fata de inculpatul G.A. pentru comiterea infractiunii de lovire sau alte violente prevazuta de art. 180 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 99 si urm. C. pen..
c) a respins restul cererilor vizand schimbarea incadrarii juridice.
d) a mentinut restul dispozitiilor sentintei penale apelate.
-a facut aplicarea art. 192 alin. 3 C. pr. Pen.
In motivarea acestei decizii, tribunalul a constatat ca, sub aspectul starii de fapt care a fost retinuta de prima instanta - pornind de la continutul materialului probator administrat pe parcursul desfasurarii procesului penal in fata primei instante - hotararea instantei de fond nu comporta niciun fel de critica, fiind justa solutia la care s-a oprit prima instanta, relativ la retinerea vinovatiei inculpatilor sub aspectul comiterii infractiunii de furt calificat prevazuta si pedepsita de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. c C. pen.. Asa cum s-a retinut, actiunea inculpatilor s-a derulat pe parcursul a doua zile, in data de 19 februarie 2006 realizandu-se elementul material al infractiunii de furt calificat, iar pretinsa fapta de talharie in data de 20 februarie 2006.
Pentru prima infractiune, instanta a constatat ca fapta inculpatilor de a fi sustras impreuna fier vechi apartinand S.C "A.P." S.R.L. din incinta fostei Fabrici de Conserve din Tg. Mures, in data de 19 februarie 2006, prin efractie, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat in stare de minoritate prevazuta de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, i C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen.
Pentru infractiunea de talharie prevazuta de art.211 alin.1, alin. 2 lit.c si alin.21 lit.a C. pen., instanta, in baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. c C. pre. pen., a dispus achitarea inculpatilor N. si P., deoarece ei nu au exercitat violente asupra martorului, asa cum declara ei, declaratiile lor fiind confirmate de coinculpatul G. si chiar de martorul P. implicat in incident, martor care a aratat expres in fata primei instante ca nu a fost lovit sau agresat de inculpatii N. si P., ci doar de inculpatul G..
In mod corect, desi prima instanta a apreciat ca inculpatul G. ar fi savarsit infractiunea de talharie daca ar fi intrebuintat violente pentru pastrarea bunurilor furate sau pentru a-si asigura scaparea, or, din situatia de fapt retinuta, nu rezulta ca inculpatul ar fi avut o astfel de intentie, cu toate acestea, prima instanta a retinut totusi fata de acesta infractiunea de talharie.
Instanta de apel, insusindu-si considerentele primei instante, a apreciat ca fapta acestuia de a aplica violente martorului P.C.G. desi exista, a fost comisa cu vinovatie de catre inculpatul G., ea nu se circumscrie prevederilor art. 211 C. pen., in conditiile in care intrebuintarea de violente de catre inculpatul G. nu a servit si nici nu a fost savarsita pentru pastrarea bunurilor furate ori pentru scaparea lui, deci ea nu mai constituie o actiune adiacenta si in acest fel nu este realizata latura obiectiva a infractiunii de talharie. Cel mult, aceasta poate fi apreciata drept o infractiune distincta de lovire sau alte violente, sens in care instanta de apel, conform prevederilor art. 334 C. pre. pen. a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice a fapte din infractiunea de talharie, in infractiunea de lovire sau alte violente prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 1 C. pen., cu art. 99 si urm. C. pen..
Astfel, dand eficienta prevederilor art. 180 alin. 3 C. pen., instanta de apel a dispus citarea celui vatamat - in speta a martorului P.C.G. -acesta declarand insa ca nu poseda act medico-legal doveditor al leziunilor suferite cu ocazia agresiunii respective si nici nu intelege sa solicite tragerea la raspundere penala a agresorului, neformuland plangere penala prealabila impotriva acestuia, nici la momentul imediat ulterior celui al lovirii sale si nici in prezent.
Pe cale de consecinta, constatandu-se neindeplinita cerinta prevazuta de art. 180 alin. 3 C. pen., solutia care se impune fata de acest inculpat este aceea prevazuta de art. 11 pct. 2 lit b C. pre. pen. raportat la art.10 lit. f C. pre. pen., de incetare a procesului penal.
Cu privire la ceilalti doi inculpati, solutia primei instante de achitare a lor, pe temeiul prevazut de art. 10 lit. c C. pre. pen., este corecta, din probele cauzei, mai precis din insasi declaratia celui agresat, nereiesind faptul ca si cei doi inculpati - N.L. si P.A. - ar fi comis acte de violenta asupra sa, ci doar inculpatul G.A. impotriva caruia nu a inteles sa formuleze insa plangere.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanta de control judiciar, a considerat ca din continutul materialului probator administrat, rezulta fara putinta de tagada faptul ca inculpatii nu se fac vinovati de comiterea infractiunii de talharie; acestia, pe parcursul desfasurarii procesului penal, au si negat modalitatea in care se retine ca s-ar fi angajat in campul infractional, declaratia lor fiind intarita de cea a persoanei vatamate ascultata inclusiv in apel. Referitor la incadrarea juridica a faptelor retinute in sarcina fiecarui inculpat, facem precizarea ca o schimbare a temeiului achitarii de catre instanta de apel, nu ar fi justificata, intrucat li s-ar crea o situatie mai favorabila si aceasta este necorespunzatoare apelului declarat de parchet in defavoarea lor.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Mures. In motivarea caii de atac promovate, recurentul considera ca atat decizia penala nr. 166/A/24 aprilie 2009 a Tribunalului Mures, cat si sentinta penala nr. 845/19 iunie 2008 a Judecatoriei Tg.-Mures a Judecatoriei Tg.-Mures sunt netemeinice, intrucat instantele de fond, in mod nejustificat, nu au ajuns la o solutie de condamnare a inculpatilor G.A., N.L. si P.A. pentru savarsirea infractiunii de talharie, prev. de art. 211alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a C. pen., cu aplicarea art. 99 si urm. C. pen., in conditiile in care probele administrate in cauza demonstreaza fara echivoc indeplinirea conditiilor condamnarii celor trei pentru comiterea infractiunii deduse judecatii.
Recursul promovat in cauza de Parchetul de pe langa Tribunalul Mures impotriva deciziei penale nr. 166/A/24 aprilie 2009 a Tribunalului Mures este fondat, iar aspectele expuse in continuare au determinat incidenta motivelor de casare prevazute de art. 3859 alin. 1 pct. 17 si 171 C. pr. Pen. (ultimul reactivat prin decizia nr. 783/12 mai 2009 a Curtii Constitutionale) si: in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admiterea caii de atac, cu consecintele casarii partiale a deciziei penale nr. 166/A/24 aprilie 2009 a Tribunalului Mures si desfiintarii in parte a sentintei penale nr. 845/19 iunie 2008 a Judecatoriei Tg.-Mures si rejudecarii in recurs a pricinii, in urmatoarele limite:
1. In fapt, potrivit materialului probator al dosarului, activitatea dedusa judecatii si incadrata de procuror in continutul infractiunii de talharie s-a desfasurat in doua etape : - prima care a avut loc in data de 19 februarie 2006 cand inculpatii P.A., N.L. si G.A., dupa o intelegere prealabila, au patruns prin efractie intr-o magazie din incinta fostei fabrici de conserve din Tg.-Mures, de unde au luat fier vechi. Imediat dupa acest moment, au dislocat mai multe caramizi din zidul primei magazii, au patruns in acest fel in a doua magazie, au dat tencuiala jos, au creat un orificiu suficient ca sa intre in incaperea urmatoare de unde au sustras doua aparate dozator pentru suc, un aparat presso de cafea, un aparat pentru prepararea hot dog si un aparat pentru prepararea cabanosului. Din cauza greutatii lucrurilor, inculpatii au demontat componentele din inox de la aparate, pe care le-au luat impreuna cu aparatul expresso din inox, au pus bunurile intr-un carucior, au iesit din incinta fostei fabrici care in prezent apartine SC "A.P." SRL si le-au transportat langa un transformator electric langa str. Dealului, ascunzandu-le in zapada. S-au intors si au luat restul cantitatii de fier pregatit anterior din prima magazie, transportandu-l in acelasi loc.
-a doua etapa a avut loc in data de 20 februarie 2006, cand cei trei inculpati au luat materialele sustrase cu o zi inainte si cu acelasi carucior le-au transportat in vederea valorificarii lor la fier vechi, la SC "R." SA Tg. Mures unde au primit 17 lei pentru 50 Kg fier vechi (0,34 lei/Kg). Materialul de inox nu a fost primit spre valorificare, datorita compozitiei lui necorespunzatoare.
In interiorul SC "R." SA au intrat doar inculpatii G. si P., in timp ce inculpatul N. ii astepta pe str. Depozitelor in dreptul unui depozit en-gros, pe motiv ca, de mai multa vreme, era certat cu patronul societatii. La iesire, cei doi inculpati s-au intalnit cu martorul P.C.G. -conducator auto si cu atributii de paznic al SC "A.P." SRL , care aflase de la martorul P.I. despre cei trei si a recunoscut aparatele.
Inculpatul P. a fugit, iar inculpatul G. a fost prins de mana de catre martor, cei doi s-au imbrancit, martorul l-a lovit pe inculpat, dupa care si inculpatul, pentru a se apara, a luat o coada de harlet, rezemata de ghereta paznicului si l-a lovit pe martor peste cap. Martorul s-a urcat in masina si a plecat, iar inculpatul G. a luat caruciorul cu fier si, impreuna cu ceilalti doi, l-au dus sub un pod din apropiere.
In drept, pentru inceput, instanta a amintit natura complexa a infractiunii de talharie, ceea ce presupune, intre altele, pe de o parte, sub aspectul elementului material al laturii obiective, o actiune principala de luare a bunului si o actiune adiacenta de violenta fizica sau morala. Cele doua actiuni trebuie sa se afle intr-un raport de interconditionare, deoarece, in absenta acestui raport, activitatea subiectului activ nu mai poate fi considerata infractiunea unica de talharie, ci trebuie disociate si examinate distinct actele de furt si cele de violenta.
Pe de alta parte, sub aspectul laturii subiective, aceasta, la randul ei, prezinta o structura complexa, intrucat cuprinde intentia cu care se comite activitatea principala si intentia cu care se savarseste activitatea secundara. Intentia, in cazul infractiunii de talharie este una directa, calificata prin scopul special urmarit de faptuitor : este vorba atat de scopul specific furtului -insusirea pe nedrept a bunului, cat si de scopul folosirii violentei sau a amenintarii -pentru savarsirea furtului, ori pentru pastrarea bunului, stergerea urmelor infractiunii, sau pentru asigurarea scaparii faptuitorului. In cazul in care scopul special nu este realizat in cele doua laturi ale sale, actul material al faptuitorului si elementul subiectiv se divid in componentele sale : furtul si violentele.
In consecinta, in absenta elementului material si a celui subiectiv specific infractiunii de talharie care a fost dedusa judecatii, aceasta nu poate coexista cu infractiunea de furt, ci componentele sale - furtul si violentele fizice sau psihice - isi redobandesc caracterul autonom, instanta fiind datoare sa schimbe incadrarea juridica si apoi sa trateze distinct cele doua infractiuni.
In prezenta cauza, procurorul sustine ca activitatea inculpatilor, desfasurata in cele doua etape constituie elementele infractiunii de talharie, deoarece violentele din 20 februarie 2006 ale inculpatului G.A. impotriva martorului P.C.G. au fost exercitate in scopul pastrarii bunurilor furate cu o zi inainte.
Contrar acestei teze, instanta a constatat, din coroborarea declaratiilor inculpatului G.A. si a depozitiilor martorului P.C.G., ca actele de violenta din ziua urmatoare furtului au fost aplicate de inculpat martorului nu pentru ca primul sa asigure pastrarea bunurilor furate, sa inlature urmele infractiunii sau sa asigure scaparea lui ori a coinculpatilor, ci ca riposta la actiunile, de asemenea agresive, ale martorului care, reprosandu-i sustragerea bunurilor, l-a imbrancit si l-a lovit pe inculpat.
In considerarea celor expuse, instanta a constatat ca, in speta, lipseste atat relatia de interconditionare dintre furtul din 19 februarie si violentele din 20 februarie 2006, cat si scopul utilizarii violentelor din 20 februarie pentru pastrarea bunurilor luate cu o zi inainte, pentru stergerea urmelor infractiunii sau pentru ca inculpatul G. sa asigure scaparea lui ori a celorlalti doi participanti. In acest fel, actele deduse judecatii nu constituie o infractiune unica de talharie, ci doua fapte distincte: de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, i C. pen., cu aplicarea art. 99 si urm.C. pen. si de lovire sau alte violente, prev. de art. 180 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 99 si urm. C. pen.
Pentru infractiunea de furt calificat, in mod corect, prima instanta a dispus condamnarea celor trei inculpati, iar incadrarea juridica data faptei, durata pedepselor aplicate si modalitatea de individualizare a executarii pedepselor sunt juste si nu comporta nicio observatie.
In ceea ce priveste infractiunea de lovire sau alte violente, persoana vatamata P.C.G. a declarat expres initial in fata Tribunalului Mures, apoi in fata Curtii de Apel Tg.-Mures ca nu intelege sa formuleze plangere prealabila impotriva celor trei inculpati, astfel ca, nefiind indeplinita o conditie de procedibilitate, legal a procedat instanta de apel cand a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatului G., iar in recurs instanta nu a mai analizat pe fond posibila participare si contributie a inculpatilor N.L. si P.A., urmand ca, in rejudecare, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. f C. pr. Pen., sa dispuna incetarea procesului penal si fata de ultimii doi pentru savarsirea acestei infractiuni.
2. Constatand ca pretentiile alegate de partea vatamata nu au fost dovedite, prima instanta a respins actiunea civila alaturata actiunii penale in proces. In aceste conditii, partile responsabile civilmente nu puteau fi tinute sa suporte cheltuielile judiciare avansate de stat in cauza, in solidar cu inculpatii, art. 191 alin. 3 C. pr. Pen. prevazand expres ca partea responsabila civilmente este obligata in solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza, numai in masura in care este obligata in solidar cu inculpatul la repararea pagubei.
Cu toate acestea, judecatoria le-a obligat si pe partile responsabile civilmente in solidar cu fiecare inculpat sa suporte cheltuielile judiciare avansate de stat in cauza. In acelasi timp, instanta de prim grad nu a identificat si nu a defalcat cheltuielile judiciare avansate pentru faza prealabila judecatii si pentru judecata in prima instanta si a omis sa acorde onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpati in cursul urmaririi penale.
Toate acestea pot fi remediate in recurs, in rejudecare, cand, potrivit art. 191 alin. 1 si 2 C. pr. Pen., inculpatii au fost obligati sa suporte cheltuielile judiciare avansate de stat in cursul urmaririi penale si al judecatii in prim grad, in cuantum de 540 lei inculpatul N.L. si cate 590 lei fiecare dintre inculpatii G.A. si P.A., din care 300 (impartite le trei) pentru faza de urmarire penala si cate 50 de lei pentru fiecare termen de judecata (impartiti la trei) acopera costul suportului tehnic si de hartie pe care s-au efectuat actele procesuale si procedurale necesare solutionarii cauzei, iar sumele de 100 lei, 150 lei, 150 lei si 450 lei reprezinta onorariile avocatilor desemnati din oficiu pentru inculpati, care se vor vira din fondurile Ministerului Justitiei.