Prelungirea arestarii preventive. Data de la care se dispune aceasta masura.
C. proc. pen., art. 159
In situatia in care s-a luat masura arestarii preventive fata de un inculpat, iar apoi s-a solicitat prelungirea acestei masuri, o dispozitie de prelungire a duratei masurii privative de libertate nu poate veni decat in continuarea perioadei arestarii initiale sau a prelungirii anterioare, dupa caz, si sub nici o forma prin suprapunerea cu vechea perioada de arestare
1. Prezentarea sesizarii. Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub dosar nr. _./13 august 2009, inculpatul R. R. G. a declarat recurs impotriva impotriva incheierii penale nr. 213/12 august 2009 pronuntate de judecatorul delegat de la Tribunalul Harghita in dosarul nr. _..
In motivarea caii de atac promovate, inculpatul sustine ca dispozitia judecatorului de prelungire a duratei masurii arestarii preventive este netemeinica intrucat la cauza nu este incident motivul de drept al privarii de libertate prev. de art. 148 lit. f C. pr. Pen., dar nici motivul de fapt al arestarii preventive, intrucat el a actionat in legitima aparare, iar procesul penal poate avea loc in bune conditii si cu el in libertate fiind.
Analizand recursul declarat prin prisma materialului aflat la dosarul nr. _. al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, a concluziilor recurentului si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele investirii date de efectele devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
2. Prezentarea hotararii recurate. Prin incheierea penala nr. 213/12 august 2009, judecatorul delegat de la Tribunalul Harghita a admis propunerea procurorului si a dispus prelungirea duratei masurii arestarii preventive a inculpatului R. R. G. pe o perioada de 30 de zile, incepand cu data de 17 august 2009, pana la data de 15 septembrie 2009.
In motivarea acestor dispozitii, se arata ca temeiurile arestarii preventive, propuse de procuror (atat cele de fapt, cat si cele de drept prev. de art. 148, lit. f C. pr. Pen.) sunt indeplinite, iar buna administrare pe mai departe a procesului penal impune desfasurarea pe mai departe a procesului penal cu inculpatul aflat in stare de arest preventiv.
3. Punctul de vedere al instantei de control. Recursul declarat de inculpat impotriva acestei incheieri penale este fondat, urmand sa fie admis, in temeiul art. art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., cu consecintele casarii partiale a hotararii si rejudecarii cauzei in recurs, pentru motivele pe care le vom dezvolta in continuare :
3.1. In primul rand, amintim ca institutia, specifica doar urmaririi penale, a prelungirii duratei masurii arestarii preventive a fost creata atat pentru a raspunde in mod optim nevoilor bunei desfasurari a procesului penal in faza preliminara judecatii, cat si, pe de o parte, pentru a satisface necesitatea supunerii detentiei preventive a unui acuzat verificarilor periodice de legalitate si oportunitate, efectuate de catre judecator, iar, pe de alta parte, pentru a asigura caracterul neintrerupt al arestarii preventive. In acest sens, o dispozitie de prelungire a duratei masurii privative de libertate nu poate veni decat in continuarea perioadei arestarii initiale sau a prelungirii anterioare, dupa caz, si sub nicio forma prin suprapunere cu vechea perioada de arestare.
In al doilea rand, amintim natura substantiala a termenelor interesand masurile preventive, prevazuta de art. 188 C. pr. Pen., potrivit caruia « _ziua la care incepe si cea la care se sfarseste termenul intra in durata acestuia ».
In cauza de fata, arestarea preventiva a inculpatului R. R.G. a fost dispusa de catre judecatorul delegat prin incheierea penala nr. 199/20 iulie 2009 pentru 29 de zile, calculate incepand cu data de 20 iulie 2009 si pana la data de 17 august 2009, astfel ca o prelungire a acestei durate nu poate interveni decat din 18 august 2009 si nu din 17 august 2009. In propunerea sa de prelungire a duratei arestarii preventive a inculpatului, procurorul a omis sa indice perioada, limitandu-se doar sa arate termenul solicitat. Totodata, cu prilejul solutionarii propunerii,, judecatorul a omis sa ceara lamuriri procurorului asupra perioadei, iar prin incheierea recurata a prelungit arestarea pentru 30 de zile, incepand cu 17 august 2009, suprapunand astfel o zi peste termenul fixat anterior de judecator, la momentul luarii masurii privative de libertate.
Situatia poate fi remediata in al doilea grad, in urma rejudecarii, cu observarea si a principiului neagravarii situatiei in propriul recurs, prin dispunerea prelungirii duratei masurii arestarii preventive a inculpatului R. R. G. pe o perioada de 29 de zile, calculata incepand cu data de 18 august 2009, pana la data de 15 septembrie 2009.
3.2. Solutionand propunerea procurorului, judecatorul delegat a omis sa dispuna asupra cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza, conform prevederilor art. 192 C. pr. Pen. Si aceasta omisiune poate fi complinita in al doilea grad, data fiind natura juridica a recursului cand este singura cale de atac. Astfel, vazand solutia principala adusa solicitarii procurorului, potrivit art. 192 alin. 3 C. pr. Pen., cheltuielile judiciare avansate de stat in prim grad vor ramane in sarcina statului. Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat in prim grad, in suma de 100 lei, se va plati din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
3.3. Dispozitia judecatorului privind admiterea propunerii Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita si temeiurile retinute de acesta sunt juste si au fost emise cu respectarea stricta a legalitatii.
In aceasta ordine de idei, in acord cu sustinerile judecatorului delegat si contrar argumentelor aduse de inculpat in recurs, subliniem si noi, in primul rand, ca probele instrumentate pana la acest moment al procedurilor confirma temeiul de fapt al arestarii preventive, prev. de art. 143 C. pr. Pen., sustinand presupunerea rezonabila ca inculpatul este autorul tentativei la infractiunea de omor calificat prev. de art. 20 cu referire la art. 174 alin. 1 si 2 si art. 175 alin. 1 lit. I si alin. 2 C. pen. Imprejurarile in care fapta a fost comisa nu demonstreaza sub nici o forma in acest stadiu al urmaririi penale intrunirea conditiilor atacului si ale apararii, astfel incat acuzatul sa poata beneficia de dispozitiile art. 44 C. pen. Cel mult, aceste imprejurari pot duce spre o depasire a limitelor legitimei aparari ori provocare, incadrabila in art. 73 C. pen., insa aceste aspecte vor fi clarificate de procuror, neprezentand relevanta in procedura pendinte.
De asemenea, motivul de drept al arestarii prevazut de art. 148 lit. f C. pr. pen. este incident la cauza, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de omor calificat )in forma tentativei) care face obiectul urmaririi penale este inchisoare mai mare de 4 ani si, luand in considerare persoana inculpatului, perseverenta lui in efectuarea actelor ilicite si atingerea rezultatului, modalitatile concrete de comitere a actelor retinute in ordonanta de punere in miscare a actiunii penale, apreciem ca in prezent pericolul pentru ordinea publica al inculpatului este actual si cert, iar, in interesul protejarii comunitatii si al bunei desfasurari a procedurilor, este necesara privarea lui de libertate.
4. Cheltuielile judiciare. Avand in vedere solutia principala adusa recursului, potrivit art. 192, alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat in judecarea caii de atac au ramas in sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu in recurs, in cuantum de 100 lei, se va plati din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.