Aparare formala a unui inculpat. Consecinte.
C.pr.pen., art. 3859, pct. 6 teza a - II - a, art. 197, alin. 2
In cazul in care aparatorul desemnat din oficiu sa-l apere pe inculpat, declara ca lasa la aprecierea instantei solutia ce urmeaza a fi pronuntata in cauza reprezinta o aparare formala echivaland practic cu lipsa apararii, consecinta fiind nulitatea absoluta a hotararii pronuntate, in conformitate cu dispozitiile art. 197, alin. 2, C. pr. pen.
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub dosar nr. .../7 august 2009, inculpatul D. L. a declarat recurs impotriva incheierii penale nr. 208/4 august 2009 pronuntate de judecatorul delegat de la Tribunalul Harghita in dosarul nr. _.
In motivarea caii de atac, inculpatul contesta legalitatea si temeinicia incheierii penale vizate. Este contestata legalitatea, intrucat judecatorul delegat a prezentat o motivare ambigua a hotararii si este criticata temeinicia incheierii, intrucat la dosar nu exista dovezi care sa sustina temeiurile arestarii preventive si nici ca lasat in libertate, ar prezenta un pericol concret pentru colectivitate.
Analizand recursul declarat prin prisma materialului aflat la dosarul nr. ... al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate si a concluziilor avocatului recurentului si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
Prin incheierea penala nr. 208/4 august 2009, judecatorul delegat de la Tribunalul Harghita a admis propunerea procurorului si a dispus prelungirea duratei masurii arestarii preventive a inculpatului D.L. pe o perioada de 30 de zile, incepand cu data de 9 august 2009 si pana la data de 7 septembrie 2009.
In motivarea acestei solutii, se arata ca « temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive a inculpatului se mentin, fara a interveni niciun element noucare sa impuna o reapreciere asupra masurii dispuse. Aceste temeiuri, aratate mai sus, impun in continuare privarea de libertate a inculpatului_ in cursul urmaririi penale ».
Recursul declarat de inculpat impotriva acestei hotarari este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Subliniem, mai intai, principiul rolului activ, care impune judecatorului sa se ingrijeasca de asigurarea calitatii actelor procesuale efectuate in fata sa, veghind asupra efectivitatii drepturilor procesuale ale partilor. Invocam, apoi, o componenta esentiala a echitatii procedurilor -dreptul la aparare, drept efectiv si nu doar formal, tocmai efectivitatea apararii fiind o premisa a contradictorialitatii si egalitatii armelor.
In cauza de fata, cum rezulta din partea introductiva a incheierii recuzate, cu prilejul discutiilor purtate asupra starii de arest preventiv a inculpatului, avocatul desemnat din oficiu pentru acesta nu a exercitat o aparare eficienta, nu a expus punctele de vedere asupra acestei chestiuni din perspectiva apararii, limitandu-se la o simpla afirmatie lapidara: "lasa la aprecierea instantei". Intr-o asemenea situatie, judecatorul trebuia sa intervina cu fermitate pentru asigurarea drepturilor apararii, fie cerand avocatului sa prezinte profesional si detaliat punctul de vedere asupra chestiunii discutate, fie sa constate ca avocatului nu isi indeplineste in mod corespunzator atributiile si sa desemneze un alt aparator pentru inculpat. Aceasta atitudine era cu atat mai necesara cu cat solutionarea propunerii de prelungire a duratei arestarii preventive s-a facut in lipsa inculpatului, in conditiile art. 159 alin. 4 C. pr. Pen., situatie in care acesta nu a avut ocazia efectiva sa-si prezinte personal apararile. Neprocedand in niciuna din cele doua maniere, judecatorul a analizat unilateral doar sustinerile acuzarii, necunoscand argumentele apararii. Prin aceasta, consideram ca judecatorul delegat de la Tribunalul Harghita a asigurat acuzatului doar o aparare formala, iar formalitatea apararii d-lui D. L. echivaleaza practic cu lipsa apararii, consecinta fiind nulitatea absoluta a incheierii penale nr. 208/4 august 2009 a judecatorului delegat de la Tribunalul Harghita, nulitate prescrisa de art. 197 alin. 2 C. pr. pen. Si care atrage incidenta cazului de casare cu trimitere spre rejudecare prevazut de art. 3859 pct. 6 teza a doua C. pr. Pen.
Orice dispozitie cu privire la detinerea preventiva a unei persoane pe durata procedurilor, data fiind insemnatatea deosebita a principiului libertatii persoanei, impune motivarea expresa si detaliata atat a temeiurilor de fapt ale privarii de libertate (insemnand fapta pentru care poarta acuza, cu aratarea dovezilor care sustin presupunerea rezonabila ca inculpatul si nu o alta persoana a comis infractiunea in cauza), cat si a temeiurilor de drept ale arestarii (dintre cele prevazute de art. 148 C. pr. pen. si care au fost discutate in contradictoriu, cu prezentarea probelor care le justifica), precum si necesitatea imperioasa ca procesul penal sa se desfasoare pe mai departe cu acuzatul in stare de arest preventiv.
Numai in acest fel, rezolvarea chestiunii aduse in fata judecatorului este completa, exclude arbitrariul si corespunde dreptului inculpatului sa beneficieze de posibilitati reale, in deplina cunostinta de cauza, sa-si organizeze apararea prin atacarea hotararii, aducandu-si contraargumente in fata instantei superioare, dar si dreptului instantei de al doilea grad sa efectueze un control eficient. In aceeasi ordine de idei, la speta, motivarea lapidara a hotararii echivaleaza practic cu nemotivarea acesteia, fiind incident astfel cazul de casare cu trimitere spre rejudecare prevazut de art. 3859 pct. 9 C. pr. Pen.
In stransa legatura cu cele expuse constatam ca judecatorul a solutionat propunerea procurorului, fara sa dispuna de dosarul complet de urmarire penala, piesele trimise de procuror fiind incomplete si insuficiente sa duca cel putin la o banuiala ca inculpatul ar fi autorul infractiunii de omor deosebit de grav. In aceasta situatie, pe de o parte, judecatorul ar fi trebuit sa faca demersurile necesare la parchet sa obtina dosarul complet de urmarire penala (afland, in acest fel, daca documentele procedurale transmise sunt singurele sau exista si altele, iar, in acest ultim caz, care sunt acestea), iar, pe de alta parte, doar in prezenta pieselor existente nu avea posibilitatea rezonabila sa ajunga la concluzia indeplinirii cumulative a conditiilor prelungirii duratei arestarii preventive si a motivarii adecvate a acestei concluzii, dovada, de altfel, ca hotararea nici nu a fost motivata.
Primele doua motive dezvoltate vor determina, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen., admiterea recursului inculpatului, cu consecintele casarii integrale a incheierii penale atacate si trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita.
In rejudecare, judecatorul delegat se va preocupa sa asigure inculpatului o aparare efectiva, va obtine dosarul complet al cauzei si va motiva in mod detaliat dispozitia la care se va opri.
Vazand solutia principala adusa recursului, potrivit art. 192 alin. 3 C. pr. Pen., cheltuielile judiciare avansate de stat in judecarea recursului au ramas in sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu, in suma de 100 lei, a fost platit din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.