procedura de faliment Decizie nr. 1184/R din data de 03.12.2009
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Prin sentinta nr. 116 din 15 ianuarie 2009, judecatorul sindic desemnat in dosarul tribunalului Comercial Mures nr. _ a admis propunerea formulata de lichidatorul B. I. Dosarul de inchidere a procedurii de faliment a debitoarei S.C. B. C. SRL si a dispus dizolvarea acesteia, descarcand lichidatorul de indatoririle privitoare la procedura, debitor si averea acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul sindic a retinut ca la data deschiderii procedurii nu au fost identificate bunuri in patrimoniul debitoarei falite, contabilitatea a fost condusa la zi si nu au fost identificate cauze determinante ale starii de incetare de plati care sa poata fi imputabile fostului administrator al societatii. In contextul celor aratate, rezultate din raportul final intocmit de lichidatorul judiciar si din actele dosarului, judecatorul sindic a facut aplicarea prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicata.
Hotararea judecatorului sindic a fost atacata cu recurs de creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Mures care a solicitat modificarea sentintei in sensul continuarii procedurii de faliment a debitoarei, motivand ca inchiderea procedurii este prematura si nejustificata cata vreme nu s-a indeplinit scopul consacrat de legiuitor prin textul art. 2 din Legea nr. 85/2006 republicata, subliniindu-se ca neindeplinirea scopului ar consfinti formalitatea procedurii. De asemenea, recurenta a invederat ca apreciaza ca demersurile lichidatorului judiciar sunt insuficiente, iar abandonarea procedurii nu serveste intereselor nimanui cu atat mai mult cu cat societatea are obligatii fata de bugetul consolidat al statului in cuantum de 6919 lei.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta constata ca recursul este nefondat.
Recurenta nu reuseste sa aduca argumente insotite de probe care sa sustina nelegalitatea inchiderii procedurii, rezumandu-se la a invoca motive lipsite de continut, generalitati, argumente cu rol de principiu, facand abstractie de datele si actele dosarului. Critica adusa insuficientei demersurilor lichidatorului judiciar nu este justificata, recurenta nereusind sa ofere macar un indiciu legat de existenta vreunui bun in patrimoniul debitoarei. Totodata, modul in care recurenta intelege posibilitatea inchiderii procedurii, ar lasa fara eficienta prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, care sunt fara echivoc si care devin aplicabile in cazul dedus judecatii, care urmare a constatarii lipsei vreunui bun in patrimoniul debitoarei falite.
Pentru considerentele aratate, vazand si prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, recursul a fost respins ca nefondat.