Competenta de colectare a varsamintelor de la persoanele juridice, pentru persoanele cu handicap, monitorizarea si controlul aplicarii Legii 448/2006

Competenta de colectare a varsamintelor de la persoanele juridice, pentru persoanele cu handicap, monitorizarea si controlul aplicarii Legii 448/2006.
Prin prisma dispozitiilor Codului de procedura fiscala care reglementeaza competenta organelor fiscale de a administra impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat al statului, a rolului pe care il are MFP de constituire si gestionare generala a resurselor financiare publice, competenta de a colecta varsamintele pentru persoanele cu handicap revine organelor fiscale.
Textul art. 78 alin.5 din Legea 448/2006 nu trebuie interpretat in sensul ca Inspectiei Muncii ii revine rolul de a colecta varsamintele de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap, aceasta institutie avand atributii ce vizeaza modalitatea de indeplinire a obligatiei legale de conduita adecvata a contribuabililor.

Prin sentinta  nr. 159/30.01.2009 a Tribunalului Harghita, s-a admis in parte actiunea reclamantului Municipiul Gheorgheni, formulata in contradictoriu cu parata DGFP Harghita, s-a anulat Decizia de impunere nr.611/21.05.2008, Raportul de Inspectie Fiscala nr. 4028/20.05.2008 si Decizia nr. 27/18.07.2008, emise de parata, pentru urmatoarele motive:
Prin Decizia de impunere nr. 611/21.05.2008 a paratei, s-a stabilit in sarcina reclamantului obligatia de plata a contributiei la bugetul de stat, pentru persoanele cu handicap neincadrate, in suma de 107.690 lei, cu majorari de intarziere aferente, in suma de 89.857 lei, iar contestatia formulata impotriva acestei decizii a fost respinsa prin Decizia nr.27/18.07.2008 emisa de parata.
In drept, s-a retinut ca in raport de disp. art. 1 alin.1,2 din Codul Fiscal, intre impozitele si taxele reglementate de acest act normativ, nu figureaza si varsamintele pentru persoanele cu handicap neincadrate, si pe de alta parte,aceste varsaminte sunt reglementate de o lege speciala, Legea nr. 448/2006, potrivit careia monitorizarea si controlul aplicarii prevederilor acesteia se fac de catre Inspectia Muncii.
Intrucat in speta, controlul a fost efectuat de organele de inspectie fiscala, in dispretul prevederilor legale derogatorii, si intrucat nu este vorba despre o obligatie fiscala, reglementata de art. 2  din Codul fiscal, s-a retinut ca creantele au fost constatate de un organ caruia nu i-au fost conferite atributii de control in materie.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termenul legal parata DGFP Harghita,criticand hotararea atacata, ca nelegala, fiind pronuntata cu aplicarea gresita a legii, intrucat  desi reclamanta nu a contestat modul de stabilirea obligatiilor de plata, aceasta a invocat exceptii vizand lipsa bazei legale, a principiului de aplicare in timp si prescriptie.
Mai exact, a aratat ca la stabilirea obligatiilor bugetare au fost avute in vedere actele normative, succesive, aplicabile perioadei de timp supuse controlului (01.05.2003 - 30.04.2008); respectiv OUG Nr.102/19999 (pentru perioada 01.05.2003- 31.12.2006) si Legea nr. 448/2006 (pentru perioada 01.01.2007 - 30.04.2008); pentru a doua perioada, reclamanta avand chiar posibilitatea sa opteze cu privire la modul de indeplinire a obligatiei bugetare (art.77 din Legeanr.448/2006). Referitor la prescriptia  dreptului de a stabili obligatia de plata, s-a invocat in raport de disp. art. 91 din OG Nr.92/2003, s-a aratat ca exceptia nu este intemeiata intrucat dreptul organului fiscal de a stabili obligatii se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea nu prevede altfel, iar obligatia paratei-recurente de a colecta impozitele,taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului de stat revine in virtutea dispozitiilor  din OG nr.92/2003.
Prin intampinare, reclamanta intimata a solicitat respingerea recursului , reiterand aceleasi considerente, precum cele avute in vedere la formularea actiunii, respectiv ca la data controlului s-a avut in vedere un act normativ abrogat (OUG nr. 102/1999) si ca  in raport de  art.78 alin. 5 din Legea nr. 448/2006, parata nu avea competenta efectuarii controlului respectarii obligatiilor instituite prin art. 78 alin.2,3 din lege. Mai mult, organul fiscal nu era competent sa efectueze controlul respectarii Legii nr.448/2006,aspect constatat si de prima instanta, obligatia fiscala in speta nefiind reglementata de Codul fiscal ci de un act normativ special, derogatoriu de la dreptul comun.
Examinand hotararea atacata,prin prisma acestor considerente, precum si din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, Curtea a constatat urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor din Codul de procedura fiscala, in interpretarea sistematica a prevederilor cuprinse in acest act normativ, si care reprezinta de altfel dreptul comun in materie,este de observat ca organele de inspectie  fiscala  au  competenta de a administra impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat al statului (art. 1 alin. 2, 3), aceste obligatii fiscale datorate de orice contribuabil fiind cele prev. de art. 22 din Codul de procedura fiscala. De altfel, litera f a art. 22, precitat, include in categoria obligatiilor fiscale, orice alte obligatii, inclusiv deci,si cele de natura celor cuprinse in actele normative relative la obligatia de plata a varsamantului de la persoane juridice, pentru persoane cu handicap,m asa cum sunt prevazute aceste obligatii in OUG nr. 102/1999si Legea nr. 448/2006.
Pe de alta parte, Ministerului  Finantelor Publice ii revine rolul de constituire si gestionare generala a resurselor financiare publice, prin sistemul bugetar (inclusiv  incasarea veniturilor bugetare, prin intermediul Ministerului  Finantelor Publice (pct. 24, art. 2 din Legea nr. 500/2001), care asigura monitorizarea executiei bugetare (art. 19 lit. i din lege). De altfel, ANAF aflat in subordirea MFP, cuprinde toate structurile de administrare si colectare a veniturilor la bugetul de stat, din cadrul Directiilor finantelor publice  judetene, desfasurandu-si activitatea in domeniul impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor venituri bugetare.
In consecinta, este de netagaduit competenta paratei in colectarea inclusiv a varsamintelor de la persoanele juridice, pentru persoane cu handicap, astfel ca sustinerile reclamantei, precum ca monitorizarea si controlul aplicarii Legii nr.448/2006 se realizeaza de catre Inspectia Muncii (art. 78 alin. 5) nu pot fi retinute ca pertinente. Aceasta intrucat reclamanta se afla in eroare cu privire la sfera notiunii de monitorizare si control a aplicarii prevederilor acestui act normativ, activitatea specifica realizandu-se tocmai in directia realizarii scopului legii,prin conduita adecvata a contribuabililor, conduita care de altfel  este supusa acestei monitorizari si controlului Inspectiei Muncii, atributii circumscrise de altfel obligatiilor prevazute la art. 75 alin. 3, adica cele vizand modalitatea  de indeplinire, optionala, a obligatiei legale instituite prin actul normativ.
In aceste conditii, data fiind competenta  organelor fiscale de a colecta varsamintele de la persoane juridice, pentru persoane cu handicap, activitatea fiind reglementata de Codul de procedura fiscala, prescriptia dreptului de a stabili obligatii bugetare se prescrie, potrivit art. 91 in termen de 5 ani, daca legea nu dispune altfel, ceea  ce inseamna ca nici exceptia prescriptiei dreptului de a stabili obligatii de plata, invocata de reclamanta nu poate fi retinuta.
Or, prima instanta, apreciind ca potrivit art. 78 alin. 5 din Legea nr. 448/2006, competenta privind executarea controlului in materie nu revine organelor  fiscale, ci celor subordonate Inspectiei  Muncii, a pronuntat o hotarare nelegala, fiind realizat in speta motivul de nelegalitate a hotararii atacate prev. de art.304 pct. 9 Cod procedura civila. In acest sens poate fi retinut si aspectul potrivit caruia nu se poate sustine cu suficient temei9 faptul ca organele fiscale ar fi depasit propria competenta, sau ca Inspectia Muncii avea atributiile exclusive de control si monitorizare, pentru ca, perioada supusa controlului excede perioadei de activitate a legii nr. 448/2006, perioada anterior datei de 31.12.2006, nefiind suspusa, in baza acestui rationament, nici organelor fiscale, nici  Inspectiei Muncii, in ceea ce priveste controlul si monitorizarea indeplinirii de catre contribuabili a obligatiilor fiscale.
Pe de alta parte, admitand in mod eronat actiunea introductiva prin admiterea exceptiei necompetentei organelor fiscale in efectuarea controlului, prima instanta nu a insistat in cercetarea fondului pricinii, ceea ce atrage potrivit art. 312 alin. 1,3 Cod procedura civila, casarea hotararii atacate, si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
Cu ocazia rejudecarii, prima instanta va proceda la o cercetare a modului de aplicare a legii de catre organele fiscale pentru perioada supusa controlului, respectiv 01.05.2003 - 30.04.2008. in acest sens, urmeaza a fi avute in vedere disp. art. 42 si 43 din OUG Nr. 102/1999, pentru perioada 01.05.2003 - 31.12.2006; si disp. art. 78 alin.3 din Legea nr. 448/2006, pentru perioada 01.01.2007 - 30.04.2008, precum si sfera de aplicare a celor doua acte normative asa cum este definita prin textele de lege precitate, cu observarea faptului ca autoritatile si institutiile publice sunt cuprinse in sfera contribuabililor doar in cel de-al doilea act normativ.
De asemenea, cu ocazia rejudecarii cauzei, vor fii avute in vedere si celelalte motive de nelegalitate a hotararii atacate asa cum au fost acestea expuse in cererea de recurs.