Pensie pentru limita de varsta. Acordarea pensiei pentru limita de varsta in cazul asiguratilor nevazatori cu handicap preexistent dobandirii calitatii de asigurat
Legea nr. 19/2000, art. 47 alin. (1) si alin. (2)
Dispozitiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale deroga de la prevederile art. 47 alin. (1) din aceeasi lege si se aplica exclusiv asiguratilor nevazatori. Art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 nu face nici o distinctie intre categoriile de nevazatori care beneficiaza de reducerile pe care le reglementeaza, astfel incat nu vizeaza doar nevazatorii cu grad de handicap grav, ci si pe cei cu handicap accentuat sau mediu. Asiguratii nevazatori cu handicap accentuat sau mediu nu intra sub incidenta art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, ci beneficiaza de prevederile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 786 din 13 aprilie 2010, dr. C.P.)
Prin sentinta civila nr. 2866/18.12.2009, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr.4023/30/2009, a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanta J.E. in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Timis, a fost anulata decizia nr. 57751/1/08.05.2009 privind acordarea pensiei pentru limita de varsta pentru persoanele cu handicap - Handicap accentuat si decizia nr. 57751/2/08.05.2009 privind recuperarea pensiei si a altor drepturi platite fara temei legal.
Totodata, a fost respinsa cererea de chemare in garantie formulata de parata Casa Judeteana de Pensii Timis in contradictoriu cu chemata in garantie Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Timis.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a retinut, in esenta, ca este dator a analiza daca in cazul nevazatorilor cu deficienta functionala de vedere accentuata, echivalenta gradului II de invaliditate, sunt incidente dispozitiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, sau acestea sunt aplicabile doar in cazul nevazatorilor cu deficienta functionala grava, asimilabila gradului I de invaliditate, iar reclamantei ii sunt aplicabile dispozitiile art. 47 alin. 1 din aceeasi lege.
Pornind de la textul art. 47 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 19/2000, instanta de fond a conchis ca alin. 2 nu face o asemenea distinctie si se refera la toti asiguratii nevazatori, astfel ca, in cazul acestora, alin. 2 deroga de la regula instituita de alin. 1. A apreciat ca nu se pot accepta sustinerile paratei, deoarece se adauga la lege. Or, unde legea nu distinge, nici instanta nu poate distinge.
Fata de dispozitiile legii, interpretarile date de organul ierarhic, prin adresele de care se prevaleaza parata, sunt lipsite de relevanta si nu pot produce efecte. Potrivit principiului "in claris non fit interpretatio", atunci cand norma juridica este clara, interpretarea nu este necesara. Asadar, pentru emiterea certificatelor de incadrare in grad de handicap nu era necesara interpretarea organului ierarhic superior.
Reclamanta se incadreaza in gradul II de handicap accentuat, ca nevazator, si beneficiaza de prevederile art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, astfel incat in mod nelegal i s-au diminuat drepturile de pensie, iar actiunea sa este intemeiata.
Pe cale de consecinta, prima instanta a constatat ca decizia initiala de pensionare a reclamantei, respectiv decizia nr. 57751/20.03.2007, a fost emisa de catre Casa Judeteana de Pensii Timis in mod legal, cu respectarea prevederilor art.47 alin.2 din Legea 19/2000, impunandu-se anularea deciziei de "revizuire handicapati" cu nr. 57751/1/08.05.2009, precum si a deciziei nr. 57751/2/08.05.2009 privind recuperarea pensiei si a altor drepturi platite fara temei legal.
Cererea de chemare in garantie a fost calificata ca fiind informa, deoarece parata nu a indicat temeiul de drept si motivele de fapt ale cererii sale si nici raportul juridic din care ar rezulta obligatia chematei in garantie la plata sumei solicitate, transferand astfel obligatia sa procesuala, reglementata de art. 112 pct.4 si 5 din Codul de procedura civila in sarcina instantei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, parata Casa Judeteana de Pensii Timis, solicitand modificarea in tot a sentintei supusa reformarii, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost ea formulata in primul ciclu procesual.
Sintetizand motivele de recurs ale paratei, prin care aceasta a reiterat, in esenta, apararile de fond din intampinarea depusa in fata primei instante, Curtea a constatat ca ele vizeaza interpretarea eronata a prevederilor art. 47 alin. (2), din Legea nr. 19/2000, in sensul ca nu s-a tinut seama de faptul ca aceste prevederi legale se aplica doar nevazatorilor cu deficienta functionala grava, asimilabila gradului I de invaliditate, nu si reclamantei, care. potrivit Certificatului nr. 5548/2006, este incadrata in grad de handicap accentuat, ce afecteaza doar partial capacitatea de munca,, similar gradului II de invaliditate.
Recurenta a criticat solutia instantei de fond si in ceea ce priveste respingerea cererii incidentale de chemare in garantie a Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Timis - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulti, aratand ca, potrivit Adresei nr. 176/09.07.2002, emisa de Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, comisiile de expertiza medicala a persoanelor cu handicap sunt direct raspunzatoare de completarea cu corectitudine a mentiunilor din certificatele de incadrare intr-o categorie de persoane cu handicap, care necesita protectie speciala.
Intimata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, deoarece legiuitorul nu distinge intre gradele de handicap de vedere in continutul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, iar prin emiterea deciziei de recuperare a sumelor incasate pretins necuvenit, parata se prevaleaza de propria sa culpa.
Analizand recursul paratei, prin prisma motivelor invocate si a actelor de procedura efectuate in fata instantei de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 304 ind. 1 si art. 312 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea a apreciat ca este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Instanta de fond a retinut corect situatia de fapt in care se gaseste reclamanta, iar dezlegarea prezentului litigiu este in legatura directa cu modalitatea de interpretare si aplicare a prevederilor art. 47 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale .
Aceste prevederile legale confera persoanelor asigurate care au realizat stagii de cotizare in conditii de handicap preexistent calitatii de asigurat beneficiul reducerii stagiului complet de cotizare si a varstei standard de pensionare. In timp ce alin. (1) al articolului mentionat stabileste numarul de ani cu care se reduc varsta standard de pensionare si stagiul complet de cotizare, alin. (2) se refera exclusiv la asiguratii nevazatori, stipuland ca ei beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta, daca au realizat ca nevazator cel putin o treime din stagiul complet de cotizare prevazut de lege.
Avand in vedere ca art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 nu face nici o distinctie intre categoriile de nevazatori care beneficiaza de reducerile in discutie, Curtea a constatat ca recurenta nu poate pretinde cu succes ca norma de favoare in discutie ar viza numai pe nevazatorii cu grad de handicap grav, care, in opinia sa, ar fi asimilati gradului I de invaliditate, iar nu si pe cei cu handicap accentuat sau mediu. .Daca legiuitorul ar fi dorit sa faca vreo deosebire intre gradele de handicap de vedere, asa cum in mod neintemeiat pretinde recurenta, ar fi mentionat acest lucru dupa modelul alin.1 al textului.
Pe de alta parte, art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 se refera la asiguratii nevazatori care au realizat stagii de cotizare in conditii de handicap preexistent, ceea ce inseamna ca ei nu si-au putut pierde in totalitate capacitatea de munca, pentru a putea fi asimilati invalizilor de gradul I, in intelesul dat de art. 54 lit. a) din Legea nr. 19/2000. Daca s-ar accepta interpretarea recurentei, ar insemna ca textul art. 47 alin. (2) ar ramane fara aplicare, intrucat, potrivit art. 54 lit. a) din Legea nr. 19/2000, invalizii de gradul I sunt caracterizati prin pierderea totala a capacitatii de munca, de autoservire, de autoconductie sau de orientare spatiala, invalidul necesitand ingrijire sau supraveghere permanenta din partea altei persoane. Or, o astfel de persoana nu poate realiza un stagiu de cotizare in conditii de handicap, asa cum prevede art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
Casa teritoriala de pensii si instanta de recurs nu au fost in masura sa identifice vreo dispozitie legala menita sa asimileze gradele de handicap avute in vedere de art. 47 din Legea nr. 19/2000 (grav, accentuat si mediu) cu cele la care face referire art. 54 din acelasi act normativ, astfel incat instanta de recurs a conchis ca ele nu sunt corespondente, deoarece asiguratul care beneficiaza de prevederile art. 47 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 19/2000 nu isi poate pierde in totalitate capacitatea de munca, pentru a fi asimilat handicapatului cu grad I de invaliditate, pentru simplul motiv ca nu ar putea sa realizeze astfel stagiu de cotizare.
Vazand consideratiile expuse anterior, Curtea a apreciat ca in mod corect instanta de fond a inlaturat argumentele paratei, bazate pe simple interpretari ale legii de catre diferite institutii publice, iar motivele de recurs ale paratei ce tin de interpretarea si aplicarea prevederilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 sunt neintemeiate.
Totodata, a constatat ca in mod corect judecatorii fondului au respins cererea incidentala de chemare in garantie a Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Timis - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulti, in calitate de emitent al certificatului care atesta calitatea de handicapat nevazator al reclamantei, de vreme ce, in speta, nu s-a dovedit vreo culpa a acestuia din urma in sensul ca actul eliberat ar contine date nereale, imprejurare de natura a exclude existenta vreunui raport juridic generator de obligatii in sarcina garantului.
In baza art. 304 ind. 1 si art. 312 alin. (1) din Codul de procedura civila, recursul paratei a fost respins, cu consecinta mentinerii sentintei atacata ca fiind legala si temeinica.