Functionarii publici din cadrul instantelor si parchetelor nu beneficiaza de drepturile banesti reglementate de legislatia specifica personalului auxiliar de specialitate din cadrul acestor institutii publice.
Termenul de "personal" din cadrul instantelor si parchetelor nu cuprinde si functionarii publici.
Prin sentinta nr.33 din 16 ianuarie 2009 pronuntata in dosarul nr.2653/102/2008 Tribunalul Mures a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de MEF prin DGFP Mures si a Ministerului Justitiei.
Prin aceeasi sentinta s-a respins actiunea formulata de reclamantele B. E., S. D., C. S., I. S. si F. Z., functionari publici la C.A. Tg - Mures, in contradictoriu cu paratii M. J., T.M. si M. E. F.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca in ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii fata de paratul MEF, aceasta trebuie respinsa deoarece ministerul are atributii de gestionare a bugetului de stat.
In ce priveste lipsa calitatii procesual pasive a M. J., aceasta a fost respinsa avand in vedere calitatea sa de ordonator principal de credite.
Pe fondul cauzei s-a retinut ca atributiile, conditiile de incadrare si specificul muncii personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor sunt total diferite de cele ale functionarilor publici, astfel incat acestia din urma nu pot beneficia de aceleasi sporuri sau drepturi salariale acordate in mod expres de lege numai unei anumite categorii de personal al puterii judecatoresti.
De asemenea, s-a apreciat ca este relevante relevanta solutia data de I. C. C.J. recursului in interesul legii formulat cu privire la chestiunea suspusa analizei instantei, in sensul ca art.40 si 41 din O.U.G. nr.92/2004 nu se aplica si functionarilor publici din cadrul instantelor judecatoresti.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs reclamantele, solicitand admiterea recursului, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante. In subsidiar s-a solicitat modificarea in parte a hotararii atacate si admiterea actiunii.
In motivele de recurs s-a aratat ca potrivit art.20 din Constitutia Romaniei, in ceea ce priveste prioritatea reglementarilor, cele internationale au prioritate in raport cu cele nationale.
De asemenea, s-a apreciat ca au fost incalcat dispozitii din pacte si tratate la care Romania este parte, respectiv art.23 alin.3 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art.7 lit.a din Pactul international din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificate prin Decretul nr.212 din 31 octombrie 1974, publicat in Buletinul Oficial nr.146 din 20 noiembrie 1974, Partea I pct.4 si Partea II, art.4 din Carta sociala europeana revizuita, adoptata la Strasburg la 3 mai 1996, ratificata prin legea nr.74 din 3 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.193 din 4 mai 1999, art.2 pct.1 si art.11 pct.2 din conventia nr.95/1949 privind protectia salariului, ratificata prin Decretul nr.284/1973, publicat in buletinul Oficial nr.81 din 6 iunie 1973, conventia nr.100/1951 privind egalitatea de remunerare a mainii de lucru masculine si a mainii de lucru feminine, pentru o munca de valoare egala, ratificata prin Decretul nr.213/1957, publicat in buletinul Oficial nr.4 din 18 ianuarie 1958 si art.2 pct.1 din conventia nr.131/1970 privind fixarea salariilor minime, in special in ce priveste tarile in curs de dezvoltare, ratificata prin Decretul nr.83/1975, publicat in Buletinul Oficial nr.86 din 2 august 1975.
Recurentele au apreciat ca instanta de fond nu a cercetat fondul cauzei, motivandu-si hotararea doar pe decizia nr.23/2008 a I.C.C.J.
S-a aratat si faptul ca art. 47 din Legea nr.50/1996 este in vigoare, astfel ca sporul se aplica in continuare si legea avand o notiune mai larga cu privire la termenul de "personal", iar aceste drepturi trebuiau acordate si functionarilor publici din sistem.
Analizand cererile de recurs prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art.3041 C.pr.civ. instanta a retinut urmatoarele:
Avand in vedere dispozitiile de la art.329 C.pr.civ., care prevad ca dezlegarea data problemelor de drept invocate in cadrul recursurilor in interesul legii este obligatorie pentru instante, Curtea este obligata sa tina seama de decizia nr.23 din 12.05.2008 prin care ICCJ s-a pronuntat cu privire la interpretarea dispozitiilor art.41 din OG nr.6/2007, art.40 si 41 din O.U.G 92/2004, ale art.42 din O.G. nr.2/2006, in solutionarea recursului in interesul legii.
Interpretarea a fost data in sensul ca "functionarii publici din cadrul instantelor si parchetelor nu beneficiaza de drepturile banesti reglementate de legislatia specifica personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor si al parchetelor de pe langa acestea".
In consecinta reclamantele nu pot beneficia de drepturile salariale sau alte drepturi prevazute de legislatia specifica altor categorii de personal, in afara de cele stabilite pentru functionarii publici.
Fata de cele de mai sus, este astfel irelevant faptul ca art.47 din Legea nr.50/1996 ar mai fi sau nu in vigoare, cata vreme Decizia nr.23/2008 a I.C.C.J. clarifica tocmai aspectul ca termenul de personal din cadrul instantelor si al parchetelor nu cuprinde si functionarii publici.
De asemenea, este irelevant ca se face trimitere la diverse pacte si tratate internationale, cata vreme dreptul invocat de reclamante nu este reglementat in legislatia interna.
Dreptul invocat de reclamante vizeaza alte categorii de persoane decat functionarii publici din cadrul instantelor si parchetelor.
In ce priveste sustinerea recurentelor ca hotararea primei instante ar fi motivata doar pe decizia nr.23/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie,aceasta nu va fi luata in considerare deoarece judecatorul si-a motivat hotararea,chiar daca a facut aceasta intr-un mod succint.
Astfel, in baza art.312 C.pr.civ., instanta a respins recursul ca nefondat.