Efectele aplicarii OUG 146/2007 sub aspectul prescriptiei dreptului la actiune vizand primele de concediu aferente anilor 2001 - 2002. Decizie nr. 112/R din data de 07.02.2008
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Prin sentinta civila nr. 2878 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Harghita, s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune pretentiile privind primele de vacanta pe anii 2001 si 2002, actiunea fiind admisa doar cu privire la primele de vacanta aferente anului 2006.
Admiterea partiala a actiunii s-a motivat cu aceea ca potrivit art. 3 din decretul nr. 167/1958 pretentiile pentru anii 2001 si 2002 sunt prescrise, in timp ce pentru anul 2006 prima de vacanta trebuie acordata ca un drept de remunerare a muncii care nu poate fi restrans in mod discriminatoriu si contrar echitatii impuse de o societate democratica.
Sentinta a fost recurata pentru nelegalitate si netemeinicie de catre ambele parti.
Sindicatul C.A.S. Harghita considera ca exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru anii 2001 si 2002 este in contradictie cu O.U.G. nr. 146 din 19 decembrie 2007 pentru aprobarea platii primelor de concediu de odihna suspendate in perioada 2001-2006, in timp ce intimata recurenta Casa de Asigurari de Sanatate Harghita apreciaza ca nici pentru anul 2006 actiunea nu trebuia admisa, intrucat se incalca dispozitiile art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 privind legea bugetului de stat pe anul 2006 si care suspenda pana la 31 decembrie 2006 plata primelor de concediu si ca intimata nu poate face plati decat in limita creditelor bugetare repartizate si aprobate.
Cat priveste recursul paratei, curtea apreciaza ca acesta este nefondat din urmatoarele considerente:
Chiar daca la data pronuntarii sentintei recurate O.U.G. nr. 146/2007 nu era in vigoare, s-a statuat corect ca suspendarea acordarii dreptului prin Legea nr. 379/2005 nu echivaleaza cu desfiintarea dreptului si ca respectarea principiului increderii in statul de drept implica si asigurarea aplicarii legilor adoptate concomitent cu eliminarea oricarei tendinte de reglementare a unor situatii juridice fictive privitoare la drepturi ce nu pot fi restranse sau ingradite intr-o societate democratica.
Pe de alta parte, intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 146/2007 confirma solutia de admitere adoptata de prima instanta, astfel incat recursul paratei urmeaza a se respinge ca nefondat.
Cat priveste recursul reclamantilor, curtea a apreciat ca admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada de vacanta aferenta anilor 2001 si 2002, este gresita, intrucat potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958 "prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita".
Fiind necontestat ca prin legile bugetare anuale, acordarea drepturilor banesti reprezentand primele de vacanta a fost in mod succesiv suspendata inclusiv pentru anul 2006, introducerea actiunii la 21 septembrie 2007 trebuie socotita in termenul de 3 ani prevazut de art. 3 din decretul nr. 167/1958, aceasta intrucat dreptul la actiune s-a nascut dupa incetarea suspendarii dispuse prin legile bugetare.
Solutia este confirmata si de O.U.G. nr. 146/2007 pentru aprobarea platii primelor de concediu de odihna suspendate in perioada 2001 - 2006, intreruperea prescriptiei putand fi asimilata cazului prevazut de art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958, potrivit caruia prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia, o atare recunoastere fiind cea din ordonanta de urgenta mentionata mai sus.
Avand in vedere ca prima instanta nu a cercetat fondul cauzei (solutia vizand doar exceptia prescriptiei dreptului la actiune), curtea a casat sentinta in baza art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. 5 Cod procedura civila, trimitand cauza pentru rejudecare numai cu privire la pretentiile formulate pentru anii 2001 si 2002.