Instantele - in limita principiului disponibilitatii - pot verifica legalitatea si temeinicia deciziei de sanctionare si sub aspectul aplicarii sanctiunii, ajungand sa poata dispune chiar inlocuirea sanctiunii disciplinare aplicata de angajator salariatului cu una mai usoara in sensul art. 264 - 266 din Codul muncii, in situatia in care decizia de sanctionare este nelegala sub aspectul individualizarii sanctiunii aplicate
Prin sentinta civila nr. 824/6.05 2009, Tribunalul Brasov a dispus:
Respingerea contestatiei formulate de catre contestatorul V.I.C., in contradictoriu cu intimata SC S.R. SRL, impotriva Deciziei de concediere nr. 5/19.02.2009, emisa de intimata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
reclamantul a fost angajatul societarii intimate in functia de agent de turism, fiind incheiat contractul individual de munca nr. (fila 3 dosar). La aceeasi data a fost incheiat si contractul de garantie in numerar (fila 15 dosar), iar la data de 30.08.2007 s-a incheiat procesul verbal de predare primire prin care reclamantul prelua gestiunea agentiei de turism Bv. In continutul contractului individual de munca se arata ca acesta intra in vigoare incepand cu data de 01.09.2007.
Prin Decizia nr. 5/19.02.2009, intimata a desfacut contractul individual de munca al contestatorului, in temeiul dispozitiilor art. 61 lit. a in referire la art. 264 alin 1 lit. f din Codul Muncii, retinandu-se ca a comis abateri disciplinare repetate, prin retragerea sumelor constituite drept garantie in numerar, fara aprobarea conducerii societarii.
In ceea ce priveste sustinerile reclamantului in sensul ca raportul de cercetare disciplinara intocmit in cauza, nu i-a fost comunicat, instanta constata ca la momentul efectuarii actelor de cercetare disciplinara i-au fost prezentate contestatorului inscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei contestate. De altfel, la aceeasi data - 13. 02.2008 cu ocazia convocarii pentru desfasurarea actelor de cercetare si reclamantul a prezentat inscrisuri si a formulat aparari, raportul de cercetare fiind intocmit ulterior, la data de 16.02.2008 (filele 50 - 52 dosar). Cele retinute in raport au fost mentionate in cuprinsul deciziei de concediere care i-a fost comunicata reclamantului ( copie decizie si dovada de comunicare filele 53 - 56 dosar), astfel incat, acesta avea cunostinta despre continutul raportului.
Cu privire la nulitatea absoluta a contractului de garantie in numerar, invocata de reclamant, instanta constata ca din inscrisurile depuse la dosar rezulta faptul ca reclamantul a incheiat contractul individual de munca la data de 28.08.2007 iar contractul de garantie in numerar a fost incheiat la aceeasi data, ca un accesoriu al contractului principal.
In cuprinsul contractului individual de munca se mentioneaza ca "prezentul contract intra in vigoare incepand cu data de 01.09.2007" iar cel de al doilea contract, fiind un accesoriu al celui dintai, este evident ca va produce efecte doar pe durata derularii raporturilor de munca.
De altfel, se mentioneaza in mod expres si in cuprinsul acestui din urma contract , faptul ca este incheiat intre "intimata si contestator, acesta din urma in calitate de agent de turism cu atributii de gestionar, incepand cu data de 01.09.2007". Prin urmare, vor fi respinse sustinerile reclamantului in sensul invocarii nulitatii absolute a contractului de garantie.
Referitor la abaterea disciplinara repetata, retinuta in sarcina reclamantului, instanta a constatat ca in cauza, chiar daca gestiunea a fost predata catre o alta persoana la data de 19.06.2008, reclamantul era tinut in egala masura, de respectarea obligatiilor contractuale asumate prin contractul de garantie in numerar precum si de respectarea contractului individual de munca.
Astfel, intrucat in cuprinsul acestui act se prevede ca "societatea, la solicitarea angajatului, dispune restituirea garantiei constituite, daca nu s-au produs prejudicii materiale si numai dupa intocmirea fisei de lichidare" (contract fila 15 dosar), instanta a constatat ca reclamantul nu putea dispune de sumele constituite drept garantie, mai inainte de intocmirea fisei de lichidare.
Mai mult, faptul ca dupa predarea gestiunii, potrivit fisei postului, reclamantul mai indeplinea inca atributii de gestionar respectiv - incasarea contravalorii serviciilor vandute si depunerea la banca a numerarului - astfel cum arata si intimata prin intampinare, este de natura a atrage incidenta dispozitiilor Legii 22/1969, privitoare la constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici. De altfel, contractul de garantie in numerar, a fost incheiat in conformitate cu aceste dispozitii legale, asa cum se arata in paragraful ultim, care prevad restituirea garantiilor constituite, la momentul incetarii contractului, astfel incat, reclamantul trebuia sa se supuna si acestor dispozitii legale in materie.
Impotriva sentintei a formulat recurs contestatorul V.I.C. in termen, motivat.
In motivele de recurs se critica sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie. Se solicita "casarea sentintei si anularea deciziei cu obligarea angajatorului la repunerea in functie".
Sustine ca liderii de sindicat nu i-au sustinut corect interesele, contribuind la adoptarea unei astfel de masuri - desfacerea disciplinara a contractului de munca.
Cercetarea disciplinara a fost abuziva, intrucat s-a derulat fara ca recurentul sa fie aparat de reprezentantul sindicatului "O" - la care era membru - desi in Contractul colectiv de munca la nivel de societate se prevedea dreptul la aparare in timpul cercetarii disciplinare din partea reprezentantului sindicatului afiliat. Nu i s-a comunicat raportul de cercetare disciplinara. Nu i s-a administrat o sanctiune graduala in functie de gravitatea faptei.
Solicita in final, obligarea angajatorului la repunerea in functie si la plata sumelor datorate reprezentand contravaloarea drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate conform dispozitiilor din Contractul colectiv de munca pe anul 2007, plata primei de Pasti, contravaloarea zilelor de concediu neefectuat si neplatit, contravaloarea tichetelor de masa si plata cheltuielilor de judecata.
Intimata SC S. R. SRL a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Raspunderea disciplinara a contestatorului a fost dovedita, iar sustinerea acestuia ca sanctiunea aplicata s-a facut fara respectarea principiului aplicarii graduale a sanctiunilor este nefondata, deoarece fapta sa este prevazuta in Regulamentul intern al societatii ca abatere grava pentru care se aplica direct sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca fiind vorba de "nerespectarea disciplinei financiar contabile, falsificarea unui act generator de drepturi".
In recurs nu s-au mai administrat probe noi.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca recursul este fondat in parte.
Criticile din recurs ce vizeaza procedura cercetarii disciplinare nu sunt fondate:
In speta s-a facut dovada convocarii pentru inceperea cercetarii disciplinare. S-a respectat dreptul la aparare al contestatorului, s-a intocmit raportul privind cercetarea disciplinara, contestatorul cunoscand toate acuzatiile aduse, temeiul de drept al acestora si sanctiunea care se poate aplica potrivit regulamentului raportat la faptele disciplinare imputate contestatorului.
Comunicarea raportului de cercetare disciplinara nu trebuie sa se realizeze si catre contestator, aceasta nefiind prevazuta de Codul Muncii ca masura imperativa a carei neindeplinire atrage sanctiuni asupra masurii dispuse de angajator.
Nici lipsa reprezentantului sindicatului la audieri in derularea procedurii prealabile nu atrage nulitatea sau anularea procedurii cercetarii disciplinare.
De remarcat este ca, in speta, in ciuda apararilor contestatorului, fapta retinuta ca imputabila acestuia exista (retragerea partiala a garantiei materiale din contul de garantie fara aprobarea conducerii) incalca dispozitiile art. 1 si art. 7 din Contractul de garantie in numerar si dispozitiile art. 24 (6) din Regulamentul intern, iar retinerile instantei de fond in acest sens sunt corecte.
Contestatorul nu trebuie sa confunde efectele operatiunii predarii gestiunii cu incetarea calitatii de gestionar in temeiul caruia i se retinea garantie, atata timp cat ramanand in functia de agent de turism care gestioneaza valori potrivit fisei postului, trebuie sa constituie garantii.
Acesta a fost si motivul pentru care intimatul nu -a aprobat contestatorului cererea de a nu-i mai retine garantii din veniturile salariale dupa momentul predarii gestiunii - 19.06.2008. Sunt aplicabile dispozitiile art. 24 pct. 5 din Regulamentul intern, raportat la oct. 2 cap. "Obligatia societatilor comerciale" din contractul de garantie incheiat in 28 august 2007 intre parti.
Gresala intimatei consta in incadrarea gresita a faptei contestatorului ca fiind "fapta grava", potrivit regulamentului care atrage in mod direct aplicarea sanctiunii celei mai grave - desfacerea disciplinara a contractului de munca.
Pentru acest aspect va fi admis in parte recursul contestatorului.
Intimata considera ca fapta contestatorului se incadreaza in dispozitiile art. 31 (1) lit. f si i, nu din Regulamentul intern al societatii, insa aceste prevederi vizeaza fapte ce nu-i pot fi imputate unui agent de turism care nu are atributiile unui contabil, incadrarea faptei sale - de a retrage din garantia constituita ca fiind similara cu "nerespectarea disciplinei financiar contabile" din Regulament fiind abuziva, peste atributiile si raspunderea contestatorului din fisa postului.
Contrara realitatii si mult peste gravitatea faptei este si incadrarea faptei contestatorului ca abatere disciplinara grava, ca fiind similara cu "falsificarea unui act generator de drepturi".
In concluzie: fapta contestatorului asa cum s-a aratat mai sus intruneste conditiile raspunderii disciplinare, insa nu poate reprezenta o abatere disciplinara grava in temeiul art. 31 (1) lit. f si i din regulamentul intern al societatii asa cum a retinut intimata in decizia atacata.
Nu este vorba de o ingerinta a instantei asupra regulamentului intern al societatii ci de o verificare asupra incadrarii faptei in temeiul de drept in virtutea caruia i se aplica sanctiunea.
Se constata ca latura obiectiva si subiectiva a faptei ce atrage raspunderea disciplinara in speta, nu s-au incadrat corect in faptele exemplificate ca abateri deosebit de grave extrase din regulament si inserate in decizia de sanctionare.
Instantele - in limita principiului disponibilitatii - pot verifica legalitatea si temeinicia deciziei de sanctionare si sub aspectul aplicarii sanctiunii, ajungand sa poata dispune chiar inlocuirea sanctiunii disciplinare aplicata de angajator salariatului cu una mai usoara in sensul art. 264 - 266 din Codul muncii, in situatia in care decizia de sanctionare este nelegala sub aspectul individualizarii sanctiunii aplicate ( Revista Dreptul nr. 4/2007, pag. 115 articol intocmit de dr. Serban Beligradeanu).
Or, in aceasta speta , contestatorul a sesizat instanta cu acest aspect atat la fond prin precizarea de la fila 98 din dosar, neavuta in vedere de instanta de fond, cat si in recurs, solicitand in subsidiar aplicarea unei sanctiuni mai usoare, tinandu-se seama si de comportamentul sau in societate, de faptul ca fapta sa nu constituie o abatere grava.
In esenta, statuarile jurisprudentei si argumentele doctrinei minoritare se bazeaza pe ideea ca, de vreme ce , in sistemul Codului muncii ( cel actual si cele precedente), prerogativa disciplinara revine angajatorului, iar nu instantei, aceasta din urma , solutionand contestatia salariatului, nu poate efectua o alta individualizare, "reducand" sanctiunea aplicata de angajator, ci , dupa caz, fie mentine decizia de sanctionare disciplinara contestata, fie o anuleaza, chiar si in situatia in care se retine savarsirea abaterii disciplinare in litigii, dar se apreciaza ca sanctiunea aplicata a fost prea aspra (in raport cu criteriile legale de stabilire a sanctiunii disciplinare). Dimpotriva, statuarile jurisprudentiale si opinia doctrinei majoritare considera - vadit judicios - ca in cazul inlocuirii sanctiunii disciplinare, pentru motivul aratat, in fond, nu instanta judecatoreasca este cea care aplica sanctiunea disciplinara (mai usoara) ci, investita fiind prin contestatia salariatului (asadar, fiind declansat controlul judecatoresc al actului de sanctionare disciplinara, control care, in lipsa unei reglementari legale exprese in sens contrar, este devolutiv), instanta doar modifica in parte decizia in litigiu, inlocuind sanctiunea aplicata prin alta mai usoara), retinand ca - partial, sub aspectul individualizarii, respectiv al "dozarii" sanctiunii - decizia contestata este nelegala prin aplicarea unei sanctiuni prea severe, in raport cu legea ( in prezent, art. 266 din Codul muncii) care stabileste, imperativ, criteriile pe care angajatorul trebuie sa le aiba in vedere, cumulativ, la stabilirea sanctiunii disciplinare.( Revista Dreptul nr. 4/2007, pag. 115 articol intocmit de dr. Serban Beligradeanu)
Asadar, pentru aceste considerente, instanta constata ca decizia e sanctionare este nelegala, sub aspectul individualizarii sanctiunii, raportat la fapta, savarsita de contestator care pe de alta parte, in mod gresit a fost incadrata ca "abatere disciplinara grava". Drept consecinta, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civila, raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civila si art. 264 din Codul muncii, instanta va modifica in parte sentinta , va anula in parte decizia nr. 5/19.02.2009 emisa de intimata pe numele contestatorului, respectiv va inlatura dispozitia de "desfacere a contractului de munca" incheiat intre intimata si contestator.
A inlocuit sanctiunea disciplinara a desfacerii contractului de munca intemeiata pe dispozitiile art. 264 lit. f si art. 61 lit. a Codul Muncii cu sanctiunea disciplinara prevazuta de art. 264 lit. d Codul Muncii: reducerea salariului de baza pe o durata de 3 luni cu 5%.
A dispus reintegrarea contestatorului in functia avuta anterior emiterii deciziei 5/2009 si plata salariilor indexate restante reactualizate cu indicele de inflatie, incepand cu data de 23.02.2009 si pana la reintegrarea efectiva.
A mentinut restul dispozitiilor din decizia contestata cu privire la descrierea faptei, la raspunderea disciplinara a contestatorului.
Consecinta reintegrarii contestatorului in functia avuta anterior emiterii deciziei contestate o constituie si repunerea in drepturile salariale avute anterior.
S-a constatat ca la fond, contestatorul a solicitat doar plata unor despagubiri egale "cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat" fara insa a detalia aceste drepturi.
In recurs, pentru prima data a solicitat plata primelor de Pasti, tichete de masa, contravaloarea concediului neefectuat si neplatit, ceea ce este inadmisibil - neputandu-se pretinde pretentii noi in aceasta cale de atac.
Pentru aceste considerente, instanta a obligat intimata doar la plata salariilor restante indexate, reactualizate cu indicele de inflatie.
Decizia Nr. 1369/R/4 noiembrie 2009