Conform prevederilor art. 154 alin. 1 din Codul muncii salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.
Drepturile salariale, ca expresie a muncii prestate, se cuvin angajatului numai pentru perioada in care acesta s-a aflat in raporturi de munca cu angajatorul si in consecinta perioada ulterioara incetarii raporturilor de munca nu poate fi avuta in vedere la acordarea drepturilor salariale.
Prin sentinta civila nr.180 din 7 februarie 2008, pronuntata in dosarul nr.3408/96/2007, Tribunalul Harghita a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanta K.I, in contradictoriu cu parata SC"S. P. C."SRL Lueta; a obligat parata sa plateasca reclamantei drepturile salariale cuvenite pentru perioada 1 iulie 2007 - 24 septembrie 2007 si sa restituire acesteia garantia retinuta pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 13 august 2007; a compensat cheltuielile de judecata; a respins celelalte capete de cerere formulate de reclamanta.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamanta a avut calitatea de angajat la unitatea parata. Relatii de munca dintre parti au incetat, potrivit inscrierilor din carnetul de munca la data de 13.08.2007. Reclamanta a intrat in posesia carnetului de munca la data de 24.09.2007. SC"S. P.C."SRL a recunoscut partial pretentiile reclamantei insa pentru o alta perioada decat cea indicata de aceasta prin actiune.
In acest fel, instanta de fond a apreciat ca potrivit dispozitiilor art.154 si 163 Codul muncii, parata trebuie obligata la plata drepturilor salariale pentru intervalul 01.07.2007 - 24.09.2007, interval fata de care parata nu a putut face dovada platii muncii prestate, cum de asemenea nu a putut justifica intarzierile in predarea carnetului de munca catre reclamanta.
Apreciind asupra celor de mai sus instanta de fond s-a pronuntat in sensul aratat.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat recurs parata.
Recurenta a invocat prevederile art.304 ind.1 si art.304 pct.9 C.pr.civ.
In dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a aratat ca in mod gresit a obligat-o instanta de fond la plata drepturilor salariale pentru o perioada in care reclamanta nu a prestat munca in sensul in care Codul muncii prevede dreptul salariatilor la o remuneratie pentru munca depusa. In acest context se arata ca raportul de munca a incetat prin demisia depusa de reclamanta la data de 06.08.2007, demisie in baza careia a fost emisa decizia de incetare a contractului individual de munca la data de 08.08.2007. Astfel fiind, se apreciaza ca in lipsa unui raport juridic de munca parata nu poate fi obligata la plata sumelor reprezentand drepturi salariale.
Prin memoriul de recurs se mai arata ca reclamanta este cea care nu a respectat prevederile art.79 Codul muncii, in sensul in care nu a respectat termenul de preaviz. Urmare acestui fapt, angajatorul nu a avut posibilitatea sa inlocuiasca forta de munca creandu-i-se prejudicii insemnate.
Intimata reclamanta a formulat intampinare aratand ca este de acord cu admiterea recursului, respectiv, cu plata sumelor doar pentru perioada efectiv lucrata. Prin aceiasi intampinare intimata a mai aratat ca, avand in vedere cele aratate mai sus, in privinta cheltuielilor de judecata solicitate prin recurs, sunt incidente prevederile art.275 C.pr.civ.
Recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Prin actiunea introductiva reclamanta a solicitat obligarea paratei SC"S. P.C."SRL in calitate de angajator la plata drepturilor salariale restante pentru intervalul iulie 2007 - 24 septembrie 2007.
Prin cererea de chemare in judecata insasi reclamanta a aratat ca raporturile de munca au incetat la data de 8 august 2007 cand conducerea societatii parate a "aprobat" demisia inregistrata la 6 august 2007.
Cu alte cuvinte, reclamanta a indicat in mod cert perioada pentru care a prestat munca, acesta fiind si perioada pentru care drepturile salariale i se cuvin.
Critica formulata de recurenta si intemeiata pe dispozitiile art.304 ind.1 rap.la art.304 pct.9 C.pr.civ., este astfel intemeiata cu referire la prevederile art.154 pct.1 Codul muncii.
In acest sens curtea a retinut ca in mod gresit instanta de fond a acordat reclamantei, cu titlu de drepturi salariale, sumele solicitate de aceasta cuprinzand perioada 1 iulie 2007 - 24 septembrie 2007, intrucat asa cum am aratat, drepturile salariale ca expresie a muncii prestate se cuvine reclamantei numai pentru perioada in care aceasta s-a aflat in raporturi de munca cu parata.
Perioada pentru care reclamanta a pretins drepturi salariale situata in intervalul 9 august 2007 - 24 septembrie 2007, nu poate fi avuta in vedere intrucat aceasta nu a prestat munca pe de o parte si pe de alta parte, nu a facut dovada vreunui prejudiciu cum de altfel nici nu a solicitat plata vreunei sume cu alt titlu in afara de drepturi salariale.
Nu in ultimul rand curtea a retinut ca prin intampinarea formulata in recurs reclamanta a achiesat la criticile societatii parate cuprinse in memoriul de recurs.
Fata de cele de mai sus, curtea a admis recursul declarat, a modificat in parte sentinta atacata si pe cale de consecinta, a obligat parata recurenta SC"S.P.C."SRL la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada iulie 2007 - 8 august 2007.
Restul dispozitiilor cuprinse in hotararea atacata au fost mentinute.