Litigiu de munca. Reprezentantul ales in organul de conducere al sindicatului. Interdictia desfacerii contractului de munca, pentru motive care nu tin de persoana salariatului Decizie nr. 584/R din data de 16.05.2006
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Potrivit dispozitiilor art. 223 alin. 2 din Codul muncii pe toata durata executarii mandatului, precum si pentru o perioada de 2 ani de la incetarea acestuia, reprezentantii alesi in organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediati pentru motive care nu tin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesionala sau pentru motive ce tin de indeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariatii din unitate.
In conditiile in care aceeasi interdictie este prevazuta si de Contractul colectiv la nivel de ramura, iar potrivit art. 7 si 8 din Legea 130/1996 si ale art. 243 din Codul muncii , respectarea acestei interdictii este obligatorie pentru angajator, decizia de concediere a reclamantului , care este vicepresedinte al sindicatului , este nelegala, avand in vedere ca aceasta este intemeiata pe prevederile art. 65 si 66 din Codul muncii .
Prin sentinta civila nr.1595/15.12.2005, Tribunalul Mures admis actiunea formulata de reclamantul M.M. in contradictoriu cu parata SAC A., constatand nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr.475/22.08.2005, emisa de parata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata, solicitand modificarea integrala, cu consecinta respingerii actiunii reclamantului ca netemeinica si nelegala.
In drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.8 si 9 , respectiv ale art.3041 Cod pr.civila.
Prin intampinarea formulata, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sustinand legalitatea hotararii primei instante.
Examinand recursul dedus judecatii , prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prev.de art.3041 si 306 alin.2 Cod pr.civila, Curtea de Apel a retinut urmatoarele:
Prin Decizia nr.475/22.08.2005, parata recurenta a dispus concedierea reclamantului M.M. - electromecanic in cadrul U. de M. F., loc de munca "Reparatii A.M.C."- invocand prevederile art.65 si 66 din Codul muncii, respectiv desfiintarea postului datorita incetarii activitatii la U. de M.F. , in baza Hotararii Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor nr.4/29.04.2003, de reorganizare a societatii SC A. SA.
Potrivit dispozitiilor art.223 alin.2 din Codul muncii, pe toata durata exercitarii mandatului, precum si pentru o perioada de 2 ani de la incetarea acestuia, reprezentantii alesi in organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediati pentru motive care nu tin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesionala sau pentru motive ce tin de indeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariatii din unitate.
De asemenea , art.131 , coroborat cu anexa nr.1 pct.7 din Contractul colectiv de munca la nivelul ramurii Chimie - Petrochimie interzice modificarea sau desfacerea contractului individual de munca al reprezentantilor alesi in organele de conducere ale sindicatelor, pentru motive neimputabile acestora.
Or, potrivit dispozitiilor art.7 si 8 din Legea nr.130/1996 si ale art.243 din Codul muncii, respectarea interdictiei anterior mentionate este obligatorie pentru angajator.
Cum reclamantul detine functia de vicepresedinte al Sindicatului Independent din cadrul societatii parate, acesta beneficiaza de protectia acordata prin dispozitiile legale mentionate, atat sub aspectul desfacerii contractului sau de munca, cat si sub aspectul modificarii acestuia.
In atare situatie, apararea invocata de parata recurenta, constand in neacceptarea de catre reclamant a unui loc de munca ce ii ofera conditii inferioare de salarizare, nu poate fi primita si nici interpretata ca un abuz de drept, constituind, in realitate, o modificare a contractului individual de munca.
Cat despre invocarea dispozitiilor art.64 alin.4 din Codul muncii, ca argument al deciziei de concediere in cazul refuzului salariatului de a accepta noul loc de munca oferit, se constata ca acestea sunt straine de natura pricinii supuse examinarii, ele reglementand cazurile de concediere pentru motivele prevazute de art.61 lit.c si d , respectiv art.56 lit.f din Codul muncii.
Pentru considerentele expuse, neregasindu-se in cauza motive de nelegalitate a hotararii primei instante, recursul paratei a fost respins ca nefondat, in baza prevederilor art.312 alin.1 Cod pr.civila.