Contestatie in anulare. Omisiunea cercetarii unui motiv de casare. Admisibilitate Decizie nr. 7/R din data de 09.01.2006
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare, prin care se cere instantei care a pronuntat hotararea atacata, in cazurile si in conditiile prevazute de lege sa isi desfiinteze propria hotarare si sa procedeze la o noua judecata.
In conditiile in care instanta de recurs a examinat legalitatea hotararii atacate in ansamblul ei, deci si sub aspectul prevederilor art. 304 ptc. 9 Cod pr. civila in cauza nu se regasesc motive de admisibilitate a contestatiei in anulare deduse judecatii, iar criticile formulate pe fondul cauzei nu pot fi primite in cadrul unei cai extraordinare de atac.
Prin cererea inregistrata la data de 31 octombrie 2005 si precizata ulterior, parata S.C. C. H. S.A. a formulat contestatie in anulare impotriva deciziei civile nr. 767/R din 17 octombrie 2005 a Curtii de Apel Targu-Mures, solicitand anularea acesteia si rejudecarea partiala a recursului declarat impotriva sentintei civile nr. 2485 din 4 august 2005 a Tribunalului Harghita.
In motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca instanta de recurs a omis, din greseala, sa cerceteze motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, intrucat, privitor la decizia nr. 172 din 29 ianuarie 2001, s-a retinut ca aceasta nu stabileste sarcini suplimentare fata de fisa postului reclamantului, in calitate de agent comercial si, cu toate acestea, s-a apreciat ca atributiunile cuprinse in respectiva decizie cad in sarcina directorului de vanzari, desi nici in privinta acestuia nu s-a incheiat un act aditional la contractul de munca, prin care sa fie suplimentate sarcinile de serviciu din fisa postului detinut de acesta.
De asemenea, contestatoarea a sustinut ca s-a omis examinarea atributiilor cuprinse in fisa postului reclamantului, acesta fiind absolvit in mod nelegal de raspundere, in conditiile in care, desi avea obligatia de a-l informa pe directorul vanzari despre situatia verificarii clientului, l-a indus pe acesta in eroare, furnizandu-i date nereale.
In fine, s-a conchis ca instanta de recurs a confundat date esentiale din dosar.
Contestatia in anulare formulata a fost intemeiata in drept pe prevederile art. 318 teza finala din Codul de procedura civila.
Examinand cererea prin raportare la motivele invocate, instanta retine urmatoarele:
Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare, prin care se cere insasi instantei care a pronuntat hotararea atacata, in cazurile si in conditiile prevazute de lege, sa isi desfiinteze propria hotarare si sa procedeze la o noua judecata.
Raportat la temeiul juridic al contestatiei in anulare supuse examinarii - art. 318 Cod procedura civila, teza finala - indicat de catre contestatoare, Curtea este obligata a verifica daca instanta de recurs a omis sau nu sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate in recursul declarat impotriva sentintei civile nr. 857 din 13 iulie 2005 a Tribunalului Harghita.
Sub acest aspect se observa ca, in cuprinsul cererii de recurs, parata contestatoare a indicat prevederile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, iar din considerentele deciziei pronuntate, rezulta fara echivoc imprejurarea ca instanta de recurs a cercetat cauza sub toate aspectele, potrivit dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, in cauza fiind vorba de o hotarare nesusceptibila de a fi atacata cu apel.
Astfel, s-a constatat ca reclamantul nu se face vinovat de incalcarea atributiilor stabilite prin fisa postului, iar in aceste conditii nu poate fi retinuta in sarcina lui savarsirea vreunei abateri, prima instanta dispunand in mod corect anularea dispozitiei de sanctionare nr. 1734 din 30 mai 2005, emisa de parata si reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior.
Pentru a concluziona in acest fel, instanta de recurs a examinat atributiile de serviciu ale reclamantului, cuprinse in fisa postului, precum si continutul deciziei nr. 172 din 29 ianuarie 2001, emisa de parata si invocata de aceasta ca temei al sanctionarii disciplinare a reclamantului.
Faptul ca, pornind de la aceasta analiza, instanta de recurs a retinut ca decizia mentionata stabileste atributii in sarcina conducerii executive a societatii, iar nu a reclamantului, in privinta caruia nu poate produce efecte, deoarece nu a fost incheiat un act aditional la contractul de munca, nu constituie omisiunea cercetarii vreunuia dintre motivele de recurs, precum sustine contestatoarea. Din contra, aspectele relevate de catre instanta de recurs nu fac decat sa probeze preocuparea acesteia pentru examinarea legalitatii hotararii atacate in ansamblul ei, deci si sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Pentru considerentele expuse, Curtea constata ca in cauza nu se regasesc motive de admisibilitate a contestatiei in anulare deduse judecatii, parata aducand, in esenta, hotararii atacate, critici pe fondul cauzei, care nu pot fi primite in cadrul unei cai extraordinare de atac, respectiv de retractare, precum cea din speta.
Prin urmare, contestatia va fi respinsa ca nefondata.