Poprirea asiguratorie. Conditiile necesare infiintarii popririi.
- Art.591 alin. 1 Cod procedura civila.
Poprirea asiguratorie este o masura ce determina indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o terta persoana sau pe care acesta i le va datora in viitor. Pentru infiintarea popririi asiguratorii sunt necesare a fi intrunite in mod cumulativ urmatoarele conditii: creanta sa fie constatata printr-un act scris; creanta sa fie exigibila, reclamantul sa faca dovada ca a intentat actiunea civila.
Decizia nr.1716 din 26 octombrie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal
Prin cererea introdusa pe rolul Tribunalului Prahova la data de 09.08.2010 si inregistrata sub nr.4439/105/2010, reclamanta SC GC SRL a chemat in judecata parata SC R SRL pentru ca instanta, prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna infiintarea popririi asiguratorii asupra conturilor paratei debitoare pana la concurenta sumei de 4.500.000 lei.
In motivarea cererii de poprire asiguratorie se arata ca, in baza contractului de executie nr. 483/05.05.2008 au fost emise facturi fiscale de 9.092.904,12 lei semnate si stampilate de debitoare. Ulterior, debitoarea a recunoscut creanta si printr-o plata partiala, datorand in continuare suma de 8.520.404,28 lei. Prin sentinta nr. 74/2010 constatand indeplinirea conditiilor caracterului cert, lichid si exigibil al creantei Tribunalul Prahova a admis cererea si a ordonat debitoarei sa plateasca in 10 zile suma de 8.520.404,28 lei, debitoarea formuland doua cereri distincte de anulare a ordonantei de plata si exercitandu-si in continuare drepturile procesuale cu rea-credinta, pentru a evita pe cat posibil achitarea restantelor contractuale. Constatand aceste incercari de tergiversare reclamanta a aratat ca a solicitat infiintarea unei popriri asiguratorii asupra conturilor debitoarei, iar in dosarul 3190/105/2010, solutionat prin incheierea din 07.07.2010 s-a admis cererea acesteia si au fost obligati la plata unei cautiuni de 400.000 lei. In aceste conditii, pentru a evita infiintarea popririi, debitoarea a propus o conventie privind esalonarea platii debitului, pe care reclamanta arata ca a acceptat-o, avand in vedere posibilitatile unui debitor de a amana judecarea cauzei, incheindu-se astfel contractul de tranzactie din 15.07.2010. Din aceasta cauza reclamanta arata ca nu a mai depus cautiunea la care instanta o obligase, poprirea fiind desfiintata de drept. Dupa incheierea acestei conventii debitoarea nu a achitat decat primele doua rate, in valoare de 1.500.000 lei pentru ca ulterior, sa refuze indeplinirea obligatiilor asumate. Pentru aceste motive reclamanta a solicitat admiterea cererii, fara obligarea la plata unei cautiuni, iar, daca instanta considera necesara stabilirea unei cautiuni solicita stabilirea unui cuantum rezonabil.
Pe cale de intampinare, parata SC R SRL a solicitat respingerea cererii de infiintare a popririi formulata de reclamanta.
In motivarea acesteia, a aratat ca reclamanta nu are o creanta contra sa. Astfel, impotriva sentintei 74/2010 parata a formulat cerere in anulare, aflata pe rol, cale de atac fiind formulata si impotriva masurii de instituire a popririi prin incheierea din 07.07.2010. In paralel, intre reprezentantii societatilor s-au desfasurat negocieri pentru solutionarea amiabila a litigiilor, ce au condus la incheierea contractului de tranzactie judiciara din 15.07.2010. Or, potrivit art. 4 din acesta, reclamanta trebuia sa nu intreprinda nicio masura de executare a sentintei 74/2010 si a incheierii de poprire din 07.07.2010, sub sanctiunea platii de daune interese evaluate la 6.000.000 lei clauza penala. Or, accesand portalul Judecatoriei Ploiesti arata ca a observat existenta unei cereri de incuviintare a executarii silite impotriva paratei-reclamanta, facuta de reclamanta parata la 19.07.2010, deci cu incalcarea art. 4 din conventia dintre parti. Fata de aceste aspecte, la 04.08.2010 a notificat reclamanta cu privire la incalcarea obligatiei de "a nu face" asumata prin tranzactie si la invocarea clauzei penale de 6.000.000 lei care conduce la compensarea legala a sumelor pe care le mai avea de platit si la solicitarea de achitare din partea acesteia a diferentei de 1.500.000 lei. Parata-reclamanta reconventional mai precizeaza ca pana la acea data isi respectase angajamentele din conventie, platind primele 2 rate stipulate in aceasta, a doua la data de 30.07.2010. Ca urmare a acestor aspecte parata - reclamanta reconventional a aratat ca a operat o compensare legala a celor doua creante, ea nedatorand o suma reclamantei parate.
Pe cale de cerere reconventionala parata - reclamanta SC R SRL a solicitat instituirea unei popriri asiguratorii asupra sumelor detinute de partea adversa la tertii Raiffeisen Bank SA si BCR SA, pana la concurenta sumei de 1.500.000 lei.
In motivarea acesteia, a aratat ca detine impotriva reclamantei-parate o creanta de 1.500.000 lei, asa cum a explicat in intampinare, creanta este constatata prin inscris (contractul de tranzactie judiciara din 15.07.2010), este exigibila si exista actiune pe rol (actiunea in anulare inregistrata sub nr. 1796/105/2010).
Prin incheierea pronuntata in data de 18 august 2010, Tribunalul Prahova a respins ca neintemeiate cererile formulate.
Prima instanta a constatat ca potrivit art. 597 Cod procedura civila poprirea asiguratorie se poate infiinta in aceleasi conditii cu sechestru asigurator si ca potrivit art. 591 alin. 1 Cod procedura civila creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si exigibila poate solicita infiintarea sechestrului asigurator, daca dovedeste ca a intentat actiune, el putand fi obligat la plata unei cautiuni.
Tribunalul a retinut ca, in speta, problema esentiala pentru stabilirea necesitatii infiintarii popririi asiguratorii, pana la aprecierea oportunitatii acesteia priveste existenta creantei (eventual constatata si prin act scris) invocata in favoarea lor de ambele parti cu interese contrare si in acest context a analizat raporturile juridice dintre parti.
A constatat ca tranzactia din 15.07.2010, are rolul de a modifica raporturile juridice dintre parti si de a le clarifica, ca nu reprezinta o "tranzactie judiciara", asa cum este intitulata, pentru simplul motiv ca inca nu a ajuns sa fie prezentat instantei, dar este totusi "legea partilor", care puteau modifica in modul dorit raportul juridic dintre ei. S-a mai retinut ca este disputat de parti ramanerea acestuia in fiinta sau incetarea sa, reclamanta-parata aratand ca acesta a incetat de drept pentru neplata ratelor, conform art. 8 din contract (revenindu-se deci la situatia anterioara si implicit la exigibilitatea obligatiilor si probarea lor cu inscrisurile anterioare contractului), parata-reclamanta aratand dimpotriva ca respectivul contract a fost incalcat de partea adversa care, in aceste conditii ii datoreaza, conform art. 4 6.000.000 lei despagubiri (clauza penala).
S-a mai retinut ca si intr-o argumentare si in cealalta esentiala este respectarea de catre reclamanta-parata a obligatiei de a nu face, asumata prin contract, or, in ceea ce priveste conditia actului scris, corolar al conditiei existentei creantei, era evident ca aceasta nu se refera doar la existenta unui contract intre parti (pe care, de altfel, una dintre parti il considera incetat si implicit considera o revenire la situatia anterioara, guvernata din punct de vedere probatoriu de alte inscrisuri), ci la un inscris care emana de la debitor sau care ii poate fi opus in mod direct, iar nu in urma unor constatari ulterioare de fapt si de drept, cum este cazul in speta, unde pentru stabilirea creantei (respectiv a partii debitoare sau creditoare) este necesara analizarea operarii/neoperarii unei situatii de incetare a contractului "de tranzactie judiciara" din 15.07.2010.
Instanta de fond a mai mentionat ca, simpla existenta a acestor conditii, ce pot fi asimilate unor conditii de admisibilitate, nu justifica instituirea popririi, temeinicia (oportunitatea) masurii trebuind a fi dovedita, conform principiilor generale edictate de art. 1169 Cod civil, de cel ce o solicita si ca, logica instituirii masurilor asiguratorii este usurinta in executarea silita ulterioara a obligatiei, art. 596 Cod procedura civila aratand ca "valorificarea bunurilor sechestrate (implicit poprite) nu se va putea face decat dupa ce creditorul a obtinut titlu executoriu".
Daca pentru executarea silita ulterioara nu ar aparea necesara o astfel de indisponibilizare, instanta nu ar trebui sa o dispuna, pentru a nu limita liberul exercitiu al dreptului de proprietate debitorului urmarit, peste ceea ce e absolut necesar executarii obligatiilor sale. O interpretare contrara a normei, in sensul limitarii extrem de facile a atributelor dreptului de proprietate ale debitorului, limitata la verificarea formala a existentei conditiilor de admisibilitate ar fi contrara reglementarii constitutionale si legale a dreptului de proprietate (este evident ca inscrierea unui popriri limiteaza vadit posibilitatile economice de a dispune de patrimoniul sau, ale celui poprit).
S-a mai retinut ca partile nu au facut nici dovada unei periclitari a unei eventuale executari ulterioare a sumelor solicitate si, cum, pentru stabilirea caracterului cert al creantei invocate este necesara analiza raporturilor contractuale dintre parti, instanta considerand ca instituirea unei masuri asiguratorii care sa impiedice partea asupra careia s-ar institui sa dispuna de fondurile sale pana la solutionarea litigiului pe fond nu ar putea fi benefica nici circuitului economic si nici creditorilor sau debitorilor partilor.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs reclamanta.
Prima critica a fost intemeiata pe motivul de casare prevazut de dispozitiilor art.304 pct. 5 Cod procedura civila, instanta de fond incalcand principiile disponibilitatii si contradictorialitatii procesului civil, precum si cel al dreptului la aparare al reclamantei, intrucat, desi a mentionat in mod expres caracterul cert al creantei sale rezulta din Contractul de executie lucrari si actele subsecvente lui (facturi, situatii de lucrari, etc.), instanta de fond a lasat necercetata aceasta aparare intemeindu-si solutia doar in raport cu contractul de tranzactie din 15.07.2010. Totodata, mare parte din imprejurarile avute in vedere de instanta la motivarea hotararii recurate nu au fost puse in discutia partilor, incalcandu-se astfel principiul contradictorialitatii conform caruia toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii si discutiei partilor si al dreptului la aparare.
Cel de-al doilea motiv de recurs priveste faptul ca instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile referitoare la institutia popririi asiguratorii "confundand" conditiile de fond (existenta creantei, actul scris, exigibilitatea, existenta unei actiuni judiciare avand ca obiect pretentii) cu "conditiile de forma", mai mult a ignorat, sustinerile sale prin care a aratat ca dovada existentei creantei sale certe este facuta de contractul de executie lucrari incheiat intre parti si de inscrisurile subsecvente acestuia, insusite de debitoare (facturi, situatii de lucrari, etc.), motivand hotararea luata exclusiv avand in vedere Contractul de Tranzactie Judiciara din data de 15.07.2010. Conventia mentionata a fost incheiata in scopul "stingerii litigiului dintre parti pe cale amiabila" insa aceasta, in ceea ce priveste creanta sa, a produs doar efecte declarative si nu constitutive de drepturi, contractul de tranzactie neavand ca scop sa le confere drepturi noi, ci numai sa recunoasca dreptul sau de creanta preexistent.
S-a mai aratat ca in motivarea hotararii se trateaza ambele parti ca si cand caracterul creantelor ar fi identic, dar creanta sa exista si este certa, indiferent de indeplinirea obligatiei de "a nu face", ea avandu-si izvorul in Contractul de Executie lucrari si actele emise in baza acestuia, in vreme ce indeplinirea /neindeplinirea obligatiei de a nu face asumata de ea are relevanta exclusiv pentru o viitoare, eventuala creanta a paratei care s-ar naste doar in eventualitatea in care s-ar constata ca si-ar fi incalcat obligatia.
Recurenta-creditoare a precizat ca parata si-a incalcat obligatia de plata a ratei din data de 05 august 2010, fapt ce nu a fost contestat de aceasta, ceea ce a condus la incetarea de drept a conventiei. In conditiile in care, prin notificarea adresata la data de 04.08.2010, debitoarea invoca incalcarea de catre recurenta a obligatiei de "a nu face", creantele reciproce ale partilor nu ar fi putut fi supuse compensarii, decat in situatia in care creditoarea ar fi recunoscut aceasta incalcare. Ori, prin notificarea transmisa debitoarei la data de 05.08.2010 au adus acesteia la cunostinta ca nu au incalcat nicio obligatie asumata si, in aceste conditii, eventuala creanta a debitoarei nu era una certa (nici macar nu exista) si nu putea interveni compensarea, avand in vedere dispozitiile art. 1144 si urm. Cod Civil.
In ceea ce priveste temeinicia instituirii popririi asiguratorii, aceasta a fost constatata de instanta de judecata prin admiterea cererii de infiintare a popririi asiguratorii (Dosar nr. 3190/105/2010), iar oportunitatea rezulta din multitudinea de cereri de insolventa formulate impotriva debitoarei de alti creditori si aflate pendinte pe rolul Tribunalului Giurgiu, prin care se solicita deschiderea procedurii insolventei, din faptul ca are o creanta scadenta de mai mult de 7 luni, ca parata incearca amanarea judecarii cauzei privind creanta sa si din faptul ca, dupa o "tacere" mai mare de doua luni (03 mai-15 iulie) in care parata nu a achitat nimic din debitul restant, la momentul admiterii primei cereri de poprire asiguratorie (comunicata in 14.07.2010), au "gasit" resursele necesare sa achite o parte din restanta, acea masura asiguratorie fiind singurul act prin care parata a putut fi "convinsa" sa plateasca.
S-a solicitat admiterea recursului si in principal sa se caseze hotararea si rejudecand cauza pe fond sa se dispuna infiintarea popririi asiguratorii asupra sumelor datorate de tertii popriti debitoarei sale, respingerea cererii reconventionale.
In subsidiar, in masura in care instanta de recurs va aprecia ca nu exista motive de casare a hotararii recurate, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei instantei de fond, admiterea cererii de poprire, mentinerea restului dispozitiilor hotararii atacate in ceea ce priveste respingerea cererii reconventionale.
In fata instantei de recurs, la primul termen de judecata din data de 05 octombrie 2010, debitoarea a invederat instantei ca nu a fost citata la adresa indicata prin intampinarea depusa la dosarul de fond si ca urmare a citarii la o adresa gresita procedura de citare nu a fost indeplinita, nici la fond si nici in recurs.
La termenul de judecata din data de 12 octombrie 2010, debitoarea a declarat recurs impotriva incheierii pronuntate la data de 18 august 2010, a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a incheierii atacate, infiintarea unei popriri asiguratorii asupra disponibilitatilor banesti detinute de catre reclamanta-parata la tertii popriti pana la concurenta sumei de 1.500.000 lei si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata - taxa de timbru si onorariu avocat.
In motivare, s-a sustinut ca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 597 raportat la art. 591 alin. 1 Cod de procedura civila, respectiv ca detine impotriva reclamantei parate o creanta in cuantum de 1.500.000 lei, ca aceasta a fost constatata printr-un inscris, respectiv contractul de tranzactie judiciara din 15.07.2010; ca aceasta creanta rezulta dintr-un contract comercial si prin urmare, conform art. 43 Cod Comercial, este exigibila fara trecerea vreunui termen si ca, pe rolul Tribunalului Prahova se afla dosarul nr. 1796/105/2010 avand ca obiect actiunea in anulare impotriva sentintei comerciale nr. 74/15.02.2010, cu termen la data de 13.09.2010.
Recurenta a precizat ca a formulat o cerere de chemare in judecata, inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub numarul 5547/105/2010 prin care a solicitat sa se constate intervenita compensarea legala pentru suma de 4.500.000 lei si obligarea paratei sa le achite suma de 1.500.000 lei cu titlu de daune, cu termen de solutionare la data de 18.05.2011.
Recurenta-parata a formulat si intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de creditoare si admiterea recursului.
Examinand incheierea recurata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor prevazute de art. 304 Cod procedura civila, precum si sub toate aspectele conform art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a constatat urmatoarele:
Motivul de recurs, formulat de reclamanta, referitor la faptul ca instanta de fond a incalcat principiile disponibilitatii si al contradictorialitatii procesului civil, precum si cel al dreptului la aparare este nefondat intrucat judecatorul a solutionat litigiu in baza cererilor formulate de parti si in limitele sesizarii, a acordat ambelor parti dreptul de a se apara dand posibilitatea acestora de a discuta in contradictoriu toate elementele de fapt si de drept ale cauzei.
Criticile care vizeaza fondul cauzei sunt fondate avand in vedere faptul ca judecatorul fondului a apreciat gresit ca este important sa fie analizate raporturile juridice dintre parti si nu indeplinirea cumulativa a conditiilor impuse de lege pentru infiintarea popririi asiguratorii.
Poprirea asiguratorie este o masura ce determina indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o terta persoana sau pe care acesta i le va datora in viitor.
Pentru infiintarea popririi asiguratorii sunt necesare a fi intrunite in mod cumulativ urmatoarele conditii: creanta sa fie constatata printr-un act scris; creanta sa fie exigibila, reclamantul sa faca dovada ca a intentat actiunea civila (art.591 Cod procedura civila).
Recurenta-reclamanta a facut dovada indeplinirii tuturor conditiilor prevazute de lege, creanta sa fiind exigibila, constatata prin contractul de executie lucrari nr. 483/05.05.2008 si a facturilor emise in baza acestui contract, precum si prin contractul de tranzactie incheiat ulterior si a facut dovada ca a formulat actiune impotriva debitoarei, aflata pe rolul Tribunalului Prahova.
Mai mult, aceasta creanta a fost constatata si de catre instanta, prin pronuntarea sentintei nr. 74/2010, iar procesul se afla in continuare pe rolul Tribunalului Prahova, fara posibilitatea valorificarii titlului obtinut de catre creditoare, in conditiile formularii cererilor in anulare de catre debitoare.
In scopul amanarii executarii somatiei de plata, debitoarea a formulat doua cereri distincte de anulare a sentintei, la data de 06.04.2010 pe rolul Tribunalului Prahova fiind inregistrata o cerere in anulare a ordonantei, cu nr.1796/105/2010, iar la data de 08.04.2010 aceeasi debitoare a introdus o alta cerere in anulare a aceleiasi ordonante, la aceeasi instanta, actiune inregistrata sub nr.1861/105/2010, cu unicul scop de a se folosi de anumite prevederi procedurale in vederea amanarii judecarii cauzelor.
Constatand incercarile numeroase ale debitoare de tergiversare a judecarii cererii in anulare, creditoarea a solicitat tribunalului Prahova infiintarea unei popriri asiguratorii asupra disponibilitatilor banesti detinute de debitoare la tertii popriti pana la concurenta sume de 6.000.000 lei. S-a format dosarul nr.3190/105/2010 solutionat prin incheierea din 07.07.2010, cand instanta a admis cererea obligand recurenta-reclamanta sa achite o cautiune de 400.000 lei. Pentru a evita infiintarea popririi asiguratorii asupra conturilor sale debitoarea a propus creditoarei o conventie privind esalonarea platii debitului restant. In aceste conditii a fost incheiat un contract de tranzactie judiciara in data de 15 iulie 2010 prin care s-a esalonat plata debitului restant. Pentru acest motiv nu s-a mai depus cautiunea la care instanta o obligase pe creditoare, poprirea fiind desfiintata de drept.
Dupa incheierea conventiei, debitoarea a achitat doar primele doua rate din contract, adica 1.500.000 lei, pentru ca ulterior, invocand nerespectarea de catre creditoare a obligatiilor asumate prin contract a refuzat sa-si mai indeplineasca obligatiile de plata pentru suma recunoscuta ca fiind datorata.
Interpretand raporturile juridice dintre parti instanta de fond a dat prioritate contractului de tranzactie incheiat de parti in vederea solutionarii in mod amiabil al litigiului, retinand ca pentru stabilirea creantei este necesar sa se analizeze daca a operat sau nu o situatie de incetare a contractului de tranzactie din 15 iulie 2010.
Aceste aspecte puteau fi invocate in analizarea cererii reconventionale, avand in vedere faptul ca debitoarea invoca o creanta ce rezulta din contractul de tranzactie dar in ceea ce o priveste pe reclamanta care a facut dovada indeplinirii cumulative a conditiilor prevazute de lege, s-a apreciat gresit ca verificarea formala a existentei conditiilor de admisibilitate ar fi contrara reglementarii constitutionale si legale a dreptului de proprietate. Ramanerea in fiinta sau incetarea contractului de tranzactie nu influenteaza creanta recurentei-reclamante care are alt izvor, prin contractul invocat de debitor procedandu-se la esalonarea platii.
Garantia realizarii creantei sale atunci cand va executa hotararea judecatoreasca, constand in indisponibilizarea sumelor, se acorda creditorului nu debitorului.
Din dovezile administrate in cauza rezulta tendinta de tergiversare de catre intimata a indeplinirii obligatiilor pe care le are fata de reclamanta-recurenta, recunoscute si prin contractul de tranzactie.
Termenele obtinute in actiunea in anulare, tranzactia incheiata si neexecutata dovedesc faptul ca intimata-recurenta, incearca sa se sustraga de la urmarire.
Mai mult, faptul ca impotriva acestuia s-au formulat mai multe cereri de deschidere a procedurii insolventei, creditorii invocand creante certe, lichide si exigibile, dovedesc faptul ca aceasta nu-si onoreaza obligatiile scadente cu regularitate, astfel ca retinerea instantei de fond in sensul ca nu s-a facut dovada unei periclitari a unor eventuale executari ulterioare a sumelor solicitate nu este sustinuta de probatorii sau de buna-credinta a intimatei in incheierea si executarea conventiilor.
Instanta investita cu cererile de poprire asiguratorie nu poate analiza conduita carei parti a creat situatia conflictuala dintre acestea si nici motivul incetarii contractului de tranzactie, ci numai indeplinirea conditiilor prevazute de lege.
Reaua-credinta invocata de reclamanta-recurenta constand in aceea ca debitoarea nu a respectat nici termenele de plata stabilite initial prin contract, fapt ce condus la pronuntarea sentintei din somatia de plata, si nici termenele de plata convenite prin Contractul de Tranzactie judiciara din 15 iulie 2010, ar fi prezentat relevanta in situatia in care creanta sa nu ar fi fost scadenta.
Prin urmare si in situatia in care instanta de fond ar fi dat eficienta contractului de tranzactie incheiat intre parti in vederea executarii obligatiei de catre debitoare, se impunea admiterea cererii si infiintarea popririi asiguratorii.
Masura popririi asiguratorii care are un caracter temporar, numai pana la finalizarea procesului principal, ofera posibilitatea adoptarii unor masuri de indisponibilizare si conservare de natura sa impiedice pe debitor ca in timpul procesului sa-si diminueze activul patrimonial.
Asa cum sustine debitoarea-recurenta la data de 30 iulie 2010 datora reclamantei conform contractului de tranzactie suma de 4.500.000 lei, dar pretinde la randul sau ca reclamanta ii datoreaza sumele rezultate din clauza penala inserata in contractul incheiat tocmai in vederea executarii creantei rezultata din contractul de executie lucrari nr. 483/05.05.2008.
Sumele pretins datorate de reclamanta debitoarei-recurente nu indeplinesc conditiile prevazute de lege, intrucat nu sunt certe, lichide si exigibile si nu putea interveni compensarea, avand in vedere dispozitiile art. 1144 si urm. Cod Civil.
Creanta debitoarei este o creanta eventuala existenta acesteia depinzand de modul de solutionare a actiunii introduse de recurenta-debitoare, de culpa in neexecutarea contractului de tranzactie.
Conventiile de inlaturare, limitare sau agravare a raspunderii nu au nici un efect asupra obligatiei initiale asumate de debitor.
Scopul clauzei penale este determinarea prin conventia partilor a intinderii prejudiciului in caz de neexecutare si nu crearea unei posibilitati pentru debitor de a se libera printr-o alta prestatie - clauza penala decat cea principala.
Pana cand nu se va stabili vinovatia creditorului pentru sumele solicitate de debitor, deci pana nu se va stabili ca s-a produs incalcarea obligatiei contractuale asumate, nu exista o creanta care sa indeplineasca toate conditiile prevazute de lege pentru a se dispune poprirea asiguratorie.
Clauza penala este datorata cand sunt indeplinite toate conditiile acordarii de despagubirii, conditii ce vor fi analizate de instanta investita cu cererea debitoarei.
Fata de aceste considerente Curtea, in temeiul art.312 raportat la art.304 pct. 9 Cod procedura civila, a admis recursul creditoarei impotriva incheierii de sedinta din data de 18 august 2010 pronuntate de Tribunalul Prahova si a incuviintat, in temeiul art. 597 Cod procedura civila cererea de infiintare a popririi asiguratorii pe conturile debitoarei-intimate, aflate la tertii popriti-intimati pana la concurenta sumei de 4.500.000 lei.
Totodata, in conformitate cu dispozitiile art. 597 alin. 2, 591 alin. 1 si art. 592 alin. 2 cod procedura civila sa stabilit in sarcina creditoarei o cautiune ce urmeaza a fi achitata in termen de 48 ore de la comunicarea deciziei. Nedepunerea cautiunii se sanctioneaza cu desfiintarea popririi in conditiile prevazuta de art.592 alin.4 Cod procedura civila .
In baza dispozitiilor art.312 Cod procedura civila s-a respins ca nefondat recursul formulat de debitoare, impotriva aceleiasi incheieri, in cauza nefiind incident niciunul din motivele prevazuta de art. 304 Cod procedura civila.