Contestatia la titlu. Intinderea clarificarii, interpretarii si explicarii dispozitivului hotararii.
-art.399 si urm C.pr.civ.
Intr-o contestatie la titlu nu se poate proceda la lamurirea dispozitivului prin combaterea situatiei de fapt retinute cu ocazia judecarii fondului. De asemenea, pe aceasta cale nu se poate modifica un titlu executoriu, respectiv nu se pot examina imprejurari care vizeaza fondul cauzei si care sunt de natura sa repuna in discutie o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
(Decizia 866/28 aprilie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale)
Prin cererea inregistrata pe rolul tribunalului, reclamantul SG a chemat in judecata pe parata SC TB SA Buzau, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziilor nr.41 si 42 din 15.07.2008 si repunerea in situatia anterioara emiterii acestora, cu obligarea paratei la reintegrarea in munca intr-un post similar pregatirii sale profesionale, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Motivand actiunea, reclamantul a invederat instantei, ca prin sentinta civila nr.295 din 26.03.2008 a Tribunalului Buzau, sectia civila, sentinta definitiva si irevocabila, s-a dispus reincadrarea sa in meseria si functia avuta anterior masurii abuzive, ilegale, dispuse de societate, astfel incat, prin notificarea adresata prin intermediul executorului judecatoresc a solicitat paratei reincadrarea sa in munca in postul de conducator auto, avansand in acelasi timp o disponibilitate de a fi incadrat in munca pe un post inferior celui ocupat anterior si chiar cu o salarizate inferioara.
In sensul celor precizate, a avut in vedere hipoacuzia acuta, boala profesionala contractata in decursul vechimii de peste 25 de ani si a muncii in conditii improprii si pe mijloace de transport(autobuz de calatori) cu un grad de uzura foarte mare, cu motoare uzate producatoare de zgomote peste limita decibelilor admisi.
Reclamantul a mai aratat ca, in conditiile handicapului hipoacuzic acut, boala recunoscuta de conducerea societatii, in exercitarea libertatii si a dreptului de a munci, garantat prin constitutie, fara ingradire, a consimtit ca reincadrarea in munca sa se produca intr-o meserie sau profesie care sa nu implice relationarea sa prin vorbire, respectiv auz, cu alte persoane.
De asemenea, reclamantul a mai mentionat ca, prin incalcarea dispozitiilor cuprinse in art.5 si art. 8 din Codul Muncii, conducerea societatii a emis, in mod cu totul formal, decizia reincadrare in munca nr.41/15.07.2008. Insa, desi in aceasta deciziei se prevede reincadrarea sa in functia de casier-incasator la Sectia Transporturi, fisa postului intocmita in baza deciziei prevede atributii de serviciu de muncitor necalificat, de ingrijitor.
Reclamantul a mai relatat ca atributiile si sarcinile de serviciu specificate in fisa postului sunt in vadita discordanta cu atributiile functiei/meseriei de casier-incasator COR 915 302 conform Clasificarii Ocupatiilor din Romania, fiind incalcate dispozitiile art. 17 si art. 40 din Codul Muncii.
S-a mai precizat ca in data de 15.07.2008 a fost emisa si decizia nr.42, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de munca nou incheiat in baza dispozitiilor deciziei nr.41 din 15.07.2008, intemeiata pe dispozitiile art.52 al.1, lit.c Codul Muncii si pe sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Buzau nr.3106/07.07.2008, intrucat vizeaza fapta de sustragere a cantitatii de 5l motorina la inceputul lunii decembrie 2007, pentru care societatea a formulat un denunt penal prelungit intr-un timp nepermis de indelungat, decizie pe care o apreciaza ca fiind nelegala.
Prin intampinarea formulata parata a invederat instantei ca prin decizia nr.41 din data de 15.07.2008, societatea s-a conformat sentintei civile nr.295 din 26.03.2008, a Tribunalului Buzau, dispunand incadrarea reclamantului pe perioada nedeterminata in functia de casier-incasator la Sectia Transporturi, iar motivul pentru care in fisa postului s-au trecut atributii de serviciu de muncitor necalificat, de ingrijitor, s-a datorat faptului ca reclamantul suferea de hipoacuzie si nu putea indeplini atributiile specifice de casier-incasator, acestea implicand obligativitatea folosirii limbajului si functionarii simtului auzului, iar un alt post in unitate pentru care acesta sa fie apt din punct de vedere medical nu exista.
Cu privire la decizia nr.42 din 15.02.2008, parata a aratat ca acesta este nelegala, avand in vedere dispozitiile art. 52 al.1 lit.c din Codul muncii care stipuleaza: " contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in urmatoarele situatii: c) in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti", situatie in care se afla si reclamantul, solutia de scoatere de sub urmarire penala nefiind definitiva.
Dupa administrarea probatoriilor, Tribunalul prin sentinta civila nr. 348 din 27 martie 2009 a respins actiunea formulata de reclamant.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Reclamantul a fost salariatul societatii in functia de conducator auto, iar prin decizia nr.119/4.12.2007 s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al acestuia in temeiul art. 61 lit.a Codul Muncii pe motiv ca a sustras cantitatea de 5 litri motorina din rezervorul autobuzului pe care isi executa atributiile.
Prin sentinta civila nr.295/26.03.2008, Tribunalul Buzau a admis contestatia formulata, a dispus anularea deciziei contestate si inlocuirea sanctiunii desfacerii CIM cu avertisment precum si repunerea salariatului in situatia anterioara cu obligarea paratei la plata unei despagubiri conform art. 78 Codul Muncii.
Tribunalul a mai retinut ca societatea conformandu-se hotararii judecatoresti a emis decizia nr.41/15.07.2008 prin care a dispus reincadrarea reclamantului in functia de casier - incasator si in aceeasi zi fost emisa decizia nr.42 prin care s-a decis suspendarea CIM in temeiul art. 52 al.1 lit.c Codul Muncii, avand in vedere adresa Parchetului de pe langa Judecatoria Buzau nr.3106/7.07.2008.
Prin contestatie reclamantul a solicitat anularea celor doua decizii emise de parata invocandu-se nelegalitatea acestora.
Cu privire la decizia nr.41/15.07.2008, Tribunalul a retinut ca societatea a dispus reincadrarea reclamantului pe postul de casier - incasator si nu cea de conducator auto detinuta anterior, urmare afectiunilor cronice de care sufera acesta, respectiv hipoacuzie acuta, diagnostic care face imposibila relationarea cu cei din jur.
De altfel, insusi reclamantul prin cererea de chemare in judecata a precizat ca si-a exprimat consimtamantul de a fi incadrat pe un post inferior celui ocupat si cu o salarizare inferioara intr-o meserie care sa nu implice contactul sau prin vorbire sau auz cu alte persoane.
In acest context, avand in vedere si adresa nr.512/17.11.2008 emisa de doctorul CM, medic de intreprindere in care se stabileste ca salariatii diagnosticati cu "hipoacuzie" permanenta nu pot lucra in functia de sofer autobuz sau casier -incasator, societatea in fisa postului semnata de reclamant a inscris ca atributii si sarcini, activitati adaptate afectiunilor sale care, in esenta, imbraca forma unor activitati de ingrijitor, functie inscrisa in statutul de functii al societatii in anexa 2 la Hotararea nr.183/31.07.2008 a Consiliului local al municipiului Buzau (fila 24 dosar fond).
Fata de aceasta situatie de fapt, tribunalul a constatat ca societatea nu a incalcat dispozitiile art.5 si 8 Codul Muncii invocate de reclamant, intrucat nu s-a realizat nici o discriminare directa sau indirecta acestuia, concept care de altfel nici nu isi are aplicabilitatea in speta dedusa judecatii in conditiile in care nu se invoca nici un alt reper sau termen de comparatie in raport de care sa se analizeze discriminarea.
Sub acest aspect, tribunalul a retinut ca in art. 2 alin.1 din OG137/2000 se defineste notiunea de discriminare ca fiind " orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate.... precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege...".
Aceeasi idee este stipulata si in art. 16 alin.1 din Constitutia Romaniei, precum si in art. 1 din protocolul nr.12 la CEDO.
O explicatie mai ampla oferita de CEDO cu privire la notiunea de discriminare este legata de art.14 al CEDO ratificat de Romania prin Legea 30/1994, care a apreciat ca diferenta de tratament devine discriminare atunci cand se induc distinctii intre situatii analoage si comparabile fara ca acesta sa se bazeaza pe o justificare rezonabila si obiectiva.
Raportat la speta dedusa judecatii, tribunalul a constatat ca nu poate fi retinuta vreo atingere adusa principiului egalitatii de tratament in materie de munca si salarizare sau al egalitatii in fata legii, atata timp cat nu s-a invocat o situatie comparabila pentru a fi retinut tratamentul diferentiat injust.
In ce priveste atributiile si sarcinile de serviciu stabilite de parata, acestea au fost adaptate la afectiunile reclamantului, ceea ce denota maxima disponibilitate a societatii in mentinerea salariatului si implicit in respectarea hotararii judecatoresti de reintegrare.
Fata de decizia nr.42/15.07.2008, instanta a apreciat ca in conditiile existentei unei plangeri penale formulate de angajator, solutionata prin Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ de 50 lei in sarcina invinuitului-reclamant, masura ramasa irevocabila conform sustinerilor aparatorului acestuia, societatea in mod legal a dispus suspendarea contractului individual de munca.
De altfel, chiar prin concluziile scrise formulate de societate s-a invederat ca sanctiunea administrativa aplicata reclamantului a ramas irevocabila prin respingerea recursului promovat de societate, de catre Tribunalul Buzau in dosar nr.8553/114/2008, astfel incat aceasta decizie nu mai este valabila, nemaifiind necesara analiza valabilitatii acesteia.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs contestatorul SG.
Recurentul a sustinut, in esenta ca decizia 41/15.07.2008 emisa in baza sentintei civile nr. 295/26.03.2008 a Tribunalului Buzau cuprinde in mod deliberat mentiunea incadrarii sale pe functia de casier-incasator, desi atributiile din fisa postului corespundeau functiei de ingrijitor iar starea sa medicala (diagnosticat cu hipoacuzie acuta) face imposibila desfasurarea activitatii in conditiile in care nu poate relationa cu cei din jurul sau. Mai mult decat atat, emiterea deciziei nr. 41/15.07. 2008 a fost realizata in mod formal de vreme ce in aceeasi zi, a fost emisa decizia nr. 42/15.07.2008 prin care unitatea ii suspenda contractul de munca in temeiul art. 52 lit. c din Codul muncii, in considerarea faptului ca s-a formulat o plangere penala si, desi procurorul a dat ordonanta de scoatere de sub urmarire penala, unitatea a sesizat instanta atacand aceasta solutie .
Curtea de Apel Ploiesti prin decizia civila nr. 1303 din 11 iunie 2009 a admis recursul formulat de reclamantul SG, a modificat in tot sentinta atacata si pe fond, a admis actiunea si a dispus anularea deciziilor 41 si 42 din 15 iulie 2008 emise de intimata SC TB SA, cu obligarea acesteia la reincadrarea in munca, cu plata drepturilor salariale de la data suspendarii pana la reincadrarea efectiva.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Prin rezolutia din 9 ianuarie 2008 s-a inceput urmarirea penala impotriva contestatorului intrucat, in dimineata zilei de 29 noiembrie 2007 a sustras 5 litri de motorina din autovehiculul apartinand intimatei, careia i-a cauzat un prejudiciu de 18 lei recuperat integral. Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau a dispus scoaterea de sub urmarire penala pentru aceasta fapta si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ - amenda in suma de 50 lei, apreciind ca acesta este la prima abatere, a avut o atitudine sincera, prejudiciul este modic si a fost integral recuperat iar fapta prezinta un grad de pericol social redus.
La data de 4 decembrie 2007, intimata a emis decizia nr. 119 prin care a dispus desfacerea contractului individual de munca avand in vedere fapta de sustragere din data de 29 noiembrie 2007. Aceasta decizie a fost contestata, iar instanta prin sentinta civila nr. 295/26.03.2008 a admis contestatia, a anulat decizia, a inlocuit sanctiunea desfacerii contractului individual de munca cu avertisment, dispunand totodata si repunerea contestatorului in situatia anterioara.
A retinut instanta in considerentele hotararii ca, desi contestatorul a invocat starea sa de sanatate, in sensul ca poarta aparat auditiv fiind hipoacuzic, nu s-a produs nicio dovada in acest sens.
Intimata, in baza acestei hotarari, a emis decizia nr. 41/15.07.2008 prin care s-a dispus incepand cu 15.07.2008 incadrarea contestatorului pe perioada nedeterminata in functia de casier-incasator. Curtea retine imprejurarea conform careia contestatorul a adus la cunostinta intimatei, prin intermediul notificarii executorului judecatoresc ca datorita hipoacuziei acute de care sufera este de acord sa accepte incadrarea pe un post inferior celui ocupat cu conditia ca noua functie sa nu necesite relationarea prin vorbire sau auz cu alte persoane, ori decizia 41 stabileste incadrarea acestuia pe un post care implica tocmai astfel de activitati.
Tot in aceeasi zi, intimata emite decizia nr. 42/15.07.2008 prin care dispune ca incepand cu data de 15.07.2008 se suspenda contractul individual de munca al contestatorului - incadrat pe functia de casier-incasator la sectia transporturi, conform art. 52 alin. 1 lit. c din Codul mucii.
A sustinut intimata ca sunt indeplinite cerintele legale prevazute de lege pentru a se dispune suspendarea contractului individual de munca, intrucat a formulat la instanta plangere impotriva solutiei procurorului iar hotararea nu a ramas definitiva.
Din examinarea cronologica a actelor emise de institutii si autoritati in prezenta cauza, curtea a retinut ca fiind intemeiate criticile invocate in recurs.
Astfel, este evidenta intentia intimatei de a sanctiona pe contestator dincolo chiar de limitele si conditiile impuse de lege. Prin emiterea chiar in aceeasi zi a celor doua decizii contestate, intimata a actionat abuziv in raport de dispozitiile sentintei civile nr. 295/26.03.2008 pronuntata de Tribunalul Buzau de disp. art. 27 din Codul muncii precum si de solutiile pronuntate urmare plangerii penale .
Astfel, desi legea prevede incadrarea in munca si desfasurarea unei activitati in conditiile in care salariatul este apt pentru desfasurarea acelei activitati si desi contestatorul a invederat intimatei ca este diagnosticat cu hipoacuzie acuta care il pune in imposibilitate de a desfasura o activitate ce implica relationare prin vorbire, respectiv auz, intimata il incadreaza in functia de casier-incasator care presupune tocmai o asemenea relationare.
Mai mult decat atat, in aceeasi zi in care s-a dispus reintegrarea, intimata a dispus suspendarea contractului individual in temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii. Conform acestui text de lege, exista posibilitatea suspendarii contractului individual de munca, la initiativa angajatorului insa acest text foloseste sintagma "poate" fapt care in raport de toate circumstantele cauzei atrage concluzia unei atitudini abuzive din partea societatii intimate care prin masurile dispuse incalca dreptul la munca al contestatorului.
Curtea a retinut aceasta imprejurare si in raport de faptul ca din cercetarile efectuate rezulta ca instanta de judecata a statuat definitiv prin decizia nr. 106/13.03.2009 pronuntata la Tribunalul Buzau asupra sanctiunii administrative aplicata de catre procuror in sensul mentinerii acestei sanctiuni astfel ca sustinerile intimatei atat la judecata in fond a contestatiei, prin concluziile scrise de la dosar, la data de 24 martie 2009, cat si la solutionarea recursului privind legalitatea deciziilor emise nu pot fi retinute, intimata dand din nou dovada de rea credinta, cu atat mai mult cu cat masura suspendarii poate subzista numai pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.
Avand in vedere aceste considerente, Curtea a apreciat ca intemeiate criticile invocate, sens in care, in raport de art. 312 Cod proc.civila, a admis recursul si a modificat in tot sentinta iar pe fond a admis actiunea anuland deciziile nr. 41 si 42 din data de 15 iulie 2008 emise de intimata, cu obligarea intimatei la reincadrarea in munca a contestatorului, cu respectarea drepturilor conferite de lege, precum si la plata drepturilor salariale de la data suspendarii pana la incadrarea efectiva.
Nu a putut insa retine apararile intimatei in sensul ca oricum recurentul contestator, datorita bolii sale nu poate sa indeplineasca atributiile unui casier-incasator, intrucat in conformitate cu disp. art. 3, art.6 si 27 din Codul muncii, dreptul la munca nu poate fi ingradit si orice salariat incadrat in munca trebuie sa beneficieze de conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de securitate si sanatate in munca, precum si de respectarea demnitatii sale fara nicio discriminare.
Nu exista, deci, posibilitatea ingradirii dreptului la munca pe motivul existentei unei boli a salariatului, unitatea avand obligatia de a-l reintegra in munca conform pregatirii sale profesionale, a starii de sanatate.
SC TB SA a formulat contestatie la executarea deciziei civile nr. 1303 din 11 iunie 2009, pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, motivata in drept de art. 399 Cod proc.civila, cerere inregistrata sub nr.906/42/19 octombrie 2009 de catre compartimentul registratura al Curtii de Apel Ploiesti.
S-a solicitat de asemenea, ca in conformitate cu disp. art. 403 Cod proc.civila sa se dispuna suspendarea executarii deciziei mai sus mentionate, pana la solutionarea contestatiei la executare.
In motivarea contestatiei la executare contestatoarea a aratat ca, in fapt intimatul a fost salariatul societatii ca sofer autobuz calatori, iar prin decizia nr.119/04.12.2007 societatea a dispus desfacerea Contractului individual de munca a acestuia in temeiul art.61 lit. a Codul muncii.
Prin sentinta civila nr. 295/2008, Tribunalul Buzau a dispus reincadrarea salariatului in postul detinut anterior si plata drepturilor salariale conform art. 78 Codul muncii.
Se arata ca societatea a executat dispozitiile privitoare plata drepturilor banesti, insa in privinta reincadrarii, constatand ca salariatul a fost diagnosticat cu "hipoacuzie " afectiune care era incompatibila cu functia de sofer, iar AJOFM Buzau nu a pus la dispozitie societatii un post corespunzator pregatirii sale profesionale si diagnosticului salariatului, au convenit cu acesta sa i se ofere un post vacant de casier, dar cu atributii de muncitor necalificat - post inexistent in schema - oferta acceptata de intimat.
Dupa emiterea deciziei nr. 41/15.07.2008 intimatul a informat societatea ca refuza postul acceptat initial si ca va ataca decizia nr. 41/15.07.2008 in instanta, considerent fata de care, avand in vedere ca impotriva salariatului exista o plangere penala in legatura cu serviciul, in aceeasi zi a emis decizia nr.42/ 15.07.2008 prin care s-a dispus suspendarea executarii deciziei nr. 41/15.07.2008, pana la solutionarea definitiva a plangerii penale.
Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul formulat de intimat impotriva sentintei civile nr. 348/2009 a Tribunalului Buzau si pe fond, a anulat deciziile nr. 41 si 42 din 15.07.2008 cu obligarea societatii la reintegrarea intimatului in munca, cu plata drepturilor salariale incepand cu data suspendarii, respectiv 15 iulie 2008, pana la reincadrarea efectiva a salariatului.
Executorul judecatoresc PAG, in dosarul de executare nr. 68/30.09.2009 a transmis societatii notificarea intimatului, prin care se pune in vedere societatii ca refuzul de a executa decizia civila nr. 1303/2009 atrage raspunderea penala in conditiile art. 277-279 Codul muncii.
Potrivit dispozitiilor cuprinse in art. 261 Cod proc.civila, in considerentele unei hotarari judecatoresti este expusa situatia de fapt in detaliu, incadrarea in drept, examinarea argumentelor partilor, punctul de vedere al instantei, iar dispozitivul hotararii este consecinta rationamentului logico-juridic din considerente.
Acelasi cod prevede ca dispozitivul hotararii trebuie sa cuprinda toate mentiunile necesare pentru ca hotararea sa poata fi pusa in executare.
Asa fiind, se solicita ca in conformitate cu disp. art. 399 cod proc.civila instanta sa lamureasca dispozitivul decizie civile nr. 1303/2009 sub urmatoarele considerente:
1. In considerentele deciziei se accepta ca suspendarea executarii Contractului individual de munca poate fi dispusa de angajator pana la ramanerea definitiva a hotararii instantei penale, respectiv pana la pronuntarea sentintei 103/13.03.2009 a Tribunalului Buzau - Sectia penala.
Prin dispozitivul deciziei contestate societatea este obligata la plata drepturilor salariale catre intimat de la data suspendarii Contractului individual de munca - 15.07.,2008 si nu de la data ramanerii definitive a hotararii penale.
2. Curtea afirma ca nu poate retine apararile societatii in sensul ca intimatul datorita bolii sale, nu poate sa indeplineasca atributiile de casier incasator, iar in continuarea acestor considerente se pune in vedere societatii ca are obligatia sa-l reincadreze pe intimat conform pregatirii sale profesionale, a starii de sanatate, cu respectarea dispozitiilor instantei de judecata.
Se arata ca obligatia de a-l reincadra pe intimat potrivit dispozitivului deciziei contestate precum si obligatia de a-i plati drepturile salariale, nu sunt lamuritoare sub urmatoarele aspecte:
- intimatul sa fie reincadrat in functia de sofer, in considerentele deciziei facandu-se referire la dispozitiile sentintei civile nr. 295/2008 a Tribunalului Buzau;
- intimatul sa fie reincadrat pe o functie compatibila cu pregatirea profesionala si stare sa de sanatate;
- in masura in care in statul de functii al societatii nu exista nici un post vacant care sa nu presupuna relationarea intimatului prin vorbire, cum sa procedeze in privinta reincadrarii si calcularii drepturilor banesti la care societatea a fost obligata in favoarea intimatului.
La termenul din 21.04.2010, contestatoarea a aratat ca intelege sa renunte la capatul de cerere privind suspendarea executarii, curtea luand act de vointa partii.
Analizand actele si lucrarile dosarului, contestatia la executare formulata, motivele invocate si dispozitiile legale aplicabile, curtea a constatat ca cererea este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Cererea formulata in prezenta cauza reprezinta o contestatie la titlu, situatie in care nu se poate proceda la lamurirea dispozitivului prin combaterea situatiei de fapt retinute cu ocazia judecarii fondului. De asemenea, pe aceasta cale nu se poate modifica un titlu executoriu, respectiv nu se pot examina imprejurari care vizeaza fondul cauzei si care sunt de natura sa repuna in discutie o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Contestatoarea SC TRANS BUS SA, prin cererea sa solicita, practic, reexaminarea fondului cauzei si modificarea unei decizii irevocabile.
Toate aspectele invocate in prezenta contestatie la executare au fost examinate de catre instanta de recurs care a pronuntat decizia 1303/11.06.2009 a Curtii de Apel Ploiesti.
Decizia impotriva careia s-a exercitat contestatia la executare cuprinde in dispozitiv mentiuni clare, susceptibile de executare si pentru care nu este necesara o lamurire suplimentara.
A analiza situatia posturilor existente in societate, situatia concreta a intimatului reclamant Stanciu Gheorghe, raportat la pregatirea si starea sa de sanatate echivaleaza cu o reanalizare a fondului cauzei, astfel ca instanta investita cu judecarea contestatiei nu poate proceda la o asemenea reanalizare.
Mai mult toate aspecte invocate pe calea contestatiei la executare au fost examinate de instanta de recurs atunci cand a analizat fondul cauzei, astfel ca acestea nu mai pot fi reiterate pe calea prezentei cereri.
Pentru considerentele expuse si vazand disp. art.399 - 403 C.pr.civ., curtea a respins contestatia la executare ca neintemeiata.