Cod de procedura civila-art. 299, art.377 alin.2
Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei
Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale- art. 6
Exercitarea unui nou recurs impotriva unei decizii prin care un alt recurs, declarat de aceeasi parte, fusese respins ca nefondat de o instanta constituita conform disp.art.17 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judiciara si art. 5 din titlul XIII din Legea nr. 247/2005, apare ca fiind inadmisibila, legiuitorul roman neacordand posibilitatea formularii unui recurs impotriva unei hotarari irevocabile.
Admiterea exceptiei de inadmisibilitate nu este de natura sa aduca atingere principiului dreptului de acces la un tribunal, reglementat de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei acestui drept (pe care recurentul si l-a exercitat efectiv in fata instantelor anterioare) constituindu-l principiul unicitatii raporturilor juridice, care implica, printre altele, ca o solutie definitiva si irevocabila a oricarui litigiu nu trebuie rediscutata.
Curtea de Apel Ploiesti a fost investita prin dosarul nr. 1274/204/2009 cu solutionarea recursului declarat de reclamantul DIA, in contradictoriu cu intimatii DD, DI, DI, IE, PV, DG, CLFFB si CMJSDPPTPH impotriva deciziei civile nr. 1688, pronuntata de Tribunalul Prahova la data de 17 noiembrie 2009, prin care i s-a respins ca nefondat recursul declarat impotriva sentintei civile nr. 2575 pronuntata de Judecatoria Campina la data de 24.06.2009.
Intimatii DD si DI au invocat, pe calea intampinarii formulata conform disp.art. 115 Cod proc.civila, exceptia de inadmisibilitate a recursului, aratand ca recursul a fost declarat impotriva unei hotarari irevocabile, pronuntata de tribunal intr-un litigiu de fond funciar.
Exceptia de inadmisibilitate a recursului a fost admisa de catre Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia civila nr. 360 din data de 26.04.2010, prin care a retinut urmatoarele :
Potrivit disp.art. 299 Cod proc.civila, sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotararile pronuntate in apel si respectiv, hotararile date in prima instanta fara drept de apel.
Totodata, la pct.4 al art. 377 alin.2 Cod proc.civila, legiuitorul roman a prevazut expres ca hotararile date in recurs reprezinta hotarari irevocabile, situatie in care, din coroborarea acestui text de lege cu disp.art. 299 Cod proc.civila, mentionate in paragraful precedent, se observa ca sistemul roman de jurisdictie a statuat principiul unicitatii recursului, cu consecinta stingerii dreptului la aceasta cale, odata ce a fost exercitata.
In considerarea acestor argumente, in raport de dispozitiile expuse de art. 299 si respectiv de art. 377 alin.2 Cod proc.civila, reiese cu putere de evidenta ca posibilitatea legala a declararii mai multor recursuri este exclusa.
Pornind de la acest rationament juridic, Curtea a retinut ca in cauza supusa judecatii, recurentul-reclamant a declarat un nou recurs impotriva unei decizii prin care un alt recurs, declarat de aceeasi parte, ii fusese respins ca nefondat de o instanta constituita conform disp.art. 17 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecatoreasca si art.5 din titlul XIII din Legea nr. 247/2005.
In acest context, recurentul a inteles sa exercite calea de atac a recursului impotriva unei hotarari judecatoresti irevocabile- decizia nr. 1688 pronuntata de Tribunalul Prahova la data de 17.11.2009- situatie in care, in raport de disp.art. 299 coroborate cu art. 377 alin.2 Cod proc.civila, calea de atac exercitata este inadmisibila, legiuitorul roman neacordand posibilitatea formularii unui recurs impotriva unei hotarari irevocabile.
Curtea a aratat ca aprecierea ca inadmisibila a prezentei cai de atac nu este de natura sa aduca atingere principiului dreptului de acces liber la justitie, reglementat de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, drept pe care recurentul din prezenta cauza si l-a putut exercita in mod efectiv, atat prin supunerea pretentiilor sale examinarii realizata de o instanta de judecata (Judecatoria Campina), cat si ulterior, prin exercitarea si respectiv solutionarea caii sale de atac de catre o alta instanta de judecata (Tribunalul Prahova).
Imprejurarea ca legiuitorul roman a adoptat un act normativ special, Legea nr. 247/2005, prin care a stabilit ca impotriva hotararilor pronuntate in litigiile funciare nu se poate exercita decat calea de atac a recursului, nu este de natura sa incalce disp.art. 6 din Conventie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, statuand constant, in jurisprudenta sa, ca dreptul de acces la tribunal nu este absolut, fiind susceptibil de limitari implicite prin legislatia nationala, statele dispunand in acest sens de o anumita marja de apreciere.
Totodata, Curtea a subliniat in motivarea sa, ca unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei acestui drept il reprezinta principiul unicitatii raporturilor juridice, care implica, printre alte consecinte, ca o solutie definitiva si irevocabila a oricarui litigiu nu trebuie rediscutata (Cauza Brumarescu contra Romaniei).
Raportat la aceste argumente de fapt si de drept, Curtea a dispus in temeiul art. 137 Cod proc.civila rap.la art. 299 si art. 377 alin.2 Cod proc.civia, admiterea exceptiei inadmisibilitatii recursului, invocata de intimatii DD si DI si respingerea recursului declarat de reclamant ca inadmisibil.