Caile de atac ordinare. Recursul.
Solutiile la judecata in recurs. Termenul de declarare a recursului.
Recursul peste termen. Major internat in centru de reeducare minori.
Recursul tardiv.
C.proc. pen., art.385/15 pct.1 litera a,
art. 385/3, art. 385/4 raportat art. 363- 365,
C.pen., art.104, art.106
Potrivit dispozitiilor art.3854 raportat la art.363 Cod procedura penala la al treilea grad de jurisdictie, verificarea hotararilor pronuntate de instantele anterioare este conditionata de exercitarea recursului, in termenele procedurale.
Cand partea interesata nu s-a prezentat in fata instantei, lipsind la toate termenele de judecata, cat si la pronuntare, potrivit dispozitiilor art.365 din acelasi Cod aceasta, aceasta poate declara recurs si peste termenul legal, dar nu mai tarziu de 10 zile, durata calculata de la data inceperii executarii pedepsei, dupa caz a inceperii executarii dispozitiilor privind despagubirile civile.
Repunerea in termenele de exercitare a caii de atac, mai sus determinate, este admisibila numai cand se dovedeste ca nerespectarea lor este consecinta unor cauze temeinice de impiedicare, dar independente de vointa recurentului.
Decizia penala nr.228 din 05.03.2010 Prin sentinta penala nr. 92 din 19 iunie 2008 pronuntata de Tribunalul Buzau s-a admis sesizarea formulata de Compartimentul Executari Penale din cadrul aceleiasi instantei si in conformitate cu dispozitiile art. 106 alin.2 C.pen., s-a prelungit masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare pentru inculpatul aflat in libertate, pe durata de doi ani.
In fapt s-a retinut ca prin sentinta penala nr. 228 din 27 octombrie 2005 pronuntata de aceeasi instanta s-a dispus internarea acestuia, minor la acea data, intr-un centru de reeducare, cercetat pentru savarsirea infractiunii de talharie prevazuta de art.211 alin.2 litera b si c si alin.21 litera a, cu aplic. art.99 C.pen., pana la implinirea varstei de 18 ani.
Sentinta primei instante a ramas definitiva prin neapelare.
Mandatul de executare nr. 778 emis la data de 01 noiembrie 2005, nu a putut fi adus la indeplinire deoarece din verificarile efectuate de organele de politie a rezultat ca in luna martie 2005 minorul a parasit legal teritoriul Romaniei, situatie in care prin dispozitia nr. S/89860/02 februarie 2006 a IGPR acesta a fost dat in urmarire internationala.
La data de 13 martie 2008 inculpatul a implinit varsta de 18 ani, motiv pentru care tribunalul a constatat ca, sunt intrunite dispozitiile art.160 alin.1 si 2 Cod penal, si se impune prelungirea internarii pe o durata de inca doi ani, masura necesara realizarii scopului urmarit de legiuitor.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs inculpatul, prin aparatorul ales la data de 19 februarie 2010.
Motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate pe fond, in calea de atac exercitata, nu pot fi luate in examinare.
Potrivit dispozitiilor art. 3854 raportat la art.363 Cod procedura penala, la al treilea grad de jurisdictie verificarea hotararilor pronuntate de instantele anterioare este conditionata de exercitarea recursului, in termenele procedurale.
Astfel partea care a lipsit atat la dezbateri cat si la pronuntare este indreptatita sa atace hotararea pronuntata de tribunal in termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe dispozitivul acesteia la ultima adresa indicata ca loc pentru transmiterea actelor procedurale efectuate, in cursul procesului.
Cand partea citata in conditiile expuse nu s-a prezentat in fata instantei, lipsind la toate termenele de judecata, cat si la pronuntare, conform prevederilor art. 365 din acelasi Cod poate declara recurs si peste termenul legal, dar nu mai tarziu de 10 zile, durata calculata de la data inceperii executarii pedepsei, dupa caz a inceperii executarii dispozitiilor privind despagubirile civile.
Repunerea in termenele de exercitare a caii ordinare de atac, mai sus determinate, este admisibila numai cand se dovedeste ca nerespectarea lor este consecinta unor cauze temeinice de impiedicare, dar independente de vointa recurentului.
Din actele procedurale instrumentate in dosarul nr.1184/114/2008 rezulta cu certitudine ca sesizarea formulata de compartimentul executari penale din cadrul Tribunalului Buzau si avand ca obiect prelungirea duratei masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare conform art. 106 Cod penal, a fost solutionata in lipsa recurentului inculpat.
Constatandu-se ca acesta a parasit teritoriul Romaniei inca de la data de 02 martie 2005, s-a considerat ca procedura legal indeplinita afisarea citatiei la ultimul domiciliu declarat la judecata cauzei in fond si respectiv la sediul consiliului local al unitatii administrative.
Prin cererea de declarare a recursului in prezenta cauza, condamnatul a aratat ca in executarea ordinului de urmarire internationala a fost arestat de politia spaniola la data de 16 ianuarie 2010 iar la circa o saptamana a fost predat autoritatilor Statului Roman.
Aceste sustineri s-au confirmat prin relatiile inaintate de Centrul de reeducare minori din care rezulta ca a fost internat in aceasta unitate la data de 5 februarie 2010 si in executarea masurii educative dispuse prin sentinta penala nr. 92 din 19 iunie 2008 pronuntata de Tribunalul Buzau.
Internarea recurentului in centrul de reeducare specializat in executarea masurilor aplicate de instantele penale conform art.104 si art.106 Cod penal s-a realizat cu respectarea intocmai a dispozitiilor legale ce asigura informarea condamnatilor asupra hotararilor judecatoresti aflate in curs de executare si posibilitatilor de contestare a acestora.
Ca este asa, rezulta fara dubiu din conduita adoptata de familia acestuia imediat dupa preluarea in custodia administratiei penitenciare, respectiv angajarea unui avocat ales inca din data de 01 februarie 2010 care in baza imputernicirii avocatiale, la randul sau chiar a doua zi, deci inlauntrul termenului de 10 zile prevazut de art. 365 c.proc.pen., a solicitat instantei de executare eliberarea unor copii de pe sentintele penale, obiect al prezentei cauze.
Asadar, recurentul a avut cunostinta de solutia pronuntata prin care s-a dispus prelungirea masurii educative inca din data de 05 februarie 2010, dar atat condamnatul ( major in varsta de 19 ani) cat si avocatul sau au ramas in pasivitate, cererea de recurs fiind depusa la 19 februarie 2010, dupa 15 zile de la inceperea executarii sanctiunii penale contestate.
Fata de cele ce preced, rezulta ca exercitarea caii de atac cu nerespectarea dispozitiilor dirimante inscrise in art.3854 raportat la art.365 C.proc.pen., nu se datoreaza vreunei cauze intemeiate, independente de vointa sa ori a aparatorului ales ci este consecinta propriei conduite culpabile pe care au inteles sa o adopte in cauza, probabil si in considerarea faptului ca executarea masurii educative inceta de drept la 13 martie 2010, data cand recurentul implinea varsta de 20 ani.
In atare situatie se constata ca nu sunt motive pentru repunerea recurentului in termenul de recurs iar durata legala admisa de art. 365 combinat cu art. 186 din acelasi cod, pentru atacarea sentintei penale nr. 92/19 iunie 2008 a Tribunalului Buzau a expirat la 17 februarie 2010, data la care solutia adoptata in primul grad de jurisdictie a intrat sub puterea lucrului judecat, prin nerecurare.