Sechestru asigurator. Dovada proprietatii unui bun mobil.
C.proc.pen., art.163
C. civil art.1909
Atunci cand sechestrul asigurator are ca obiect un bun mobil, dovada proprietatii inculpatului asupra acestuia poate fi facuta prin orice mijloace de proba, fiind aplicabile dispozitiile art. 1909 c. civil potrivit carora posesia valoreaza titlu de proprietate . Decizia penala nr. 125 din 10.02.2010 Prin incheierea de sedinta din 22 ianuarie 2010 pronuntata de Tribunalul Prahova in dosarul penal nr. 3410/105/2009, in baza art.168 C.proc.pen. a fost respinsa cererea formulata de SC S.C. SRL Bucuresti de ridicare a sechestrului asigurator dispus prin Ordonanta din 14.07.2008, asupra autoturismului marca Mercedes CL AMG seria sasiu WDDEJ77X78A008378, ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca petenta SC S.C. SRL Bucuresti, a formulat cerere de ridicare a sechestrului asigurator dispus asupra autoturismului marca Mercedes CL 63 AMG cu numar serie sasiu WDDEJ77X78A008378, aplicat de catre organele de urmarire penala, prin Ordonanta din 15.07.2008 a D.I.I.C.O.T. Structura Centrala.
Motivul pentru care petenta a formulat aceasta cerere este acela ca este adevaratul proprietar al bunului, sustinandu-se ca autoturismul apartine de drept societatii care nu l-a instrainat si nu a primit nici un fel de suma de bani de pe urma acestui autoturism, in mod gresit retinandu-se ca, autoturismul ar apartine inculpatului R.C. si ca ar fi un bun dobandit in urma savarsirii infractiunilor pentru care acesta a fost trimis in judecata.
Examinand solicitarea formulata de petenta, prima instanta a constatat ca la data de 15.07.2008 conform procesului verbal incheiat de organul de urmarire penala, bunul a fost indisponibilizat si conform adresei nr.1624809 / 24.12.2009 de la DGPMB Sector 2 - Sectia 6 Politie, rezulta ca in acest moment, autoturismul indisponibilizat se afla la sediul I.G.P.R.- D.C.C.O. Bucuresti.
Din aceeasi adresa rezulta ca la data de 12.02.2009, a mai fost inregistrata o plangere la Sectia 6 Politie Bucuresti, efectuandu-se cercetari in dosarul nr.2288/P/2009 in legatura cu acelasi autoturism, sub aspectul altor infractiuni constatandu-se din verificarile efectuate ca documentele vamale prezentate la inmatricularea autoturismului sunt false.
S-a mai observat ca din transcrierea convorbirilor telefonice efectuate la data de 12.03.2008 de catre fratele inculpatului R.C., a rezultat ca acesta a incercat prin intermediul altei persoane sa inregistreze autoturismul indisponibilizat pe numele altei persoane, despre cumpararea acestui autoturism inculpatul R.C. discutand de altfel si cu inculpatul P.M.
In acelasi sens, din convorbirile efectuate in data de 12.01.2008, intre inculpatul R.C. si o alta persoana se mentioneaza ca inculpatul R.C. a cumparat autoturismul asupra caruia s-a dispus sechestrul judiciar de catre organele de urmarire penala.
In raport de cele mentionate, tribunalul a retinut ca singurul act care nu a fost perfectat inca este practic inmatricularea autoturismului marca Mercedes CL 63 AMG cu numar serie sasiu WDDEJ77X78A008378, pe numele inculpatului R.C., acesta achitand in fapt contravaloarea autoturismului, astfel incat inculpatul este proprietarul bunului si nu petenta, asa cum aceasta sustine.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs in termenul legal petenta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca in mod gresit a fost respinsa cererea de ridicare a sechestrului asigurator, aceasta solutie contravenind disp. art.163 alin.2 si alin.3 C.proc.pen., potrivit carora masurile asiguratorii se pot lua doar asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului.
A sustinut recurenta ca bunul in cauza este proprietatea sa si nu a inculpatului R.C., asa cum a retinut in mod gresit prima instanta, deoarece in realitate inculpatul nu a achitat pretul bunului, neexistand nici un fel de dovada in acest sens.
De asemenea, transcrierea interceptarilor convorbirilor telefonice nu poate face dovada impotriva inscrisului prezentat in fata instantei de recurs si anume, certificatul constatator 133026/26.03.2008 emis de Oficiul Registrului Comertului Bucuresti, din care rezulta actionariatul acestei societati la data comiterii faptelor, din care nu face parte inculpatul R. C.
Petenta a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii si pe fond, admiterea cererii de ridicare a sechestrului asigurator dispus asupra autoturismului avand datele de identificare de mai sus.
Curtea a constatat ca recursul este nefondat.
Inculpatul R.C. a fost trimis in judecata, alaturi de alti participanti, prin rechizitoriul nr.175/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucuresti, pentru savarsirea unui concurs infractional avand urmatoarele componente:
- initiere si constituire a unui grup de criminalitate organizata, in forma continuata, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;
- instigare la savarsirea infractiunii de tiparire si punere in circulatie cu stiinta, de timbre si banderole utilizate in domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 C.pen. Rap. la art. 7 alin. 2 din Legeanr. 241/2005;
- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcarii, prev. de art. 2961 lit. h din Legea nr. 571/2003 cu modificarile si completarile ulterioare (Codul Fiscal);
- producere de produse accizabile ce intra sub incidenta sistemului de antrepozitare fiscala in afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 cu modificarile si completarile ulterioare (Codul Fiscal);
- folosire a unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, si respectiv punere in circulatie de marfuri contrafacute, a caror comercializare aduce atingere titularului marcii si induce in eroare consumatorul asupra calitatii produsului, prev. de art. 5 lit. a si b din Legea nr. 11/1991 modificata si republicata;
- contrafacere a unei marci in scopul inducerii in eroare a publicului asupra calitatii produselor la care se refera marca si respectiv,
- punerea in circulatie, fara drept, a unui produs purtand o marca identica sau similara cu o marca inregistrata pentru produse identice sau similare, si care prejudiciaza pe titularul marcii inregistrate, prev. de art. 83 lit. a si b din Legea nr. 84/1998 modificata si republicata,
- inselaciune cu privire la calitatea marfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 C.pen. si
spalare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a si b din Legea nr. 656/2002, toate in forma continuata, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., in concurs real si ideal, prev. de art. 33 lit. a si b C.pen., toate cu aplicarea art. 13 C.pen.
In cursul urmaririi penale, a fost luata masura asiguratorie a indisponibilizarii prin instituirea unui sechestru asupra autoturismului de mai sus, retinandu-se ca acesta apartine inculpatului R.C.
Curtea a constatat ca incheierea primei instante este legala si temeinica si ca, cel putin pana la acest moment, in cauza sunt aplicabile disp. art.1909 C.civil, potrivit carora posesia valoreaza proprietatea in cazul bunurilor mobile.
In speta, este vorba despre un bun mobil, iar remiterea sa catre inculpatul R.C., dublata de exercitarea posesiei asupra bunului, de catre acesta, sub toate elementele sale, animus si corpus, reprezinta aspecte care conduc la concluzia ca sunt pe deplin aplicabile dispozitiile legale mai sus invocate. Acest inculpat a aratat si in fata instantei de recurs ca, din punctul sau de vedere, a achitat in intregime pretul bunului, parte in numerar, parte prin echivalent sub forma de tigari si apoi utilaje pentru fabricarea tigarilor,
Este adevarat ca, potrivit certificatului depus in fata instantei de recurs de catre recurenta, inculpatul R.C. nu figura printre asociatii societatii comerciale recurente la data de 26.03.2008, insa acest aspect este lipsit de relevanta cata vreme in cauza sunt aplicabile, asa cum am aratat mai sus, dispozitiile Codului civil in privinta posesorului asupra unui bun mobil, cu atat mai mult cu cat asupra acestui bun mobil se efectueaza cercetari in legatura cu savarsirea altor infractiuni, asa cum a fost retinut de altfel si de catre prima instanta.
Ca atare, Curtea constata ca, instituirea sechestrului asigurator s-a facut cu respectarea disp. art.163 alin.2 C.proc.pen., deoarece, potrivit dovezilor administrate pana in acest moment si in raport de textele de lege la care s-a facut referire mai sus, bunul in cauza apartine inculpatului R.C., dedus judecatii pentru savarsirea unor infractiuni, in raport de care acest bun apare ca fiind produs al acestora.