Cerere vanzare-cumparare spatiu locativ cu destinatie de cabinet medical. Competenta de solutionare a litigiului.
Competenta de solutionare a unor astfel de litigii este determinata de domeniul public sau privat din care face parte imobilul respectiv, de natura proprietatii unitatii administrativ-teritoriale, parte in speta.
Cum in cauza imobilul cabinet medical facea parte din domeniul privat al unitatii administrativ-teritoriale, competenta de solutionare a cauzei apartine instantei de drept comun, judecatoria arondata teritorial, si nu instantei de contencios administrativ, raportat la dispozitiile art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Decizia nr. 242 din 12 februarie 2010 , Curtea de Apel Ploiesti,
Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal
Prin actiunea inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Buzau sub nr.3043/2009, reclamanta Primaria comunei S. a solicitat in contradictoriu cu paratul Cabinetul Individual Dr. M. E. anularea antecontractului de vanzare- cumparare autentificat sub nr.2919/14.11.2007 la B.N.P.A V.V.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca dupa aparitia O.U.G. nr.110/14.07.2005 la sediul sau au fost inregistrate cereri de cumparare a spatiilor medicale din partea medicilor de familie, respectiv stomatologi, ce-si desfasoara activitatea pe raza comunei S., iar potrivit dispozitiilor OUG nr.110/2005, in ansamblul lor cererile nu puteau fi refuzate.
La data de 14.11.2007 s-a incheiat antecontractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2919 la B.N.P.A V.V., dar la acest moment OUG nr.110/2005, fusese declarat neconstitutional potrivit deciziei nr.871/2007. S-a apreciat ca la baza incheierii antecontractului a stat un act normativ ale carui prevederi erau suspendate de drept.
In drept cererea a fost fundamentata pe dispozitiile art.953 Cod civil si art. 112 Cod procedura civila.
Parata a formulat intampinare si cerere reconventionala invocand exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Buzau, iar pe fond respingerea actiunii si respectiv pronuntarea unei sentinte prin care sa se constate ca a intervenit vanzarea cumpararea spatiului medical, iar in subsidiar obligarea reclamantei la incheierea unui contract de vanzare cumparare.
Prin sentinta civila nr.3781/28.05.2009 Judecatoria Buzau a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare Tribunalului Buzau - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.
Cauza venita astfel spre competenta solutionare a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Buzau - Sectia comerciala si de contencios administrativ sub nr. 2639/2009.
La termenul de judecata din 24.11.2009 parata reclamanta a precizat ca renunta la solutionarea cererii reconventionale.
Prin sentinta nr.1641 din data de 24 noiembrie 2009, Tribunalul Buzau a respins actiunea formulata de reclamanta Primaria comunei S. in contradictoriu cu paratul Cabinet medical individual dr. M.E. si a luat act de renuntarea la judecata a cererii reconventionale.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs in termen legal reclamanta Primaria comunei S., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca pe de o parte, instanta a retinut in motivare ca "temeiul de drept ce a stat la baza antecontractului a fost declarat neconstitutional prin Decizia C.C.R. nr.871/09.10.2007", iar pe de alta parte "respinge actiunea motivat de faptul ca hotararea de consiliu local prin care a fost aprobata lista spatiilor medicale scoase la vanzare este in concordanta cu dispozitiile art.4 alin.1 din OUG nr.68/2008".
Instanta de fond a considerat ca se impune mentinerea in fiinta a antecontractului (desi temeiul legal fusese declarat neconstitutional) prin raportare la un act normativ care nu exista la data incheierii contractului.
De asemenea, desi instanta si-a bazat motivarea pe prevederile OUG nr.68/2008, a pronuntat o hotarare ale carei consecinte juridice incalca flagrant prevederile ordonantei de urgenta mentionate. Astfel, mentinerea in fiinta a antecontractului are drept consecinta dreptul paratului intimat de a solicita incheierea contractului de vanzare-cumparare autentic in conditiile reglementate de OUG nr.110/2005, act normativ care, in opinia Curtii Constitutionale reglementeaza un transfer fortat de proprietate, la un pret neserios.
In conditiile in care actul normativ care reglementeaza in prezent vanzarea spatiilor medicale este OUG nr. 68/2008, sustine ca este constransa, prin sentinta atacata, sa vanda in conditiile OUG nr.110/2005, ceea ce este nelegal deoarece o asemenea vanzare contravine scopului urmarit de guvern atunci cand a emis OUG nr.68/2008, si anume finalizarea procedurilor de vanzare incepute in baza OUG nr.110/2005. Astfel, in preambulul OUG nr.68/2008 se prevede expres "...iar multe acte si proceduri pentru vanzarea spatiilor medicale incepute in baza OUG nr.110/2005, nu sunt definitivate...".
S-a solicitat admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei atacate in sensul admiterii actiunii.
Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia nr. 242 /12.02.2010 a pus in discutia partilor un motiv de recurs de ordine publica, respectiv necompetenta materiala a Tribunalului Buzau - Sectia comerciala si de contencios administrativ de a solutiona cauza in prima instanta, avand in vedere natura juridica civila a litigiului dedus judecatii, in final, admitand recursul formulat de reclamanta Primaria comunei S. impotriva sentintei nr.1641 din data de 24 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Buzau in contradictoriu cu paratul Cabinet Medical Individual dr. M.E., a casat sentinta si a trimis cauza pentru competenta solutionare in prima instanta la Judecatoria Buzau.
S-a invederat ca instanta de contencios administrativ, in mod nelegal, a solutionat prezenta cauza, care nu este un litigiu de contencios administrativ, in raport cu dispozitiile art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, unde se arata ca actul administrativ este actul unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii, executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitii publice, iar in cauza este vorba de un antecontract de vanzare-cumparare constructie cu destinatie de cabinet medical care face parte din domeniul privat al comunei S. jud. Buzau.
Mai mult decat atat, se poate observa ca antecontractul de vanzare-cumparare s-a incheiat cu titularul unui cabinet medical, in baza art. 3 alin.1 din O.U.G. nr. 110/2005, care la momentul respectiv dadea dreptul de a cumpara spatiile respective, persoanelor care isi desfasurau activitatea medicala si care detineau in mod legal spatiul respectiv, deci in exercitarea unei profesii liberale, prin persoana fizica autorizata.
Ceea ce este important rezida in faptul ca actul juridic respectiv, cu caracter bilateral, administreaza un bun din domeniul privat al comunei S. si in acest caz nu poate fi vorba de un act administrativ sau operatiune administrativa in sensul Legii nr. 554/2004 pentru a fi de competenta instantei de contencios administrativ, litigiul de fata fiind legat de executarea antecontractului de vanzare-cumparare cabinet medical.
Ulterior, in acest domeniu s-a emis O.U.G. nr. 68/28.05.2008, care a stabilit cadrul juridic pentru vanzarea spatiilor proprietate privata a statului sau a unitatii administrativ teritoriale si in care, la data intrarii in vigoare, functioneaza unitatile medicale infiintate.
In atare situatie, instanta de contencios administrativ nu avea competenta materiala in solutionarea prezentei cauze, care este un litigiu de drept comun, respectiv de natura civila, valoarea acestuia incadrandu-se sub limita prevazuta de Codul de procedura civila, ce determina competenta materiala a judecatoriei in raza teritoriala unde se gaseste imobilul respectiv.
Tinand seama de principiul potrivit caruia exceptiile primeaza fondul, in baza art. 137 raportat la art. 158, 159 Cod pr. civila dar si art. 304 pct.3 cu aplicarea art. 312 pct.4 si 6 Cod pr.civila, Curtea a admis recursul in sensul celor mai sus-aratate.