CONCEDIERE PENTRU MOTIVE CARE TIN DE PERSOANA SALARIATULUI. CONDITII. - Art.61 lit.c din Codul Muncii
- Art.14 din H.G. nr.1229/2005 Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului poate fi facuta de angajator in baza unei decizii a organelor competente de expertiza medicala, prin care se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat, si nu numai in baza fisei de aptitudine emisa de un medic din cadrul cabinetului de medicina muncii.
(Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale
- decizia civila nr.1631/11.08.2009) Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului B., reclamanta D.A. a formulat contestatie impotriva deciziei nr.160/31.07.2008, in contradictoriu cu parata SC R.E.S. SA B., decizie prin care unitatea parata a concediat-o, solicitand anularea acestei decizii si reintegrarea in munca.
La termenul din 30.03.2009, reclamanta a mai solicitat si obligarea paratei la plata sumei de 5.000 lei, reprezentand daune morale.
In motivarea contestatiei, reclamanta a aratat ca masura luata de unitatea parata de a o concedia pentru motivul prevazut in art.61 lit.c din Codul Muncii este nelegala in conditiile in care medicul specialist in medicina muncii, care a evaluat-o, a avizat prin fisa de aptitudini nr.30/23.08.2008 ca poate relua activitatea si nu sa fie concediata, asa cum in mod nelegal s-a procedat.
Prin intampinarea depusa la dosar, unitatea parata a solicitat respingerea contestatiei, cu motivarea ca reclamanta a fost angajata pe post de muncitor necalificat, executand activitati de ingrijitor birouri supuse frigului si umezelii, ca in ultimul an de activitate aceasta s-a aflat un numar de 180 de zile in incapacitate temporara de munca, ca prin fisa de aptitudine nr.30/23.07.2008 eliberata de unitatea medicala de Medicina Muncii M.P. SRL s-a recomandat ca reclamanta sa nu mai lucreze in mediu care implica frigul si umezeala si ca reclamantei i s-a desfacut contractul de munca in temeiul art.61 lit.c din Codul Muncii pentru ca nu i s-a putut oferi un alt loc de munca, deoarece in unitate mai exista doua posturi de muncitor necalificat (ingrijitor si maturator), care implica tot activitati supuse frigului si umezelii.
Prin sentinta civila nr.355 pronuntata la data de 30 martie 2009, Tribunalul B. a admis in parte actiunea formulata de reclamanta D.A., a anulat decizia nr.160/31.07.2008 de desfacere a contractului individual de munca si a dispus, in baza art.78 din Codul Muncii, reintegrarea in munca a reclamantei in postul detinut anterior si obligarea unitatii parate la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, calculate de la data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva.
Prin aceeasi sentinta s-a respins capatul de cerere privind daunele morale.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, pana la data de 01.08.2008, reclamanta D.A. a fost salariata unitatii parate SC R.E.S. SA B. pe postul de muncitor necalificat (femeie de serviciu) exercitand lucrari de asigurare a intretinerii si curateniei la sedii, birouri de agenti economici, institutii si asociatii de proprietari. Prin decizia nr.160/31.07.2008 unitatea parata a concediat-o pe reclamanta din motive de sanatate, in temeiul art.61 lit.c din Codul Muncii.
La baza dispozitiei de desfacere a contractului de munca a stat fisa de aptitudine nr.30/23.07.2008 intocmita de un medic de medicina muncii din cadrul SC M.P. SRL - Cabinet de medicina muncii - depusa la dosar.
Din continutul fisei de aptitudine tribunalul a retinut ca reclamanta a fost examinata la reluarea activitatii si cu aceasta ocazie s-a dat aviz medical APT cu recomandarea fara efort fizic, mediu si mare, sa evite frigul si umezeala.
Tribunalul a mai constatat ca decizia de concediere a reclamantei luata de unitatea parata in temeiul art.61 lit.c din Codul Muncii este nelegala, deoarece in conformitate cu acest text de lege angajatorul poate dispune concedierea in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat.
In speta, concedierea reclamantei nu a avut la baza o expertiza medicala a capacitatii ei de munca efectuata de un cabinet teritorial de expertiza medicala a capacitatii de munca, organizat potrivit H.G. nr.1229/13.10.2005 pentru aprobarea Regulamentului de Organizare a Institutului National de Expertiza si Recuperare a Capacitatii de Munca si a Serviciilor teritoriale de expertiza a capacitatii de munca, cabinet aflat in subordinea administrativa a C.J.P.B.
Numai in ipoteza in care organul competent de expertiza medicala emitea o decizie prin care se constata inaptitudinea fizica a reclamantei de a mai executa lucrarile specifice meseriei sale de ingrijitor - femeie de serviciu, unitatea parata era indreptatita sa o concedieze pentru motivul prevazut in art.61 lit.c din Codul Muncii.
Prin urmare, parata procedand la concedierea reclamantei numai in baza fisei de aptitudine nr.30/23.07.2008 emisa de un medic de medicina muncii din cadrul cabinetului de medicina muncii M.P. SRL B., fara sa existe o decizie emisa de cabinetul teritorial de expertiza medicala a capacitatii de munca in baza art.14 din H.G. nr.1229/2005 a luat o masura nelegala, cu incalcarea art.61 lit.c din Codul Muncii.
In consecinta, tribunalul a constatat ca masura concedierii este nelegala, a admis contestatia reclamantei si a anulat decizia nr.160/31.07.2008 emisa de unitatea parata.
In baza art.78 din Codul Muncii a dispus reintegrarea reclamantei in postul detinut anterior de ingrijitor - femeie de serviciu si a obligat unitatea parata sa-i plateasca despagubiri egale cu salariile indexate si reactualizate de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de munca - 01.08.2008 si pana la reintegrare.
Cererea reclamantei de obligare a unitatii parate la plata despagubirilor civile pentru daune morale a fost respinsa ca neintemeiata, neexistand probe ca masura concedierii i-a cauzat suferinte psihice atat de evidente incat sa se impuna compensarea lor baneasca.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal parata, solicitand admiterea caii de atac si casarea in tot a hotararii recurate.
In esenta, recurenta-parata a sustinut ca desfacerea contractului de munca al reclamantei pentru motivul prevazut in art.61 lit.c din Codul Muncii, s-a facut pentru ca nu i s-a putut oferi un alt loc de munca, deoarece in unitate mai exista doua posturi de muncitor necalificat (ingrijitor si maturator), care implica tot activitati supuse frigului si umezelii, iar in acest fel reclamanta poate beneficia de ajutor de somaj pana in momentul in care va gasi un alt loc de munca potrivit capacitatii sale de munca.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum si sub toate aspectele, potrivit art.3041 C.pr.civ., Curtea a constatat ca recursul declarat este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, potrivit art.61 din Codul muncii, Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii:
...
c) in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat.
In cauza de fata, angajatorul, respectiv recurenta SC R.E.S. SA B., a dispus concedierea reclamantei numai in baza fisei de aptitudine nr.30/23.07.2008 emisa de un medic de medicina muncii din cadrul cabinetului de medicina muncii M.P. SRL B., fara sa existe si o decizie emisa de cabinetul teritorial de expertiza medicala a capacitatii de munca.
Prin urmare, Curtea a apreciat ca tribunalul a constatat in mod corect ca masura concedierii reclamantei fara o decizie emisa de cabinetul teritorial de expertiza medicala a capacitatii de munca este nelegala si, fata de considerentele expuse, apreciind ca temeinica si legala sentinta recurata, in baza art.312 C.pr.civ., a respins recursul ca nefondat.