CAILE DE ATAC ORDINARE. APELUL. SOLUTIILE LA JUDECATA IN APEL. DESFIINTAREA SENTINTEI PRIMEI INSTANTE SI TRIMITEREA CAUZEI PENTRU REJUDECARE DE CATRE INSTANTA A CAREI HOTARARE A FOST DESFIINTATA.
Codul de procedura penala, art.379 alin. 1 pct. 2
litera b, art. 197 alin. 1si 2, art, 431,
Codul penal, art. 114, art. 48,
Codul familiei, art. 146 si urm.,
Legea nr. 487/2002
Constatandu-se ca a fost investita pentru stabilirea existentei unei fapte prevazute de legea penala si de o persoana iresponsabila in sensul art. 48 cod penal, prima instanta este obligata sa se supuna prevederilor procedurale ce asigura protectia efectiva a intereselor acesteia in procesul penal, respectiv sesizarea autoritatii tutelare competente pentru instituirea curatelei speciale in persoana unui curator apreciat ca intrunind conditiile de oportunitate impuse de Leg. nr.487/2002 si art. 431 cod proc. penala.
Nerespectarea acestor reguli este sanctionata cu nulitate absoluta in sensul art. 197 alin.1 si 3 cod procedura penala, care se ia in discutie din oficiu, indiferent de stadiul judecatii si solutia adoptata in gradul de jurisdictie anterior, constituind o vatamare a intereselor procesuale ce nu poate fi inlaturata decat prin rejudecarea cauzei de prima instanta.
Decizia penala nr.831, din 19 noiembrie 2009
Prin rechizitoriul nr. 399/P/2005 din 29 ianuarie 2009 Parchetul de pe langa Judecatoria Racari a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata, intre altii, si a inculpatei-recurente pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazuta si pedepsita de art. 208 al.1 , art. 209 al.1 litera a cod penal.
In fapt, s-a retinut ca la data de 6 aprilie 2007 in intelegere, coinculpatele au patruns, fara drept, in imobilul partii vatamate, de unde si-au insusit suma de 70 milioane ROL si 100 grame bijuterii din aur.
Apreciindu-se ca desi s-a facut dovada existentei faptei, nu s-a probat cu certitudine ca persoanele deduse judecatii au sustras bunurile reclamate prin plangerea adresata organelor de cercetare penala, prin sentinta penala nr. 163/4 iulie 2008 a Judecatoriei Racari s-a dispus achitarea acestora in baza art. 11 pct.2 lit. a combinat cu art. 10 lit. c cod procedura penala.
Hotararea primei instante a fost apelata, in termenul legal, de Parchetul de pe langa Judecatoria Racari si partea vatamata, sustinandu-se ca este nelegala si netemeinica.
Unitatea de parchet a solicitat desfiintarea acesteia, retinerea existentei faptei si vinovatiei inculpatelor, urmand ca doua dintre acestea sa fie condamnate pentru furt calificat prevazuta de art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit. a cod penal iar fata de intimata-recurenta sa se ia masura internarii medicale conform art. 114 cod penal, avand discernamantul abolit.
Admitand caile de atac promovate prin decizia penala nr. 93/1 iunie 2009, Tribunalului Dambovita a desfiintat in tot sentinta apelata si potrivit art. 379 al.1 pct.2 lit. b cod. procedura penala a dispus rejudecarea cauzei de aceiasi instanta.
S-a apreciat ca judecata la primul grad de jurisdictie s-a efectuat cu nerespectarea dispozitiilor art. 146 codul familiei, deoarece desi s-a stabilit medico-legal ca inculpata-recurenta are discernamantul abolit si deci, nu a putut avea o comunicare normala cu avocatul ales, nu s-a dispus instituirea curatelei speciale de catre autoritatea tutelara competenta, masura necesara asigurarii exercitarii dreptului la aparare.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs ultima inculpata, sustinand ca este nelegala, cat timp nu a invocat o atare nulitate in calea apelului iar drepturile procesuale nu i-au fost vatamate in vreun mod, in prima instanta fiind asistata de avocat ales, precum si sotul sau, in persoana careia este instituita o curatela generala pentru asigurarea exercitarii drepturilor civile.
Recursul nu este fondat.
Este de necontestat ca recurenta inculpata face parte din categoria persoanelor bolnave psihic, iar prin mai multe expertize medico-legale efectuate incepand cu anul 1994, inclusiv la nivelul Institutului de Medicina legala Prof. Dr. Mina Minovici Bucuresti, a fost incadrata in categoria persoanelor cu discernamantul abolit.
Actele doveditoare, pertinente stabilirii limitelor responsabilitatii penale s-au depus dupa trimiterea in judecata situatie in care, fiind supusa unor noi evaluari medico-legale in conditiile art. 117 alin. 2 cod procedura penala, prin raportul de expertiza nr. 115/P/2007 din 14 mai 2008 Serviciul de Medicina legala Targoviste a reconfirmat ca la data de 06 aprilie 2005 aceasta prezenta diagnosticul de schizofrenie reziduala.
Totodata s-a concluzionat ca nu are capacitatea psihica de apreciere critica asupra faptei de furt calificat pentru care este invinuita, fata de care nu a avut discernamant, opinandu-se pentru aplicarea masurii de siguranta medicala prevazuta in art. 114 cod penal.
Or, in raport de aceste date, constatandu-se ca a fost investita pentru stabilirea existentei unei fapte prevazute de legea penala si de o persoana iresponsabila in sensul art. 48 cod penal, prima instanta era obligata sa se supuna prevederilor procedurale ce asigura protectia efectiva a intereselor acesteia in procesul penal, respectiv sesizarea autoritatii tutelare competente pentru instituirea curatelei speciale in persoana unui curator apreciat ca intrunind conditiile de oportunitate impuse de Leg. nr.487/2002 si art. 431 cod procedura penala.
Atari reguli procedurale, - esentiale pentru exercitarea dreptului la aparare, mai ales atunci cand se pune problema sigurantei libertatii unei persoane diagnosticata cu tulburari psihice -, sunt de stricta interpretare si nu pot fi suplinite de asistenta juridica prin avocat ales ori de sotul inculpatei-recurente, detinatorul unei procuri generale de reprezentare, semnata in fata notarului in anul 2005, deci dupa instalarea starii de incapacitate psihica.
Nerespectarea acestora este sanctionata cu nulitate absoluta in sensul art. 197 alin.1 si 3 cod proc. penala, care se ia in discutie din oficiu, indiferent de stadiul judecatii si solutia adoptata in gradul de jurisdictie anterior, constituind o vatamare a intereselor procesuale ce nu poate fi inlaturata decat prin rejudecarea cauzei de prima instanta si cu respectarea intocmai a cadrului legal ce protejeaza drepturile persoanelor, identificate dupa trimiterea in judecata ca avand discernamantul abolit in raport cu faptele penale pentru care sunt inculpate.