Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Apel. Desfiintarea cu trimitere spre rejudecare. Cazuri. Solutia instantei de recurs dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010. Neagravarea situatiei in propriul recurs. Evitarea pronuntarii a doua hotarari diferite pentru acelasi fapt Decizie nr. 169/R din data de 23.02.2012
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Apel. Desfiintarea cu trimitere spre rejudecare. Cazuri. Solutia instantei de recurs dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010. Neagravarea situatiei in propriul recurs. Evitarea pronuntarii a doua hotarari diferite pentru acelasi fapt.

C. pr. pen., art. 379 pct. 2 lit. b
Legea nr. 202/2010, art. XXIV

Nepronuntarea asupra tuturor faptelor deduse judecatii si omisiunea primei instante de a aplica pedepse complementare nu constituie nulitati absolute dintre cele prevazute expres de art. 197 alin. 2 C. pr. pen. si nici nu se incadreaza in categoria celorlalte cauze de desfiintare cu trimitere prescrise limitativ in art. 379 pct. 2 lit. b C. pr. pen.
Promovarea de catre un inculpat a recursului impotriva deciziei de desfiintare cu trimitere a cauzei spre rejudecare nu il prejudiciaza pe inculpatul recurent, din moment ce acesta este direct interesat sa obtina solutionarea intr-un termen rezonabil a actiunii penale puse in miscare fata de el, prin pronuntarea cat mai curand a unei hotarari definitive care sa puna capat incertitudinilor cu privire la soarta sa.
De vreme ce apelurile procurorului si partii vatamate vizeaza si situatia inculpatilor, in conditiile in care procurorul si partea vatamata nu au atacat decizia pronuntata in apel, o casare partiala a deciziei tribunalului ar atrage, doua judecati in doua etape diferite, cu consecinta pronuntarii a doua hotarari distincte pentru acelasi fapt. Or, actiunea penala este unica, prin urmare si rezolvarea ei trebuie adusa printr-o singura hotarare. In plus, principiul ne bis in idem se opune ca o persoana sa fie judecata de doua ori pentru aceiasi conduita ilicita.
In consecinta, unicitatea actiunii penale si nevoia respectarii principiului ne bis in idem atrag casarea integrala a deciziei pronuntate in apel, in fata curtii de apel urmand sa se rejudece atat apelurile inculpatilor, cat si apelurile procurorului si partii vatamate. Prin sentinta penala nr. 328/29 aprilie 2009, Judecatoria Miercurea Ciuc:
- in baza art. 12 lit.a din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul T.S. la pedeapsa de 5 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.
- in baza art. 25 C.pen raportat la art.297 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 si urmatoarele C.pen, l-a condamnat pe acelasi inculpat T.S., la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de instigare la infractiunea de inselaciune cu privire la calitatea marfii.
- in baza art.25 C.pen. raportat la art. 14 alin.2 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 C.pen., l-a condamnat pe acelasi inculpat T.S., la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.
- in baza art.33 lit.a 34 lit.b,d C.pen, a contopit pedepsele stabilite, aplicand pedeapsa ceea mai grea de 5 ani inchisoare .
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a incetat procesul penal privind pe acelasi inculpat T.S., pentru comiterea infractiunilor de evaziune fiscala prev. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. instigare la infractiunea de evaziune fiscala prev. de art.13 din Legea 87/1994, folosirea cu rea credinta de bunuri sau creditul societatii prev de art.266 pct.2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si evaziune fiscala prev. de art.9 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.d C.proc. pen. a achitat-o pe inculpata T.A. de sub acuza comiterii infractiunii de evaziune fiscala p rev. de art.11 din Legea 87/1994
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a incetat procesul penal privind pe aceiasi inculpata T.A., pentru comiterea infractiunilor de evaziune fiscala prev. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., folosirea cu rea credinta de bunuri sau creditul societatii prev de art.266 pct.2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si evaziune fiscala prev. de art.9 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.d C.proc. pen., a achitat-o pe inculpata M.C.A.de sub acuza comiterii infractiunii de evaziune fiscala prev. de art.12 din Legea 87/1994, si inselaciune cu privire la calitatea marfii prev de art.297 alin.1 C.pen.
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a incetat procesul penal privind pe aceiasi inculpata M.C.A., pentru comiterea infractiunilor de complicitate la evaziune fiscala prev. de art.25 raportat la art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.,fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art.290 C.pen. complicitate la infractiunea de folosirea cu rea credinta de bunuri sau creditul societatii prev de art.26 C.pen. raportat la art.266 pct.2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si evaziune fiscala prev. de art.9 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
- in baza art.26 raportat la art. 12 lit.a din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen., a condamnat-o pe inculpata P.M. la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.
- in baza art. 25 C.pen raportat la art. 297 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 si urmatoarele C.pen, a condamnat pe aceiasi inculpata P.M., la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de complicitate la infractiunea de inselaciune cu privire la calitatea marfii.
- in baza art.33 lit.a 34 lit.b,d C.pen , a contopit pedepsele stabilite si a aplicat pedeapsa ceea mai grea de 4 ani inchisoare.
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a incetat procesul penal privind pe aceiasi inculpata P.M., pentru comiterea infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art.290 C.pen.
- in baza art. 26 C.pen. raportat la art.12 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.
- in baza art. 26 C.pen raportat la art.297 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 si urmatoarele C.pen, l-a condamnat pe acelasi inculpat M.I., la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de complicitate la infractiunea de inselaciune cu privire la calitatea marfii.
- in baza art.33 lit.a 34 lit.b,d C.pen, a contopit pedepsele stabilite, aplicand pedeapsa ceea mai grea de 4 ani inchisoare .
- in baza art. 26 C.pen raportat la art. 12 lit.a din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul T.R. la pedeapsa de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.
- in baza art.81 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 2 ani la care se va adauga durata pedepsei.
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a incetat procesul penal privind pe acelasi inculpat T.R., pentru comiterea infractiuni de complicitate la infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 26 raportat la art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
- in baza art. 12 lit.a din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen., l-a condamnat pe inculpatul S.C. la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.
- in baza art. 297 alin.1 C.pen., l-a condamnat pe acelasi inculpat S.C., la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune cu privire la calitatea marfii.
- in baza art.25 C.pen. raportat la art. 11 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 C. pen., l-a condamnat pe acelasi inculpat S.C., la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de complicitate la infractiunea de evaziune fiscala.
- in baza art.33 lit.a 34 lit.b,d C.pen, a contopit pedepsele stabilite si a aplicat pedeapsa ceea mai grea de 4 ani inchisoare .
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a incetat procesul penal privind pe acelasi inculpat S.C., pentru comiterea infractiuni de complicitate la infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 26 raportat la art.13 din Legea 87/1994
- in baza art. 14 alin.2 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen. l-a condamnat pe inculpatul M.I., la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.
- in baza art. 12 alin.2 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 C.pen., l-a condamnat pe acelasi inculpat M.I., la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.
- in baza art.33 lit.a 34 lit.b,d C.pen, a contopit pedepsele stabilite, aplicand pedeapsa ceea mai grea de 2 ani inchisoare
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.d C.proc. pen., l-a achitat pe acelasi inculpat M.I. de sub acuza comiterii infractiunii de evaziune fiscala prev. de art.12 din Legea nr.87/1994, si inselaciune cu privire la calitatea marfurilor prev de art.297 C.pen.
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a incetat procesul penal privind pe acelasi inculpat M.I., pentru comiterea infractiunilor de evaziune fiscala prev. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si ,complicitate la infractiunea de folosirea cu rea credinta de bunuri sau creditul societatii prev. de art.26 raportat la art.266 pct.2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. si evaziune fiscala prev. de art.13 din Legea 87/1994.
- in baza art. 12 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 C.pen. , l-a condamnat pe inculpatul B.C., la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.
- in baza art. 11 pct.2 lit.b coroborat cu art.10 lit.g ind.2 C.proc .pen., a incetat procesul penal privind pe acelasi inculpat B.C., pentru comiterea infractiuni de inselaciune cu privire la calitatea marfurilor prev de art.297 C.pen.
-a facut aplicarea art. 191 alin. 2 C. pr. pen. si aplicarea art. 192 alin. 3 C. pr. pen.
Impotriva acestei hotarari, au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc, inculpatii B.C., T.S., P.(M.) M., M.I., M.I., S.C. si T.R. si partile vatamate/civile D.G.F.P. Harghita si D.G.F.P. Suceava.
Prin decizia penala nr. 98/27 septembrie 2011, Tribunalul Harghita:
-in baza art. 379 alin.1 pct. 2 lit. b Cod procedura penala, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc si inculpatii: T.S., P.M., M.I., S.C., T.R., B.C., M.I., D.G.F.P. Harghita Si D.G.F.P. Suceava impotriva sentintei penale nr. 328 din 29.04.2009 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in dosar nr.1550/258/2003, pe care a desfiintat-o si a trimis cauza in rejudecare, aceleiasi instante.
- a facut aplicarea art. 192 alin. 3 C. pr. pen.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, tribunalul a retinut ca sentinta pronuntata de instanta de fond este lovita de nulitatea absoluta prev.de art.197 alin.2 C.pr.pen, instanta de fond nepronuntandu-se pentru toate faptele depuse judecatii. De asemenea, nu s-a pronuntat asupra pedepselor complementare care erau obligatorii in cauza si care este in defavoarea inculpatilor.
Ca urmare, instanta de apel neputandu-se pronunta in ceea ce priveste unele infractiuni, a considerat ca sentinta apelata nu este nici temeinica si nici legala pentru motivele mai sus aratate, fiind aplicabile in cauza prevederile art.379 alin.2 lit.b C.pr.pen.
A mai dispus ca instanta de rejudecare sa aiba in vedere toate motivele dar si aspectele legale deduse judecatii invocate atat de catre apelanti dar si de catre celelalte parti din cauza, urmand sa se conformeze dispozitiilor din prezenta decizie care cuprinde motivele desfiintarii primei sentinte.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.C..
Recursul nu a fost motivat in termenul prescris de art. 38510 alin. 2 C. pr. pen.
Analizand recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 1550/258/2003 al Tribunalului Harghita si a dosarului cu acelasi numar al Judecatoriei Miercurea Ciuc, a motivelor care trebuie luate in considerare din oficiu, a sustinerilor si concluziilor avocatului inculpatului si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele efectului devolutiv, se retin urmatoarele:
Efectul extensiv al recursului inculpatului B.C.. Caracterul admisibil al recursului inculpatului atrage examinarea acestuia prin extindere si la inculpatii T.S., P.(M.) M., M.I., M.I., S.C. si T.R..
Asupra temeiniciei recursului pendinte. Recursul promovat de inculpatul B.C. impotriva deciziei penale nr. 98/27 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita este fondat, iar aspectele pe care le vom dezvolta in continuare vor determina, in, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen., admiterea caii de atac, cu consecintele casarii integrale a deciziei recurate si a trimiterii cauzei la Curtea de Apel Tg.-Mures, in vederea rejudecarii apelurilor declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc, inculpatii B.C., T.S., P.(M.) M., M.I., M.I., S.C. si T.R. si partea vatamata/civila Statul roman, prin A.N.A.F., reprezentata in proces de D.G.F.P. a Judetului Harghita si D.G.F.P. a Judetului Suceava impotriva sentintei penale nr. 328/29 aprilie 2009 a Judecatoriei Miercurea Ciuc, pentru urmatoarele considerente:
Necesitatea, rezultand din imperativele unui proces echitabil, care tine de solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, a schimbat considerabil optica legiuitorului roman asupra parcurgerii obligatorii de catre o cauza penala a unui triplu grad de jurisdictie. Astfel, prin Legea nr. 356/2006, au fost semnificativ reduse cauzele de desfiintare si de casare cu trimitere spre rejudecare, lasand posibilitatea instantei de control judiciar intr-un numar insemnat de situatii, sa rejudece ea insasi pricina si sa restabileasca legalitatea incalcata in judecata anterioara.
Nepronuntarea asupra tuturor faptelor deduse judecatii si omisiunea primei instante de a aplica pedepse complementare nu constituie nulitati absolute dintre cele prevazute expres de art. 197 alin. 2 C. pr. pen. si nici nu se incadreaza in categoria celorlalte cauze de desfiintare cu trimitere prescrise limitativ in art. 379 pct. 2 lit. b C. pr. pen.
In acest context si data fiind natura apelului -cale de atac care devolueaza integral chestiunile de fapt si de drept ale cauzei- constatand neregulile strecurate in judecata in prim grad, instanta de apel trebuia ea insasi sa le remedieze, procedand la o noua judecata pe fond a pricinii, si nu sa desfiinteze hotararea primei instante, cu trimitere spre rejudecare.
In plus, instanta de apel trebuia sa examineze in substanta motivele invocate de apelanti si sa le raspunda. Nu a procedat, insa, in acest fel, astfel ca nu s-a pronuntat asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului si, prin aceasta, a pronuntat o hotarare supusa cazului de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 C. pr. pen., care atrage casarea cu trimitere spre rejudecarea apelurilor.
Prin Legea nr. 202/2010, privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor in cazul multor infractiuni a fost reasezata competenta dupa materie, pentru infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 din Legea nr. 241/2005 (in care se incadreaza in prezent parte din actele reprosate inculpatilor), judecata in prim grad in fond a fost luata din competenta judecatoriei si atribuita tribunalului, astfel ca apelul impotriva unei hotarari privind o infractiune de evaziune fiscala se judeca in prezent de catre curtea de apel.
Conform art. XXIV alin. 3 din Legea nr. 202/2010, in caz de desfiintare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile prezentei legi privitoare la competenta sunt aplicabile. In consecinta, chiar daca in primul ciclu ordinar al procedurilor, infractiunea de evaziune fiscala a fost judecata de judecatorie, iar apelul de catre tribunal, intrucat hotararea instantei de recurs este pronuntata dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, rejudecarea apelurilor trebuie sa aiba loc in fata curtii de apel si nu in fata tribunalului. De altfel, chiar Tribunalul Harghita, cand a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, trebuia sa aiba in vedere aceste dispozitii tranzitorii si sa constate ca judecata in prim grad apartine acestuia si nu judecatoriei.
Particularitati ale cauzei. a) Independent de concluziile formulate de avocatul inculpatului B.C. in fata Tribunalului Harghita, promovarea prezentului recurs nu il prejudiciaza pe inculpat, din moment ce acesta este direct interesat sa obtina solutionarea intr-un termen rezonabil a actiunii penale puse in miscare fata de el, prin pronuntarea cat mai curand a unei hotarari definitive care sa puna capat incertitudinilor cu privire la soarta sa. In acest context, nu putem ignora ca sesizarea instantelor dateaza din martie 2003 si nici dificultatile pe care le-a intampinat oricum in cauza judecata in prima instanta. Prin urmare, o reluare a cauzei din prim grad pentru motive care nu permit o asemenea masura nu face decat sa mentina incertitudinile in care ar fi tinut inculpatul B. si ceilalti coinculpati, ceea ce contravine principiului termenului rezonabil.
Acestea sunt considerentele pentru care recursul acuzatului profita si inculpatilor T.S., P.(M.) M., M.I., M.I., S.C. si T.R..
b) Constatam ca, in cauza, nici procurorul si nici partea vatamata/civila nu au recurat decizia penala nr. 98/27 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita. O asemenea conduita procesuala ar parea, la o prima vedere, ca impiedica o casare integrala a deciziei atacate doar de inculpat.
De vreme ce apelurile procurorului si partii vatamate vizeaza si situatia inculpatilor enuntati mai sus, o casare partiala a deciziei tribunalului ar atrage, insa, doua judecati in doua etape diferite, cu consecinta pronuntarii a doua hotarari distincte pentru acelasi fapt. Or, actiunea penala este unica, prin urmare si rezolvarea ei trebuie adusa printr-o singura hotarare. In plus, principiul ne bis in idem se opune ca o persoana sa fie judecata de doua ori pentru aceiasi conduita ilicita.
In consecinta, unicitatea actiunii penale si nevoia respectarii principiului ne bis in idem atrag casarea integrala a deciziei penale nr. 98/27 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita, in fata curtii de apel urmand sa se rejudece atat apelurile inculpatilor B.C., T.S., P.(M.) M., M.I., M.I., S.C. si T.R., cat si apelurile Parchetului de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc si partii vatamate/civile Statul roman, prin A.N.A.F., reprezentata in proces de D.G.F.P. a Judetului Harghita si D.G.F.P. a Judetului Suceava.

Sursa: Portal.just.ro