Incetarea raporturilor de munca prin acordul partilor si demisia. Efecte juridice si conditii diferite.
- Art.55 lit.b si art.79 Codul muncii
Acordul exprimat de unitatea angajatoare cu privire la incetarea contractului individual de munca, la cererea angajatului nu poate fi interpretata decat in sensul disp. Art.55 lit.b Codul muncii si nu ca accepatrea unei demisii, in conditiile in care nu rezulta ca angajatul si-a dat demisia, ca a fost acordat un termen de preaviz sau ca angajatorul a renuntat la acest termen.
(Decizia 1114/22 mai 2009 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia Litigii de Munca si Asigurari Sociale)
Reclamanta SC L SRL cu sediul in comuna Chiojdu, judetul Buzau, a solicitat in contradictoriu cu paratul IG, pronuntarea unei sentinte prin care sa se procedeze la rectificarea inscrierilor efectuate in carnetul de munca al paratului, respectiv modificarea temeiului de desfacere a contractului individual de munca din 17.04.2006, art. 55 lit. b din Codul Muncii in art. 79 - demisie, Codul Muncii .
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca prin cererea din 17.04.2006, s-a solicitat angajatorului incetarea contractului de munca prin demisie, cererea fiind de demisie. Nu se putea solicita desfacerea contractului de munca prin acordul partilor, ci doar prin demisie . Avand in vedere ca motivul desfacerii contractului de munca are implicatii asupra subventiei incasata de angajator, cat si de catre angajat din bugetul asigurarilor pentru somaj, subventie care ar putea fi imputata celor doi , se solicita admiterea actiunii, cu precizarea ca angajatul este de acord .
Prezent in instanta la termenul din 09.03.2009, paratul a precizat ca si-a dat demisia, este de acord cu modificarea temeiului de desfacere a contractului de munca daca nu il afecteaza cu ceva .
Prin sentinta civila nr.275/9.03.2009 Tribunalul Buzau a respins actiunea ca neintemeiata, cu motivarea ca potrivit inscrierilor din carnetul de munca al paratului, IG a fost angajatul societatii SC L_ SRL Chiojdu in perioada 01.10.2004 - 17.04.2006, incetarea contractului individual de munca fiind conform art. 55 lit. b din Codul Muncii .
Prin dispozitia emisa de reclamanta, cu nr. 109/ 17.04.2006, contractul de munca al paratului a fost desfacut la data de 17.04.2006 potrivit art. 55 lit. b, din Codul Muncii, dand eficienta cererii paratului, inregistrata sub nr. 108/17.04.2006 prin care solicita unitatii incetarea contractului de munca cu data de 17.04.2006, cerere aprobata .
Potrivit art. 55 lit. b, din Codul Muncii, contractul individual de munca poate inceta ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea.
In cauza din probatoriul administrat rezulta cu certitudine ca incetarea contractului individual de munca al paratului a avut loc prin acordul partilor.
Paratul a solicitat prin cererea din 17.04.2006 aprobarea incetarii contractului de munca , unitatea reclamanta si-a exprimat acordul , aproband cererea, contractul incetand chiar din 17.04.2006 cand a intervenit acordul partilor.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, criticand-o ca netemeinica si nelegala, cu motivarea ca prin aceasta sentinta recurenta este prejudiciata deoarece va fi nevoita sa restituie subventia de la AJOFM Buzau.
Mai arata recurenta ca atat societatea cat si paratul s-au aflat in eroare la momentul incetarii raporturilor de munca datorita faptului ca sunt obligati sa semneze niste formulare tipizate, fara a avea cunostinte de specialitate.
Se sustine, de asemenea, ca intentia reala a salariatului a fost aceea de a demisiona si ca acordul a fost in sensul renuntarii la termenul de preaviz.
Se invoca si practica judiciara a Tribunalului Buzau, solutii contrare celei din prezenta cauza.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta atacata si motivele de recurs, curtea a constatat ca recursul este nefondat.
Intimatul - parat IG a fost angajatul societatii SC L_ SRL Chiojdu in perioada 01.10.2004 - 17.04.2006, incetarea contractului individual de munca realizandu-se conform art. 55 lit. b din Codul Muncii .
Prin dispozitia emisa de recurenta, cu nr. 109/ 17.04.2006, contractul de munca al intimatului a fost desfacut la data de 17.04.2006 potrivit art. 55 lit. b, din Codul Muncii, dandu-se eficienta cererii paratului, inregistrata sub nr. 108/17.04.2006 prin care solicita unitatii incetarea contractului de munca cu data de 17.04.2006, cerere aprobata.
Potrivit art. 55 lit. b, din Codul Muncii, contractul individual de munca poate inceta ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea.
Art. 79 din Codul Muncii prevede ca prin demisie se intelege actul unilateral de vointa al salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.
Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca si nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariatii cu functii de executie.
Contractul individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv.
Ori, in cauza, din cererea formulata de intimatul - parat la 17.04.2006, nu rezulta ca si-a dat demisia, ca a fost acordat un termen de preaviz sau ca angajatorul a renuntat la acest termen pentru a fi indeplinite cerintele art. 79 Codul Muncii .
Din cererea aprobata de unitatea recurenta rezulta ca a intervenit acordul partilor de incetare a contractului individual de munca, la chiar data inregistrarii si formularii cererii de catre salariat.
In realitate, recurenta isi invoca propria culpa in emiterea unui act juridic, situatie ce nu poate conduce la admiterea actiunii sale.
Este evidenta aceasta situatie din chiar sustinerile recurentei, potrivit carora a constatat ca a facut o greseala acceptand incetarea raporturilor de munca prin acord, numai dupa controlul AJOFM, cand s-a stabilit ca in situatia data trebuie restituita subventia primita pentru intimatul-parat.
Nu poate fi primita nici sustinerea ca in cauze similare, instanta de fond are o practica diferita, deoarece, din analiza hotararilor depuse rezulta ca situatiile concrete analizate in acele spete au fost diferite de cele din prezenta cauza, probele din acele spete dovedind sustinerile partilor.
Prin urmare, hotararea instantei de fond este legala si temeinica, iar curtea, vazand disp. art.304, 3041 si 312 alin.1 C.pr.civ., a respins recursul ca nefondat.