Incetarea raporturilor de munca, din initiativa angajatorului
- Conditii de forma si fond
- Admisibilitate
(art.61(1) lit.a din Codul muncii) Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului, in cazul cand acesta din urma, a savarsit o abatere grava, sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii sau de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentului intern, ca sanctiune disciplinara.
Neconvocarea salariatului in conformitate cu dispozitiile art.267 alin.2 din Codul muncii si nerespectarea cerintelor dispozitiilor art.268 (1) lit.c din Codul muncii, duce la constatarea nulitatii deciziei de sanctionare. (CURTEA DE APEL BUCURESTI- SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE- DECIZIA CIVILA NR.4729/R/26.11.2008)
Prin sentinta civila nr.3258 din data de 16.04.2008, pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale s-a admis contestatia formulata de contestatorul P.C.A., in contradictoriu cu intimata SC A.R. SRL; s-a anulat decizia nr.37/1.06.2007, emisa de intimata; s-a dispus reintegrarea contestatorul ui in functia detinuta anterior; s-a obligat intimata sa plateasca contestatorului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii, pana la data reintegrarii efective si s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, petentul P.C.A. a fost angajatul intimatei SC A.R. SRL si a detinut functia de inginer in baza contractului individual de munca inregistrat sub nr.315/19.01.2006, iar raporturile de munca existente intre parti au incetat din initiativa angajatorului, care, prin Decizia nr.37/1.06.2007 a desfacut contractul de munca al contestatorului in baza art.61 litera a Codul muncii.
S-a avut in vedere ca in cuprinsul deciziei nu sunt mentionate motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile conform dispozitiilor art.268, alin.2, lit.c Codul muncii si ca in cuprinsul convocarii pentru cercetarea disciplinara a fost mentionat ca obiect al intrevederii discutarea modalitatilor de intrerupere a contractului de munca al contestatorului, nefacandu-se nici o referire la cercetarea abaterii pentru care a fost desfacut contractul de munca, respectiv absentele nemotivate.
Astfel, s-a apreciat, pe de o parte, ca pentru cercetarea prealabila a absentelor nemotivate care a reprezentat unicul motiv al concedierii petentul nu a fost convocat in conformitate cu dispozitiile art.267 alin.2 Codul muncii, iar pe de alta parte, din continutul procesului-verbal de cercetare disciplinara nr.112/3.05.2007, nu reiese faptul ca petentul ar fi fost ascultat in legatura cu abaterile ce i s-au imputat si nu sunt indicate motivele pentru care au fost inlaturate apararile acestuia facandu-se referire doar la comportarea inacceptabila a salariatului.
S-a constatat ca decizia contestata a fost emisa de intimata cu incalcarea dispozitiilor art.267 alin.2, art.268, alin.2, litera c Codul muncii, iar nerespectarea dispozitiilor art.267, art.268 Codul muncii este sanctionata cu nulitatea absoluta, caz in care Tribunalul nu a mai analizat temeinicia deciziei contestate.
Impotriva acestei hotarari s-a formulat recurs de catre intimata SC A.R.SRL, care a criticat-o pentru nelegalitate pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a considerat in mod gresit ca recurenta intimata nu a facut o convocare legala a intimatului contestator la cercetare prealabila, de vreme ce prin probele administrate in cauza (inscrisuri, interogatoriu, martor), s-a dovedit ca a avut loc cercetarea disciplinara prealabila, iar contestatorul a fost prezent la aceasta.
S-a aratat ca art. 267 al. 2 Codul Muncii prevede ca "salariatul va fi convocat in scris... precizandu-se obiectul , data, ora si locul intrevederii" si s-a sustinut ca legea nu impune deci modul in care trebuie precizat obiectul cercetarii, ci doar existenta acestei mentiuni, lucru realizat in cauza.
In ce priveste procesul-verbal de efectuare a cercetarii prealabile, recurenta a invederat ca doctrina este in sensul ca daca salariatul da curs convocarii, dar refuza apararea sau sa scrie nota explicativa, angajatorul poate dispune sanctionarea salariatului, fara a mai fi necesara efectuarea cercetarii disciplinare.
Or, in speta, prin refuzul de a semna procesul-verbal, probat cu martor, contestatorul a renuntat implicit si la dreptul de a-si face apararile.
Prin intampinarea formulata, intimatul P.C.A., a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, prin prisma criticilor invocate de catre recurenta, incadrate in motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, cat si din oficiu, conform art.3041 Cod procedura civila , Curtea retine urmatoarele:
Prin Decizia nr.37/1.06.2007 emisa de catre recurenta intimata SC A. R.SRL, contestata in cauza, s-a dispus desfacerea contractului de munca al intimatului contestator, in baza art.61 litera a Codul muncii.
Prima instanta a interpretat si aplicat corect legea atunci cand a constatat nulitatea absoluta a deciziei de concediere intocmite nelegal de catre recurenta.
Astfel, art. 267 din Codul muncii impune, sub sanctiunea nulitatii absolute, efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, fara de care nu poate fi dispusa masura sanctionarii salariatului si reglementeaza procedura efectuarii acestei cercetari.
Cercetarea prevazuta de acest text de lege este menita sa asigure stabilirea corecta a abaterii disciplinare, a imprejurarilor concrete in care a fost savarsita, a gravitatii sale si a vinovatiei, in raport cu care se poate aprecia si asupra sanctiunii aplicabile, dar, in acelasi timp, si a exercitarii dreptului de aparare al salariatului in cadrul acestei proceduri.
Art. 268 din Codul muncii stabileste termenul in care poate fi emisa in forma scrisa decizia de sanctionare, precum si elementele si mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda decizia, sub sanctiunea nulitatii. Mentiunile si precizarile pe care trebuie sa le cuprinda decizia sunt absolut necesare atat salariatului sanctionat, ca acesta sa isi poata pregati, organiza si exercita apararea, dar si instantei judecatoresti, chemata sa hotarasca in privinta legalitatii si a temeiniciei masurii contestate.
Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa ca raporturile juridice de munca trebuie sa se desfasoare intr-un cadru legal, pentru a fi respectate drepturile si indatoririle, precum si interesele legitime ale ambelor parti. In acest cadru, cercetarea disciplinara prealabila aplicarii sanctiunii contribuie in mare masura la prevenirea unor masuri abuzive, nelegale sau netemeinice, dispuse de angajator, profitand de situatia sa dominanta.
Coroborand dispozitiile alin.1 si 2 din art.267 Codul muncii, rezulta faptul ca legiuitorul a dorit sa supuna nulitatii absolute exclusiv situatiile in care luarea masurii de sanctionare s-a facut in mod abuziv, incalcandu-i-se in acest sens dreptul fundamental al salariatului la aparare.
Din probatoriile administrate in cauza rezulta ca recurenta nu a respectat conditiile de forma si de fond ale cercetarii administrative prealabile emiterii deciziei de sanctionare.
Astfel, in notificarea scrisa intocmita de catre recurenta s-a adus la cunostinta salariatului intimat sa se prezinte in ziua de 3-05-2007, orele 10, la sediul firmei, pentru "discutarea modalitatilor de intrerupere a contractului individual de munca", fara a se face vreo referire la faptul ca va avea loc o cercetare disciplinara prealabila.
Or, ratiunea pentru care legiuitorul, in art. 267 din Codul muncii, a inserat cerinta notificarii scrise, prin precizarea obiectului, datei, orei si locului intrevederii a fost aceea de a da posibilitatea salariatului sa-si pregateasca apararile si probele, in cunostinta de cauza fata de fapta care ii este imputata si care trebuie sa ii fie comunicata.
Ca atare, in mod corect prima instanta a apreciat ca a fost incalcat dreptul contestatorului la aparare, in sensul art. 267 alin.4 C. muncii, incalcare sanctionata cu nulitatea absoluta a deciziei de concediere emisa in atare conditii.
Analiza legalitatii deciziei de concediere contestate prevaleaza examinarii temeiniciei acesteia, astfel incat instanta de fond a procedat judicios la examinarea conditiilor cerute pentru valabilitatea deciziei sub aspectul indeplinirii conditiilor de forma si de fond vizand legalitatea deciziei, constatand ca angajatorul a emis actul de concediere fara respectarea acestora.
Refuzul salariatului de a se prezenta la cercetarea prealabila indreptateste pe angajator sa dispuna concedierea sa fara intocmirea cercetarii prealabile. insa, in speta, intimatul contestator nu a fost legal convocat in vederea efectuarii cercetarii prealabile cu privire la abaterea disciplinara retinuta in sarcina sa, obiectul convocarii fiind discutarea modalitatilor de intrerupere a contractului de munca al contestatorului, fara nici o referire la efectuarea cercetarii prealabile cu privire la abaterea imputata.
In ceea ce priveste procesul-verbal nr.112/3.05.2007 invocat de catre recurenta, Curtea constata ca si instanta de fond ca in cuprinsul sau nu se consemneaza daca intimatul contestator a fost ascultat in legatura cu abaterile ce i s-au imputat si nici nu se indica motivele pentru care au fost inlaturate apararile acestuia, facandu-se referire doar la atitudinea necorespunzatoare a salariatului, caz in care corect s-a retinut prin hotararea recurata incalcarea prevederilor art.268 alin.2 lit.c Codul muncii.
Pentru toate considerentele aratate, Curtea a respins ca nefondat recursul, in baza art.312 Cod procedura civila .