In conformitate cu art. 140 alin.2 Codul muncii, salariatul are dreptul al un concediu platit proportional cu timpul efectiv lucrat. Timpul prezumat lucrat este cel specificat in contractul colectiv de munca daca unitatea parata nu face dovada contra... Decizie nr. 1171 din data de 27.05.2009
pronunțată de Curtea de Apel Ploiesti

CURTEA DE APEL PLOIESTI, DOSAR NR. 430/120/2009, DECIZIA NR. 1171 DIN 27.05.2009 In conformitate cu art. 140 alin.2 Codul muncii, salariatul are dreptul al un concediu platit proportional cu timpul efectiv lucrat. Timpul prezumat lucrat este cel specificat in contractul colectiv de munca daca unitatea parata nu face dovada contrara prin condica de prezenta semnata de salariati. Reclamanta SC Lucrari Drumuri si Poduri Dambovita SA a chemat in judecata pe paratul M. G., solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligat la plata sumei de 467 lei ce reprezinta c.val. concediului de odihna incasat necuvenit, precum si cheltuielile firmei.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, anterior incetarii contractului individual de munca al reclamantului, la 09.01.2009, paratul a efectuat concediul de odihna aferent anului 2007 beneficiind si de drepturile banesti care i se cuveneau proportional cu vechimea in munca si timpul efectiv lucrat, respectiv 12 zile, insa intrucat la 09.01.2009 i-a incetat acestuia contractul individual de munca, rezulta ca nu avea dreptul la concediul de odihna si prima de vacanta.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 272 din Codul muncii si s-au anexat decizia nr. 4/2009, situatia debitorului pe anul 2007, contractul individual de munca al acestuia si somatia catre parat, precum si lista de avans chenzinal pe martie 2007.
Tribunalul Dambovita a respins cererea formulata de reclamanta retinand urmatoarea situatie de fapt:
Paratul a fost incadrat la societatea reclamanta incepand cu anul 1996, iar prin decizia nr. 4/9.01.2009 i-a incetat acestuia contractul individual de munca potrivit art. 61 lit.a din Codul muncii.
Totodata, se retine ca reclamanta, desi mentioneaza in cererea de chemare in judecata ca acestuia i-a incetat contractul individual de munca la 09.01.2009, se refera la anul 2007, fara a face dovada ca ar fi lucrat doar 7 luni in anul 2007 si deci ca ar fi incasat necuvenit suma de 467 lei, compusa din indemnizatia de concediu de odihna, prima de vacanta si cheltuielile firmei.
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs reclamanta SC Lucrari Drumuri si Poduri Dambovita SA, criticand-o ca nelegala si netemeinica, pentru urmatoarele considerente:
A precizat recurenta ca paratul a lucrat doar 7 luni in cursul anului calendaristic 2007 conform foilor de prezenta colectiva si statelor de plata anexate la dosar, respectiv pana in data de 30.07.2007, dupa care a lipsit nemotivat.
In consecinta, recurenta a precizat ca paratul avea dreptul la un concediu de odihna, pentru anul 2007, de 28 zile, insa, intrucat a lucrat doar 7 luni in cursul anului respectiv, concediul de odihna s-a redus proportional la 16 zile, in conformitate cu prevederile art. 140 alin.2 Codul muncii.
Ca atare, recurenta considera ca paratul datoreaza diferenta de indemnizatie de concediu, precum si prima de vacanta incasata. Mai mult decat atat, se invedereaza ca paratul a semnat un angajament de plata prin care a solicitat restituirea debitului in doua transe.
In recurs au fost depuse la dosar foi colective de prezenta, referat din 9.01.2009, angajament de plata.
Legal citat, intimatul nu a formulat intampinare la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in functie de prevederile legale aplicabile cauzei si sub toate aspectele conform art. 3041 Cod pr.civ. Curtea a constatat ca motivele de recurs nu sunt fondate pentru urmatoarele considerente:
Paratul a fost incadrat la societatea reclamanta incepand cu anul 1996, iar prin decizia nr. 4/09.01.2009 i-a incetat contractul individual de munca potrivit art. 61 lit.a din Codul Muncii.
Foile colective de prezenta depuse nu sunt semnate de catre salariatii pentru care s-au intocmit. Mai mult, Curtea constata ca, desi recurenta sustine ca in anul 2007 paratul ar fi avut 5 luni de absenta nemotivata, totusi recurenta nu a luat nicio masura de sanctionare pentru acest lucru, contractul de munca al paratului fiind desfacut abia in anul 2009.
Angajamentul de plata depus de catre recurenta la dosar poarta data de 02.03.2009 si mentioneaza ca paratul datoreaza 467 lei unitatii reprezentand prima de vacanta si concediu de odihna pentru perioada 30.03.2009 - 30.04.2009, nu pentru anul 2007.
Asa fiind, in baza art. 312 alin.1 Cod pr.civila Curte a respins ca nefondat recursul formulat.