Nulitate absoluta Decizie nr. 691 din data de 26.04.2006
pronunțată de Curtea de Apel Ploiesti

Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti sub nr. 2587/2004, reclamanta IDC a chemat in judecata pe paratii IAG si NM, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1163/2002, avand ca obiect imobilul situat in Ploiesti, str. Republicii, nr. 25, bl A7, sc B, ap. 55, sa-i oblige pe parati sa-i lase in deplina proprietate si posesie imobilul si sa se dispuna evacuarea acestora din imobil, motivat de faptul ca reclamanta este mostenitoarea legala a defunctului sau tata, IM, decedat la data de 24 ianuarie 1988 si ca, prin decizia civila nr 643 din 9 ianuarie 2001 pronuntata de Tribunalul Prahova, apartamentul in litigiu a fost inclus in lotul reclamantei, solutie ce a fost schimbata de Curtea de Apel Ploiesti prin decizia nr. 2350 din 27 septembrie 2001.
Reclamanta IDC a completat actiunea, solicitand introducerea in cauza a numitilor PGV si PE.
Prin sentinta civila nr. 1509/14.02.2005, Judecatoria Ploiesti a respins actiunea formulata de reclamanta IDC.
Tribunalul Prahova, prin decizia civila nr. 697 din 21 octombrie 2005, a admis apelul declarat de reclamanta, a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, retinand, in principal, faptul ca instanta de fond s-a referit in cuprinsul motivarii doar la capatul de cerere referitor la nulitatea absoluta a contractelor de vanzare cumparare nr. 1163/2002 si 33395/2003, fara a se face referire la capetele de cerere privind revendicarea imobilului fata de cele doua contracte si evacuarea paratilor.
Impotriva acestei solutii, au declarat recurs paratul NM si intervenientii PE si PVG, motivat de faptul ca instanta de apel a interpretat in mod eronat actul dedus judecatii, solicitandu-se admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei apelate si mentinerea ca fiind legala si temeinica a sentintei pronuntata de instanta de fond.
Curtea de Apel Ploiesti, ca instanta de recurs, examinand hotararea prin prisma criticilor formulate, in raport de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale ce au incidenta in solutionarea cauzei, prin decizia civila nr. 691 din 26 aprilie 2006 a respins recursul ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Dispozitiile art. 261 alin. 5 Cod procedura civila reglementeaza care anume sunt considerentele, respectiv motivele de fapt si de drept care au formulat convingerea instantei.
Acestea sunt elementele silogismului judiciar, premisele de fapt si de drept, care au condus instanta la solutia litigiului cuprinsa in dispozitiv, rezultatul logic fiind acela ca intre aceste considerente si dispozitiv trebuie sa fie in deplina concordanta sub aspectul intelegerii, iar lipsa de concordanta sau in conditiile legii inexistenta motivarii, atrage dupa sine casarea hotararii. In esenta, motivarea trebuie sa fie pertinenta, completa, intemeiata, omogena, concreta, convingatoare si accesibila si, asa cum s-a mai precizat, in deplina concordanta cu dispozitivul care, de asemenea, este si el indicat expres de art. 261 pct. 6 Cod procedura civila.
In opinia instantei de recurs, dispozitivul este considerat a fi de esenta hotararii, in sens restrictiv vorbind, el cuprinde solutia data de instanta litigiului cu care a fost investita, solutie, ce de altfel, apare si in minuta elaborata la sfarsitul deliberarii. Prin dispozitiv trebuie sa-i gaseasca rezolvarea toate cererile partilor, principale, incidente sau accesorii.
Elementele mai sus aratate reprezinta, de fapt, continutul unei hotarari.
Ori, in hotararea instantei de fond nu se regasesc toate aceste elemente, astfel incat, in mod corect instanta de apel a apreciat ca nici considerentele si nici dispozitivul sentintei nu fac referire la capetele de cerere privind revendicarea imobilului si evacuarea paratilor.
Avand in vedere considerentele ce preced, in baza art. 312 Cod procedura civila, curtea a respins recursul ca nefondat.