Bunurile dobandite de soti in timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune.Orice conventie contrara este nula.Nulitatea se aplica atat conventiei incheiate de viitorii soti in vederea casatoriei, cat si aceleia incheiate in timpul casatoriei.
Reclamanta M.N.F. a chemat in judecata pe paratul S.I. solicitand partajarea apartamentului dobandit in timpul casatoriei.
Paratul, prin cererea reconventionala formulata a cerut ca reclamanta sa aduca la masa de partaj mai multe bunuri mobile dobandite in comun, aratand ca apartamentul a carui imparteala s-a solicitat este bunul sau propriu, fiind cumparat de tatal lui asa cum rezulta din chitanta cu care s-a achitat pretul si din actul de constatare incheiat de soti la momentul despartirii, cand si-au impartit bunurile comune.
In cauza, parintii paratului S.C. si S.T. au depus o cerere de interventie in interes propriu si in interesul fiului lor pentru excluderea de la masa de impartit a apartamentului in litigiu care a fost cumparat cu banii lor, pentru ei si fiul lor.
Si parintii reclamantei F.G. si F.M.au formulat cerere de interventie in nume propriu si pentru fiica lor, solicitand excluderea de la partaj a unor bunuri cu care au inzestrat-o.
Dupa administrarea probatoriilor, Judecatoria Targoviste, prin incheierea din 15 decembrie 2003 a admis in principiu actiunea si cererea reconventionala, a respins cererile de interventie si a constatat ca sotii au dobandit in timpul casatoriei in cote egale de contributie apartamentul nr.7 situat in Targoviste precum si unele bunuri mobile.
Pentru a dipune astfel, prima instanta a retinut ca sotii, a caror casatorie a fost desfacuta prin sentinta civila nr.10554/1995 a Judecatoriei Targoviste, au dobandit in comun bunurile mobile si apartamentul aflat in disputa lor.
Incheierea de admitere in principiu a fost apelata de parat si intervenientii S.C. si S.T, cu motivarea ca apartamentul, desi a fost cumparat in timpul casatoriei, a fost platit prin contributia lor exclusiva, dandu-se astfel o gresita interpretare probelor.
In urma analizarii motivelor de apel, Tribunalul Dambovita, prin decizia civila nr.1306/2004 a admis apelul, a schimbat in parte incheierea interlocutorie in sensul admiterii cererii de interventie si excluderii apartamentului din masa bunurilor comune.
Pentru a pronunta aceasta decizie, s-a retinut ca desi imobilul a fost cumparat in timpul casatoriei sotilor, in chitanta de plata a pretului s-a mentionat ca plata a fost facuta de S.C.-tatal paratului; ca aceasta mentiune coroborata cu declaratiile martorilor si cu tranzactia incheiata de parti privind impartirea bunurilor lor, constituie dovada certa a faptului ca apartamentul este bunul personal al apelantului-parat.
Decizia a fost atacata cu recurs de reclamanta, cu motivarea, intre altele, ca probele nu au fost corect apreciate, ignorandu-se inscrisurile autentice si depozitiile martorilor precum si faptul ca tranzactia incheiata de soti este lovita de nulitate absoluta.
Curtea, examinand decizia prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor legale incidente in cauza a constatat ca regimul matrimonial este obligatoriu si unic, art.30 alin.1 din codul familiei stabilind ca bunurile dobandite de oricare dintre soti in timpul casatoriei, sunt de la data dobandirii lor, bunuri comune iar orice conventie contrara este nula.
S-a retinut ca inscrisul intitulat"act de constatare" prin care sotii au convenit ca paratul sa ramana in apartamentul in litigiu ca unic proprietar este un act nul.
El nu poate produce efecte juridice. In aceste conditii, declaratiile martorilor nu pot fi coroborate cu actul incheiat intre soti si care este lovit de nulitate absoluta si nu pot schimba regimul legal al bunului astfel cum este reglementat de art.30 din codul familiei.
Tatal intimatului chiar daca ar fi achitat pretul apartamentului cumparat de soti inin timpul casatoriei, se prezuma ca a inteles sa-i gratifice pe ambii soti, cata vreme nu rezulta din probe o alta situatie de natura sa rastoarne prezumtia relativa de comunitate.
In atare situatie, Curtea in baza art.312(1) cod pr.civ. a admis recursul, a modificat in tot decizia tribunalului mentinand ca legala si temeinica incheierea pronuntata de judecatorie, fiind incidente in cauza dispozitiile art.304 pct.9 cod pr.civ.