Nelegala sesizare a instantei. Contestatie administrativ-fiscala respinsa ca tardiv formulata. Obiectul actiunii.
Art.205 si 218 Cod procedura fiscala, art. 109 Cod procedura civila
Obiectul actiunii in contencios administrativ fiscal in conditiile respingerii ca tardiva a contestatiei administrative la decizia de impunere il constituie decizia de solutionare a contestatiei, astfel ca instanta nu poate pasi la analizarea fondului cauzei, ci doar, daca este sesizata, la analiza legalitatii admiterii exceptiei tardivitatii contestatiei.
Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr. 419/22 februarie 2011
Pe rolul Tribunalului Sibiu - sectia comerciala si de contencios administrativ s-a inregistrat sub nr. 226/85/2010 actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta S.C. S.I. S.R.L. in contradictoriu cu paratele A.N.A.F. prin Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale B. si Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale S. solicitand instantei prin hotararea ce se va pronunta in cauza sa se dispuna anularea deciziei pentru regularizarea situatiei nr. 8926/14.10.2009 emisa ca urmare a controlului consemnat prin procesul - verbal de control nr. 8925/14.10.2009 intocmit de D.J.A.O.V.S. si pe cale de consecinta, exonerarea reclamantei de la plata obligatiilor finale stabilite prin decizia atacata.
In motivarea actiunii sale reclamanta a aratat ca in cursul lunii noiembrie 2006 a importat un transport de anvelope din Germania. Cu privire la aceste marfuri a fost formulata Declaratia vamala nr. 66363/06.11.2006, acestea beneficiind de tratamentul vamal preferential conferit marfurilor de origine comunitara. Desi intregul lor lot de anvelope a fost expediat din Germania, o parte din acestea, mai precis 456 anvelope aveau ca tara de origine Turcia. Acest aspect a scapat la momentul intocmirii declaratiei vamale de import, astfel ca regimul vamal preferential pentru marfuri de origine comunitara a fost aplicat si celor de origine turca. Totusi, aceasta nu a afectat sau cel putin nu ar fi trebuit sa afecteze in nici un mod cuantumul taxelor vamale datorate, intrucat acestea erau suprimate prin Decizia Comitetului mixt Romania - Turcia nr. 12/2005 referitoare la decizia de amendare a Protocolului D privind definirea notiunii de produse originare si metodele de cooperare administrativa, in cadrul acordului de comert liber dintre Romania si Turcia, semnat la Ankara la 29 aprilie 1997.
La data de 14.10.2009, in urma unui control efectuat a posteriori, D.J.A.O.V. Sibiu a intocmit Procesul - verbal de control nr. 8925, act de constatare ce a stat la baza emiterii D.R.S. nr. 8926/14.10.2009. Prin acest ultim act administrativ, autoritatea vamala a stabilit in sarcina subscrisei o datorie vamala de 40.489 lei, reprezentand diferenta de taxe vamale pentru marfurile indicate mai sus ca urmare a neaplicarii tratamentului vamal preferential, precum si penalitatile de intarziere.
De asemenea, reclamanta a aratat ca obligatiile vamale suplimentare stabilite in sarcina reclamantei sunt lipsite de suport legal intrucat prin D.R.S. nr. 8926/2009 autoritatea vamala a revenit asupra tratamentului vamal aplicat.
In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 46 lit. d, art. 54 din Codul fiscal, art. 16 din Decizia Comitetului Mixt Romania - Turcia nr. 12/2005, art. 218 C. p. fiscala; art. 112 Cod procedura civila.
Prin sentinta administrativa nr. 480/CA/08.07.2010 pronuntata de Tribunalul Sibiu - sectia comerciala si de contencios administrativ s-a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta S.C. S.I. S.R.L. si in consecinta s-a anulat decizia pentru regularizarea situatiei nr. 8926/14.01.2009 intocmita de Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale S. si s-a exonerat reclamanta de plata sumei de 40.489 lei reprezentand obligatii fiscale.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin D.R.S. nr.8926/14.10.2009 Directia A.O.V.S. a stabilit in sarcina reclamantei o datorie vamala de 40.489 lei, reprezentand diferenta de taxe vamale pentru marfurile indicate de reclamanta ca urmare a neaplicarii tratamentului preferential precum si penalitati de intarziere.
D.R.A.O.V. B. a demarat procedura de punere in executare silita a D.R.S. 8926 in cadrul dosarului de executare nr. 2780/26.02.2009.
Impotriva D.R.S. 8926/2009 reclamanta a formulat contestatie care a fost respinsa de catre D.G.F.P.S. S. prin decizia nr. 210/18.12.2009 ca fiind formulata tardiv.
In ce priveste tardivitatea formularii contestatiei administrative instanta retine:
Potrivit art. 205 alin. 1 C.p.fiscala, impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.
Din formularea si structura dispozitiei legale evocate pot fi desprinse doua concluzii:
a) impotriva actelor administrative fiscale se poate formula contestatie, aceasta nu este o procedura obligatorie, ci una facultativa;
b) promovarea unei actiuni in anularea unui act administrativ fiscal nu poate fi conditionata de indeplinirea unei proceduri prealabile; contestatia nu inlatura dreptul la actiune si nici nu il poate conditiona.
In ce priveste fondul acestei actiuni instanta a retinut ca prin decizia pentru Regularizarea situatie nr. 8926/206 s-a apreciat de catre D.J.A.O.V. S. ca in mod gresit s-a acordat pentru marfurile inscrise la art. 3 din DVI nr. 66353/2006 si inscrise in DVD la rubrica 36 cu codul 30G si 30 A preferinta tarifara conform Acordului European si a Decizie Comitetului Mixt Romania -Turcia nr. 12/2005, in conditiile in care provenienta din Turcia pentru un numar de 456 de anvelope nu este suficienta pentru acordarea acestui regim.
S-a aratat ca in continutul facturii, exportatorul german a aratat anvelopele sunt de origine CEE, fara a se arata ca un numar de 456 anvelope provin din Turcia, asa cum rezulta din factura 2007-24296.
Retine organul vamal ca aceasta declaratie, privind "provenienta din Turcia" nu este suficienta pentru acordarea regimului vamal preferential, intrucat nu face dovada indeplinirii conditiei explicite, ca produsele sa fie "originale din Turcia".
Cu privire la decizia atacata in prezenta actiune in contencios administrativ s-a constatat ca:
- originea turca a celor 23 de anvelope este dovedita cu mentiunile realizate de catre furnizor pe factura in conformitate cu normele legale europene si autohtone deopotriva;
- chiar organul fiscal a aratat in adresa nr. 3133/06.04.2009 factura nr. 2007-242.96/01.11.2006 mentiunea "made in Turkey", imprejurarea care atesta ca aceste produse au origine turca.
Fata de aceasta situatie de fapt, tribunalul a apreciat ca DRV 8296/2009 este nelegala.
Impotriva aceste hotarari a formulat recurs parata A.N.V. prin Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale B. solicitand modificarea acestei in sensul respingerii actiunii reclamantei ca netemeinica si nelegala.
In motivarea recursului parata sustine ca procedura prealabila este obligatorie fiind consacrata prin prevederile O.G. nr.92/2003 republicata, coroborata cu 109 alin. 2 Cod procedura civila, practicile instantelor de judecata fiind in acest sens.
Potrivit art. 52 (1) din Constitutia Romaniei persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei, iar potrivit alin. 2 din legea fundamentala conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica.
Exercitarea acestui drept fundamental este reglementata prin Legea nr.554/2004, care, prin art. 7, instituie o procedura prealabila sesizarii instantei, potrivit caruia inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia (alin.1). De asemenea, potrivit art. 109 alin. 2 din Cod procedura civila in cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile.Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta procedura prealabila este imperativa astfel ca anterior formularii cererii de chemare in judecata pentru anularea actului administrativ reclamantul avea obligatia de a solicita emitentului actului revocarea acestuia, dovada efectuarii procedurii prealabile urmand sa fie anexata la cererea de chemare in judecata.
Nerespectarea acestei formalitati atrage dupa sine imposibilitatea legala de a investi instanta de contencios cu o cerere legala de anularea actului respectiv. (109 alin.2 Cod procedura civila, art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004).
Pe fondul cauzei s-a aratat ca societatea contestatoare a fost titulara unei operatiuni de import, pentru care a depus declaratia vamala nr.I 66353/06.11.2006.
La controlul ulterior efectuat la sediul Directiei Judetene pentru Accize si Operatiuni Vamale S., s-a constatat ca marfurilor importate cu declaratia vamala DVI I 66353/ 06.11.2006, la art. 1, 2, 3, 4, 5, 6 si 7 le-a fost acordat tratament tarifar preferential ( inscriindu-se codul 30A si 30G la rubrica 36 din DVD) - exceptare de la plata drepturilor vamale, in conformitate cu art. 46 din Legea nr. 86/2006 si ale art. 16 din Protocolul 4 privind definirea notiunii de "produse originare" si metode de cooperare administrativa - anexa la Acordul European instituind o asociere intre Romania, pe de o parte si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora pe de alta parte, si pentru marfurilor art. 6- in baza Deciziei Comitetului mixt Romania - Turcia nr.12/2005 referitoare la decizia de amendare a Protocolului D privind notiunea de produse originare si metode de cooperare administrativa, in cadrul Acordului de comert liber dintre Romania si Turcia, aprobat prin Legea nr. 308/2005.
In drept se invoca art. 299 si art. 316 C.p.civ..
Prin intampinare reclamanta a solicitat respingerea recursului paratei, apreciind hotararea instantei de fond drept temeinica si legala.
In motivarea recursului se sustine ca parata a ignorat cu rea - credinta documentele de insotire a marfii si facturile emise de societatea exportatoare, care dovedeau fara echivoc originea turca a anvelopelor in discutie, astfel ca devenea incidenta Decizia Comitetului Mixt Romania Turcia nr. 12/2005, astfel ca pentru aceste anvelope reclamanta beneficia de acelasi tratament vamal cu marfurile comunitare.
Se mai considera ca este admisibila atacarea unui act fiscal in fata instantei de contencios administrativ, fara a fi conditionata de parcurgerea procedurii prealabile, care este facultativa, ca actul administrativ fiscal atacat in cauza nerespectand rigorile art. 43 alin. 2 lit. i C.p.fiscala putea fi contestat in termenul de 3 luni prevazut de art. 207 alin. 4 din acelasi act normativ, termen respectat de reclamanta si care obliga institutia parata de a analiza pe fond cauza.
In drept se invoca art. 115, 274 C.p.civ., art. 12, 43, 205 si urmatoarele C.p.fiscala, art. 35, 36 si 243 C. vamal, Decizia Comitetului Mixt Romania Turcia nr. 12/2005.
Recursul este fondat.
Dispozitiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, ce reprezinta dreptul comun in materia contenciosului administrativ, prevad cu caracter general obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, cererile adresate direct instantelor de contencios administrativ, fara ca in prealabil sa se solicite organului emitent revocarea actului administrativ contestat, fiind sanctionate cu inadmisibilitatea conform art. 109 alin. 2 C.p.civ.
Aplicabile in cauza sunt insa dispozitiile cu caracter special ale art. 205 alin. 1 C.p.fiscala conform carora "Impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii." Potentialitatea formularii contestatiei exprima dreptul de dispozitie al persoanei vatamate prin actul administrativ fiscal de a contesta sau nu acest act si nu dreptul de optiune al acestuia de a uza sau nu de aceasta procedura, inainte de sesizarea instantei competente, care in esenta reprezinta un recurs administrativ, a carui exercitare reprezinta o conditie de admisibilitate a actiunii in contencios administrativ, fiind asadar obligatorie.
Caracterul obligatoriu nu este contrazis de dispozitiile tezei 2 a art. 205 alin. 1 C.p.fiscala conform caruia "contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii", care o data in plus califica natura juridica a acestei proceduri, reafirma dreptul constitutional de acces liber la instanta si pozitioneaza acest moment procesual in succesiunea obligatorie a actelor procedurale pe care trebuie sa le parcurga cel vatamat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.
Daca mai exista vreo indoiala, caracterul obligatoriu la contestatiei administrative rezulta, fara putere de tagada, din art. 218 alin. 2 C.p.fiscala care prevede ca deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, sesizarea instantei fiind conditionata de parcurgerea contestatiei administrative in urma carei se emite decizia ce poate constitui obiectul actiunii in contencios administrativ fiscal.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat ca in speta procedura prealabila este imperios necesara, instanta de judecata neputand pasi la solutionarea in fond a cauzei, inainte ca organul administrativ competent sa solutioneze contestatia pe fondul ei.
In raport de solutia data contestatiei administrative, aceea de respingere a contestatie ca tardiv formulata, daca instanta de fond era legal investita de reclamanta, analiza acesteia trebuia sa se circumscrie numai analizarii solutionarii in mod corect a exceptie tardivitatii si daca aprecia ca exceptia este neintemeiata, putea dispune obligarea organului fiscal de a analiza pe fond contestatia.
Insa reclamanta, in virtutea principiului disponibilitatii ce caracterizeaza procesul civil, a fixat ca obiect al actiunii anularea deciziei de impunere emisa de parata, solicitand pe aceasta cale o analiza pe fond a cauzei. Aceasta conduita este insa inadmisibila din perspectiva celor aratate mai sus, conform carora instanta de fond nu putea purcede la o asemenea analiza in conditiile in care organul fiscal nu a analizat pe fond contestatia reclamantei si a faptului ca potrivit art. 218 alin. 2 C.p.fiscala obiectul actiunii in contencios administrativ fiscal il putea constitui decizia data in solutionarea contestatiei, iar numai cu caracter incidental si decizia de impunere sau alt act administrativ fiscal contestat pe procedura prevazuta de art. 205 si urmatoarele C.p.fiscala.
Asa fiind instanta de fond a pronuntat o hotarare cu interpretarea gresita a legii, iar pentru indreptarea acestui neajuns Curtea in temeiul art. 312 C.p.civ. a admis recursul paratei, a modificat hotararea atacata in sensul respingerii actiunii reclamantei ca inadmisibila.