Gresita interpretare a dispozitiilor art.522/1 Cod procedura penala. Aplicabilitatea dispozitiilor art.403 Cod procedura penala.
Avand in vedere ca disp. art.522/1 C.pr.pen. nu fac trimitere expresa la dispozitiile art. 403 C.pr.pen., instanta nu poate aplica o procedura speciala, derogatorie atunci cand analizeaza admisibilitatea in principiu a unei cereri de rejudecare, ci va aplica procedura comuna.
Sectia Penala - Decizia penala nr. 48/18 ianuarie 2011.
Prin sentinta penala nr. 53/CC/15.12.2010 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia, in baza art.522 ind.1 C.pr.pen. a fost respinsa cererea de admitere in principiu a rejudecarii cauzei ce formeaza obiectul dosarului 2801/176/2007 al Judecatoriei Alba Iulia, formulata de petenta condamnata O.E.D.
In baza art.192 alin.2 C.pr.pen. a fost obligata petenta la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Instanta a aratat urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 19.04.2010 petenta O.E.D., inculpata in dosarul penal nr. 2801/176/2007 al Judecatoriei Alba Iulia, in baza art.522 ind.1 C.pr.pen. a solicitat rejudecarea dosarului, motivand ca in dosarul mentionat, prin sentinta penala nr.207/2007 a fost condamnata la pedeapsa de 4 ani inchisoare cu detentie, lipsind atat de la urmarirea penala cat si de la judecarea cauzei, intrucat a fost plecata in Spania, unde a locuit pana a fost arestata de autoritatile franceze. A mai aratat ca a aflat despre existenta procesului si a hotararii de condamnare abia cand a fost arestata si s-a pus in executare mandatul de executare nr.282/30.04.2009 emis pe numele sau.
Pentru examinarea cererii petentei, instanta a dispus atasarea dosarului cu nr.2801/176/2007.
Din verificarea dosarului mai sus mentionat, s-a constatat ca situatia petitionarului condamnat excede campului de aplicare a dispozitiilor art.522 ind.1 C.pr.pen. deoarece:
Institutia rejudecarii dupa extradare se regaseste in Codul de procedura penala, cat si in Legea nr.302/2004 privind cooperarea internationala in materie penala, modificata prin Legea nr.224/2006. Avand in vedere succesiunea legilor in timp, conditiile ce trebuie avute in vedere cu ocazia judecarii unei cereri avand ca obiect rejudecarea dupa extradare sunt cele din actul normativ mai nou adoptat, respectiv art. 522 ind. 1 Cod de pr. penala, astfel cum a fost modificat de Legea nr.202/2010, care fiind o norma de procedura, este de imediata aplicabilitate.
Potrivit art.522 ind.1 C.pr.pen., in cazul in care se cere extradarea sau predarea in baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata, de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului, dispozitiile art.404-408 din Codul de pr. penala aplicandu-se corespunzator.
Din verificarea dosarului cu nr. 2801/176/2007 a rezultat ca inculpata nu a fost audiata in cursul urmaririi penale, intocmindu-se formele de judecare in lipsa.
In faza de judecata, asistenta juridica fiind obligatorie in cauza, inculpata a fost reprezentata de aparator desemnat din oficiu.
Prin sentinta penala nr.207/20.05.2008 pronuntata in cauza de Judecatoria Alba Iulia, a fost condamnata inculpata N.E.D. la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de uz de fals prev. de art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art.25 rap. la art290 Cod penal, cu aplicarea art.41alin.2 Cod penal, 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prev. de art.215 alin.1, 2 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Prin aceeasi sentinta s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei in pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare, care a fost sporita cu 1 an inchisoare, in final inculpata urmand sa execute 4 ani inchisoare.
In data de 30.04.2009 a fost emis de Judecatoria Alba Iulia, mandatul de executare a pedepsei nr. 282.
Impotriva sentintei penale mai sus mentionata, inculpata, prin aparator a declarat apel peste termen, apel ce a fost admis de Tribunalul Alba - Sectia penala, in data de 05.07.2010 (f.X), prin decizia penala nr.188/A/2010, in sensul ca au fost reduse pedepsele, inlaturat sporul, contopite pedepsele in pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare, fiind anulat totodata si mandatul de executare emis initial.
Impotriva deciziei Tribunalului, inculpata a declarat recurs prin acelasi aparator, recurs ce a fost admis prin decizia penala nr.752/12.10.2010 a Curtii de Apel Alba Iulia-Sectia penala.
In data de 26.08.2009, a fost emis un mandat de urmarire internationala si un mandat european de arestare, de Judecatoria Alba Iulia, ambele pe numele petentei condamnate O.E.D., dupa ce anterior fusesera emise alte mandate pe numele inculpatei de N.E.D. (la data de 21.07.2009).
In data de 10.03.2010, inculpata a fost arestata in Spania in vederea predarii acesteia catre autoritatile romane.
Din cele mai sus mentionate, rezulta faptul ca inculpata nu a fost prezenta in cursul urmaririi penale si nici in fata primei instante, declarand insa prin avocat ales apel peste termen (admis) si ulterior recurs (admis).
Lipsa inculpatei in fata instantei, din motive particulare, nu a impiedicat solutionarea in conditii legale a cauzei in prima instanta, prin reprezentarea sa de aparatorul desemnat din oficiu.
Art.6 par.3 din Conventia Europeana a Drepturilor omului recunoaste celui acuzat "dreptul de a se apara el insusi", Curtea Europeana stabilind ca prezenta inculpatului este in principiu obligatorie la solutionarea cauzei. Se admit exceptii de la regula prezentei inculpatului atunci cand asigurarea acestei conditii ar conduce la amanarea nejustificata a procedurii si daca inculpatul are o culpa in absenta sa. Curtea a mai stabilit ca art. 6 par.3 nu se aplica fugarilor (celor care se sustrag) si celor care au renuntat fara echivoc la dreptul de a se prezenta si apara personal in fata instantei ( Colozza c.Italiei, Somogyi c.Italiei, Medenica c.Suediei).
Pentru a fi respectata vointa legiuitorului, interpretarea corecta din punct de vedere gramatical si sistematic a sintagmei " persoane judecate si condamnate in lipsa", nu poate fi decat aceea ce include in sfera de aplicare exclusiv pe inculpatii condamnati ce au lipsit pe intreaga durata a procedurii de judecata pana la ramanerea definitiva a hotararii ( atat la judecarea si pronuntarea in prima instanta, cat si la judecata in apel si recurs, in masura in care au fost exercitate in cauza aceste cai de atac).
Totodata, in interpretarea corecta a conditiei existentei unei persoane judecate si condamnate in lipsa, trebuie avute in vedere si prevederile art.365 Cod procedura penala, referitoare la apelul peste termen, apel care poate fi declarat de partea care a lipsit atat la toate termenele de judecata, cat si la pronuntare, precum si prevederile art.371 Cod procedura penala care consacra principiul efectului devolutiv al apelului, fara a distinge dupa cum este vorba despre un apel declarat in termen sau un apel declarat peste termen.
Fata de cele mai sus mentionate, instanta a considerat ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.522 ind.1 Cod de pr. penala, motiv pentru care a respins ca nefondata admisibilitatea in principiu a cererii de rejudecare a cauzei ce formeaza obiectul dosarului 2801/176/2007, formulata de petenta condamnata O.E.D.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termen petenta.
Prin aparatorul ales petenta condamnata a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei penale atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond - Judecatoria Alba Iulia.
In motivare s-a sustinut ca in mod gresit instanta de fond a respins cererea de admitere in principiu a rejudecarii cauzei acesteia, apreciind ca nu sunt indeplinite conditiile art. 522/1 Cod procedura penala.
Se mai solicita a se observa ca aceste conditii sunt indeplinite, textul art. 522/1 Cod procedura penala fiind extrem de clar, fiind gresit modul in care s-a solutionat cererea inculpatei, care a fost judecata de instanta de fond in lipsa.
Curtea de Apel examinand recursul declarat de petenta condamnata O. E.D. prin prisma motivelor invocate precum si din oficiu a constatat ca acesta este fondat si a fost admis, din urmatoarele considerente:
Hotararea instantei de fond este nelegala prin prisma aplicabilitatii dispozitiilor art.403 C.pr.pen., si netemeinica, prin prisma solutiei dispuse cu privire la cererea cu care a fost sesizata instanta.
Sub aspect procedural, dispozitiile art.522/1 C.pr.pen. prevad expres si limitativ ca la judecarea cererii se aplica dispozitiile art.404-408 C.pr.pen. In consecinta, dispozitiile art. 403 C.pr.pen. nu au aplicabilitate atunci cand o persoana judecata in lipsa solicita rejudecarea cauzei in prezenta sa, scopul rejudecarii fiind tocmai acela ca procedurile sa se desfasoare in prezenta persoanei judecate si condamnate in lipsa. Avand in vedere ca art.522/1 C.pr.pen. nu face trimitere expresa la dispozitiile art. 403 C.pr.pen., rezulta ca instanta nu poate aplica o procedura speciala, derogatorie atunci cand analizeaza admisibilitatea in principiu a cererii de rejudecare, ci va aplica procedura comuna.
Procedand la judecarea cauzei in camera de consiliu, fara participarea procurorului si in lipsa persoanei detinute, hotararea primei instante este nula absolut, incalcand dispozitiile art.315 C.pr.pen., art.290 C.pr.pen., si care se subsumeaza cazurilor de casare prev. de art.385/9 pct.4 si pct.5 C.pr.pen.
Totodata, pe fondul cauzei instanta a dat o gresita interpretare a dispozitiilor art.522/1 C.pr.pen. Sintagma "persoana judecata si condamnata in lipsa" se refera la inculpatul care a lipsit la toate termenele de judecata in fata instantei de fond si de control judiciar, precum si la pronuntarea hotararii de condamnare. Nu prezinta relevanta imprejurarea ca inculpatul a primit personal citatia, ca a fost reprezentat de avocat sau ca s-ar fi sustras de la judecata, conditia singulara ceruta de lege fiind aceea ca inculpatul sa nu fie prezent in fata instantei. Da asemenea, nici imprejurarea ca inculpatul cunostea de existenta procesului penal nu reprezinta un impediment la admisibilitatea cererii de rejudecare. Sub acest aspect, considerentele hotararii atacate exced prevederilor legale, legea nefacand distinctie cu privire la motivele care au determinat judecarea in lipsa.