PROCEDURA INSOLVENTEI.INCHIDEREA PROCEDURII.ATRAGEREA RASPUNDERII MEMBRILOR ORGANELOR DE CONDUCERE Decizie nr. 1609 din data de 04.12.2008
pronunțată de Curtea de Apel Suceava

Inchiderea procedurii insolventei anterior punerii in executare a sentintei de atragere a raspunderii materiale a persoanelor prevazute la art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, nu este prematura, faza executarii silite urmand celei de inchidere a procedurii si, respectiv, de radiere a societatii debitoare din registrul comertului. Prin sentinta nr. 525 din 16 septembrie 2008 a Tribunalului Suceava, a fost admisa cererea de atragere a raspunderii materiale formulata de lichidatorul judiciar impotriva paratului M.A.S., fiind obligat acesta sa suporte pasivul debitoarei SC "XY" SRL in suma de 24.142,10 lei.
In temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus inchiderea procedurii insolventei fata de debitoare precum si radierea acesteia din registrul comertului, iar in temeiul art. 136 a fost descarcat lichidatorul judiciar de orice indatoriri si responsabilitati.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut, in esenta, ca paratul nu a predat documentele financiar-contabile ale societatii debitoare, fiind astfel, incidente disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 si ca, potrivit raportului depus de lichidatorul judiciar la data de 16.06.2008, nu s-au identificat bunuri in patrimoniul societatii care sa fie vandute in vederea indestularii creditorilor.
Impotriva sentintei tribunalului au declarat recurs creditoarea AVAS Bucuresti si paratul M.A.S., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs creditoarea AVAS a aratat ca prima instanta nu a dispus sub nici un aspect asupra modului in care va fi pusa in executare sentinta de atragere a raspunderii materiale a paratului, motiv pentru care solicita continuarea procedurii si punerea in executare a sentintei prin intermediul executorului judecatoresc intrucat, obligatia comunicarii sentintei investite cu formula executorie si a tabelului definitiv al creditorilor ii revine lichidatorului judiciar, inainte de inchiderea procedurii.
Considera recurenta ca, odata cu inchiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu poate fi descarcat de toate indatoririle avute in procedura insolventei, in sarcina sa ramanand in continuare atributiile aratate mai sus.
De asemenea, mai arata creditoarea, in cazul inchiderii procedurii insolventei se dispune si radierea societatii debitoare, situatie in care, atragerea raspunderii nu mai poate opera atata timp cat bunurile paratei sau contravaloarea lor trebuie aduse in averea debitorului, care nu mai exista, fiind radiata de la O.R.C.
In ce-l priveste pe parat, acesta critica sentinta tribunalului sub aspectul ca in cauza nu ar fi intrunite conditiile prev. la art. 138 lit. d din Legea 85/2006 cu privire la antrenarea raspunderii materiale a sa.
Astfel, arata paratul, lichidatorul judiciar l-a notificat sa prezinte documentele societatii debitoare la o alta ulterioara termenului de judecata care era dat in cauza, respectiv 16 septembrie 2008, data la care i-a comunicat lichidatorului ca se afla in imposibilitate de a-i pune la dispozitie documentele contabile intrucat acestea se afla in posesia fostului contabil al societatii.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, potrivit disp. art. 142 din Legea 85/2006 executarea silita impotriva persoanelor prev. la art. 138 alin. 1 din acelasi act normativ, se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila.
Potrivit aceluiasi articol, dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile acestei legi, in temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispozitia sa de catre lichidator.
Din cuprinsul acestui text de lege, rezulta cu prisosinta, faptul ca inchiderea procedurii insolventei anterior punerii in executare a sentintei de atragere a raspunderii materiale a persoanelor prev. la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nu este prematura, faza executarii silite urmand celei de inchidere a procedurii si, respectiv de radiere a societatii debitoare din registrul comertului.
Este real ca, potrivit disp. art. 140 din Legea 85/2006, sumele depuse la art. art. 138 alin. (1) intra in averea debitorului si sunt destinate, in caz de faliment, acoperirii pasivului acestuia insa instanta constata ca, desi cele doua texte de lege se contrazic ( in sensul ca sumele rezultate din executarea silita nu mai pot intra in averea debitorului fata de care s-a dispus inchiderea procedurii falimentului si conform art. 131 - 133 din lege, si radierea acestuia), acest lucru nu inseamna ca, creditorii nu se pot indestula, in mod direct, din sumele rezultate in urma executarii silite chiar daca in mod formal, ele nu se mai inregistreaza in averea debitorului.
De asemenea, contradictii exista intre disp. art. 136, potrivit caruia, prin inchiderea procedurii, judecatorul sindic, administratorul/lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari si asociati si disp. art. 142 din Legea nr. 85/2006, care stipuleaza, asa cum s-a aratat mai sus, ca executarea silita se face dupa inchiderea procedurii si ca lichidatorul trebuie sa-i puna executorului judecatoresc la dispozitie tabelul definitiv consolidat de creante.
Aceasta contradictie poate fi insa remediata prin interpretarea, chiar daca fortata, a textului art. 136 din Legea 85/2006, in sensul ca face exceptie de la descarcare, indatorirea lichidatorului judiciar de a pune la dispozitia executorului judecatoresc acel tabel definitiv de creante, sau ca, in situatia in care lichidatorul ar refuza sa indeplineasca aceasta obligatie, prevalandu-se de disp. art. 136 din lege, executorul judecatoresc sa solicite tribunalului accesul la intreg dosarul de faliment.
Pentru aceste motive, Curtea de Apel Suceava - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a constatat ca in mod legal tribunalul a dispus inchiderea procedurii falimentului si radierea debitorului din registrul comertului anterior punerii in executare a sentintei de atragere a raspunderii materiale a paratului.
In ce priveste recursul declarat de parat, instanta a constatat ca in mod legal si temeinic judecatorul sindic a constatat ca in cauza sunt indeplinite cumulativ conditiile de atragere a raspunderii acestuia prev. la art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006.
Astfel, potrivit acestui text de lege, persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului prin aceea ca a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documente contabile sau nu a tinut contabilitate in conformitate cu legea poate sa raspunda pentru o parte a pasivului debitorului.
Paratul se apara invocand lipsa culpei sale intrucat documentele contabile ar fi in posesia fostului contabil al societatii debitoare, angajat cu tinerea evidentei contabile.
Insa, potrivit disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 a contabilitatii, republicata, "Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele prev. la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii unitatii respective.
Prin urmare chiar daca s-ar retine ca documentele contabile se afla in posesia fostului contabil, acest lucru nu-l exonereaza pe parat, in calitate de fost administrator, de raspundere, cu atat mai mult cu cat acesta nu a facut nici o dovada ca ar fi facut vreun demers in vederea recuperarii respectivelor documente.
Nepunand la dispozitia lichidatorului documentele contabile solicitate, acest lucru echivaleaza cu netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, fapta care este prezumata de lege, pana la proba contrarie (prezumtie ce nu a fost rasturnata de parat), ca a dus la aducerea societatii debitoare in stare de insolventa.
Fata de cele expuse mai sus, Curtea de Apel Suceava -Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, constatand ca sentinta judecatorului sindic este legala si temeinica sub aspectele invocate in motivele de recurs, si cum nici motive de ordine publica, care sa duca la o eventuala casare a sentintei nu au fost retinute, in baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civila, a respins recursurile ca nefondate - pronuntand decizia nr.1609/04.12.2008.