Potrivit art. 139 alin.2 Cod procedura penal, cand nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere. Textul nu face distinctie intre faza de urmarire penala si cercetarea judecatoreasca, ceea ce inseamna ca masura preventiva prevazuta de art. 1451 Cod procedura penala poate fi revocata in orice stadiu al procesului, pana la ramanerea definitiva a hotararii, daca interzicerea dreptului la libera circulatie nu mai este proportionala cu situatia care a creat-o.
Prin incheierea din 25 februarie 2008, Tribunalul Suceava a revocat masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara prev. de art. 1451 Cod procedura penala luata fata de inculpatul C.I. prin incheierea din 18 mai 2005 a Judecatoriei Suceava. Pentru a dispune astfel, s-a retinut ca inculpatul C.I. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si loviri sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Impotriva inculpatului s-a luat masura preventiva a arestarii prin incheierea Camerei de Consiliu nr. 525 din 23.04.2004 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in baza careia s-a emis si mandatul de arestare preventiva pe o perioada de 30 de zile. Aceasta masura a fost prelungita succesiv pana la data de 19.07.2005 si mentinuta ulterior de catre instanta.
Prin incheierea din 18 mai 2005 Judecatoria Suceava in temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedura penala a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara prev. de art. 1451 Cod procedura penala, masura ce a fost mentinuta conform art. 350 alin. 1 Cod procedura penala prin sentinta penala nr. 237 din 23.03.2007 a aceleiasi instante.
Tribunalul Suceava a considerat ca masura preventiva prev. de art. 1451 nu se mai impune apreciind ca buna desfasurare a procesului penal ar putea fi asigurata si fara luarea unei masuri fata de inculpat, iar restrangerea in continuare a libertatii de circulatie ar putea depasi durata rezonabila la care se refera art. 5 din CEDO.
Astfel, daca initial prin faptele deduse judecatii s-a putut provoca o tulburare a ordinii de drept si o stare de insecuritate in randul colectivitatii din care face parte inculpatul, odata cu trecerea timpului, acest pericol s-a diminuat pana la disparitie.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Suceava criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie cu motivarea ca pentru faza de judecata, nu exista nicio dispozitie expresa din care sa rezulte o limitare in timp sau obligatie a instantei de a verifica legalitatea si temeinicia acestei masuri si ca atare ea poate dura pana la judecarea definitiva a cauzei. Dispozitiile art. 5 pct. 3 CEDO se refera la durata rezonabila a procedurii in cazul persoanelor arestate sau retinute si nu au in vedere celelalte masuri preventive.
Desi dreptul la libera circulatie este garantat de Constitutia Romaniei, potrivit art. 2 alin. 3 din Protocolul nr. 4 dreptul la libera circulatie si de a parasi tara poate face obiectul unor restrangeri prevazute de lege si care constituie masuri necesare intr-o societate democratica.
Raportat la cauza de fata, mentinerea masurii restrictive se impunea tocmai pentru a fi atins scopul procesului penal si pentru a se asigura prezenta inculpatului la termenele stabilite de instanta in vederea audierii lui, daca se considera necesar.
De asemenea,s-a aratat ca in cauza nu se poate discuta despre disparitia temeiurilor care au justificat masura obligarii de a nu parasi tara in situatia in care, faptele pentru care a fost cercetat si condamnat inculpatul in prima instanta, sunt deosebit de grave, iar conduita inculpatului impune o asemenea masura deoarece el este cercetat pentru mai multe infractiuni grave.
Revocarea masurii inlatura garantia ca inculpatul nu se va sustrage de la judecata, in conditiile in care acesta nu se prezinta in fata instantei.
Analizand recursul, prin prisma motivelor invocate si in conformitate cu art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, Curtea a constatat ca recursul este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 139 alin. 2 Cod procedura penala, cand nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea unei masuri preventive, aceasta trebuie revocata, din oficiu sau la cerere. Din interpretarea acestor dispozitii legale, rezulta ca o masura preventiva poate fi revocata atat in timpul urmaririi penale cat si in timpul judecatii in orice stadiu al procesului pana la ramanerea definitiva a hotararii.
Potrivit art. 136 Cod procedura penala masurile preventive au ca scop asigurarea unei bune desfasurari a procesului penal, respectiv impiedicarea sustragerii inculpatului de la judecata sau executarea pedepsei. Este adevarat ca, in cauza, nu sunt aplicabile disp. art. 5 pct. 3 din CEDO acestea referindu-se la durata rezonabila a procedurii in cazul persoanelor arestate sau detinute - lipsite de libertate, insa chiar prin inlaturarea acestei motivari nu se mai justifica mentinerea masurii obligarii de a nu parasi tara masura dispusa anterior intrarii in vigoare a Legii 356/2006, inculpatul neavand nicio alta obligatie de respectat dintre cele prevazute de art. 145 Cod procedura penala din actuala reglementare.
Curtea constata ca la acest moment, dat fiind ca inculpatul a fost arestat preventiv intr-o alta cauza, nu se mai impune mentinerea masurii obligarii de a nu parasi tara. Pe de alta parte, potrivit art. 2 pct. 3 din Protocolul nr. 4 al CEDO, exercitarea dreptului la libera circulatie a unei persoane nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.
Avandu-se in vedere data comiterii faptelor, septembrie 2003, aspectul ca inculpatul este in stare de arest preventiv, stadiul in care se afla procesul penal, dar si aspectul ca Parchetul nu a facut nicio dovada in sensul ca revocarea acestei masuri ar avea repercusiuni asupra securitatii nationale, mentinerii ordinii publice, prevenirii faptelor penale, etc., masura obligarii de a nu parasi tara, nu mai este in prezent necesara si justificata.
In acelasi sens art. 53 alin. 2 din Constitutia Romaniei prevede ca masura restrangerii exercitiului unor drepturi sau libertati trebuie sa fie proportionala cu situatia care au determinat-o.
Date fiind imprejurarile cauzei, mentinerea in continuare a masurii nu mai respecta aceasta cerinta.