Dand eficienta legislativa principiului general de drept RESTITUTIO IN INTEGRUM, art. 9 din Legea 10/2001 republicata prevede, ca regula generala, faptul ca "imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura, in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini".
Asadar, repararea integrala a prejudiciului rezida in restituirea in natura a bunului, desprinzandu-se din insasi esenta raspunderii civile.
Cererea de atribuire a terenului de sub cladirile existente pe suprafata in litigiu si a celui aferent si constituire a unei cai de acces nu a constituit obiect de analiza la instanta de fond. Fiind formulata pentru prima data in apel aceasta este inadmisibila potrivit dispozitiilor imperative ale art. 294 alin. 1 Cod procedura civila, care garanteaza respectarea principiului dublului grad de jurisdictie.
Solutia contrara ar constitui o incalcare grava a principiilor disponibilitatii, al dreptului la aparare si al dreptului la un proces echitabil statuat de art. 6 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului.
Prin sentinta civila nr.239/ 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava - sectia civila s-a admis contestatia formulata de P.C. si P.I. impotriva Dispozitiei nr.31 din 9 februarie 2006, emisa de Primarul Comunei Bilca, jud.Suceava in aplicarea Legii nr.10/2001.
Drept urmare, s-a modificat partial dispozitia contestata, in sensul restituirii in natura in favoarea reclamantilor a suprafetei de teren, astfel cum a fost identificata prin expertiza de specialitate efectuata in cauza, mentinandu-se masura acordarii de masuri reparatorii prin echivalent pentru celelalte bunuri nationalizate si demolate, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, in esenta, ca reclamantii au calitatea de persoane indreptatite la restituire in sensul dispozitiilor Legii 10/2001, iar suprafata de teren libera in sensul actului normativ citat este de 8850 mp, distincta de cea inscrisa in titlul de proprietate emis dupa acelasi autor, incluzand si suprafata de 500 mp teren aferenta halei gater nou edificata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel parata Comuna Bilca - prin primar, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel, parata a aratat, in esenta, ca amplasamentul suprafetei de 8350 mp teren aferenta constructiilor, astfel cum a fost identificat de expertul topo in cauza este eronat, motivat de faptul ca reclamantii s-au folosit de acelasi plan de situatie ce a stat la baza pronuntarii sentintei civile nr. 4983/1994 a Judecatoriei Radauti si a eliberarii titlului de proprietate ; ca in conditiile restituirii in natura a suprafetei de 8350 mp teren, se impune atribuirea in favoarea sa a terenului de sub cladirile existente, a celui aferent, precum si constituirea unei servituti de trecere (cale de acces) si ca in mod gresit a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Prin decizia nr.75 din 1 iulie 2008, Curtea de Apel Suceava - sectia civila- a respins ca nefondat apelul, cu urmatoarele considerente:
Dand eficienta legislativa principiului general de drept RESTITUTIO IN INTEGRUM, art. 9 din Legea 10/2001 republicata prevede, ca regula generala, faptul ca "imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura, in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini".
Asadar, repararea integrala a prejudiciului rezida in restituirea in natura a bunului, desprinzandu-se din insasi esenta raspunderii civile.
Actul normativ citat legifereaza prin alin. 1 si 2 ale art. 10 si posibilitatea restituirii in natura pro parte a imobilului preluat abuziv, restul imobilului urmand sa faca obiectul restituirii prin stabilirea unor masuri reparatorii prin echivalent, alin. 3 statuand asupra restituirii in natura si a terenurilor pe care s-au ridicat constructii neautorizate in conditiile legii dupa data de 1 ianuarie 1990, precum si constructii usoare sau demontabile, text ce trebuie coroborat cu prevederile Legii nr. 50/1991.
In speta, desi nu se contesta calitatea reclamantilor de persoane indreptatite la restituirea imobilelor teren si constructii preluate abuziv la stat de la autorul acestora Puha Iosif al lui Nicolai parata contesta intinderea dreptului de proprietate al defunctului, pretinzand ca suprafata de 8350 mp teren in litigiu a facut deja obiectul reconstituirii, prin emiterea titlului de proprietate si nu excede suprafetei de 4,79 ha teren.
Ori, ansamblul probator al cauzei confirma fara echivoc pretentiile reclamantilor, in sensul ca suprafata de 4,79 ha teren extravilan Bilca, inclusa in titlul de proprietate emis acestora dupa acelasi autor este total distincta de parcelele 636/1, 636/2 si 799, in suprafata calculata grafic de 9144 mp, in litigiu, intre acestea existand o suprapunere doar partiala, in limita suprafetei de 294 mp teren, identica cu parcela E din planul de situatie - anexa nr. 1 al raportului de expertiza T.M. (fila 161 dosar fond), imprejurare de natura sa contureze indreptatirea reclamantilor la restituirea in natura a suprafetei de 8350 mp teren, prin excluderea suprafetei de 500 mp teren aferenta halei gater si prelucrare lemn, edificata cu autorizatie in anul 1985 de CAP Bilca si detinuta in prezent de parata, astfel cum a fost identificata prin expertiza D., in conformitate cu prevederile art. 10 alin. 2 din Legea 10/2001, cum corect a retinut prima instanta.
De altfel, parata practic si-a insusit acest punct de vedere prin pozitia procesuala adoptata in fata primei instante cand, desi a contestat initial concluziile expertizei T.M., solicitand admiterea probei cu o contraexpertiza, nu a mai insistat in aceasta aparare, desi sarcina probei revenea acesteia potrivit art. 1169 Cod civil conform caruia, "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca".
Cu referire la al doilea motiv de apel, se retine ca formularea acestuia este confuza, constituindu-se practic intr-o cerere de atribuire a terenului de sub cladirile existente pe suprafata in litigiu, a celui aferent si constituirea unei cai de acces, care nu a constituit obiect de analiza la instanta de fond, formulata pentru prima data in apel si, in consecinta, inadmisibila potrivit dispozitiilor imperative ale art. 294 alin. 1 Cod procedura civila, care garanteaza respectarea principiului dublului grad de jurisdictie. Solutia contrara ar constitui o incalcare grava a principiilor disponibilitatii, al dreptului la aparare si al dreptului la un proces echitabil statuat de art. 6 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului.
Pe de alta parte, apreciata doar ca mijloc de aparare, sustinerea paratei este nejustificata, motivat de faptul ca, dupa cum s-a aratat, singura constructie noua, autorizata, amplasata pe terenul in litigiu este hala gaterului C 1, terenul aferent acesteia si calea de acces fiind excluse de tribunal din totalul suprafetei restituite in natura reclamantilor, parata nefacand dovada, potrivit art. 1169 Cod civil, indeplinirii acestor conditii de exceptie si in raport cu celelalte constructii existente, dezafectate.
Cheltuielile de judecata ocazionate de desfasurarea procesului in prima instanta si suportate de reclamanti, reprezentand onorarii experti si aparator, au fost stabilite corect de tribunal in sarcina paratei, in temeiul art. 274 Cod procedura civila, obligatia de plata a acestora avand la baza ideea de culpa procesuala retinuta in sarcina partii cazute in pretentii - calitate indeplinita in speta de parata, prin pierderea procesului.