Sentinta nr. 829 din 3.09.2007 a Tribunalului Suceava - Sectia civila (dosar nr. 2283/40/2007), prin care s-a admis actiunea reclamantilor (personal auxiliar de specialitate) si a obligat paratii Ministerul Justitiei si Tribunalul Botosani sa le plateasca sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% prevazut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicata, spor calculat la salariul de baza brut lunar pentru perioada 1.05.2005 - 1.02.2007, este legala. Este de retinut ca Romania a ratificat Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, cat si protocoalele aditionale prin Legea nr. 30/1994, iar conform art. 11 corelat cu art. 20 din Constitutia Romaniei, atat Conventia, cat si jurisprudenta Curtii Europene, fac parte din dreptul intern.
Or, prin eliminarea acordarii unui spor stabilit prin lege, printr-un act normativ de nivel inferior unei legi organice, cu incalcarea normelor de tehnica legislativa, situatie constatata printr-o decizie de speta a instantei supreme, respectiv decizia nr. XXXVI din 7.05.2007 (publicata in M. Of. nr. 715/23.10.2007), in conditiile in care atat activitatea magistratilor cat si a personalului auxiliar se desfasoara in conditii de risc, stres si suprasolicitare, sunt incalcate prevederile art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie, asa incat eliminarea mentionata nu este justificata in mod legal, obiectiv sau rezonabil, fiind contrara, legislatiei interne si internationale.
Prin cererea adresata Tribunalului Botosani, inregistrata sub nr. 2283/40 din 1.06.2007, reclamantii B.G. s.a. au chemat in judecata pe paratii Ministerul Justitiei, Ministerul Finantelor Publice si Tribunalul Botosani, solicitand obligarea acestora la plata actualizata a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica, in procent de 50% din indemnizatia bruta de incadrare, prevazut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicata, pentru perioada 1.05.2004 - 1.02.2007, respectiv 1.05.2004 - 1.08.2005 pentru reclamanta A.A., cu cheltuieli de judecata.
Motivand actiunea, reclamantii au aratat ca, potrivit dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a stabilit acordarea unui spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% din salariul de baza brut lunar, pentru magistrati si personalul auxiliar de specialitate.
S-a mai sustinut ca, desi pentru magistrati acordarea acestui spor a fost abrogata prin O.U.G. nr. 177/2002, pentru personalul auxiliar de specialitate, dispozitiile art. 47 din legea enuntata au ramas aplicabile pana la abrogarea lor prin O.G. nr. 8/2007, act normativ ce reglementeaza salarizarea personalului auxiliar din cadrul personalului auxiliar din cadrul instantelor si parchetelor.
S-a mai sustinut ca la stabilirea acestui spor legiuitorul a avut in vedere conditiile de risc si suprasolicitare neuropsihica in care personalul din justitie isi desfasoara activitatea, conditii care in prezent s-au acutizat datorita cresterii volumului de activitate, a cerintelor de calitate si eficienta.
Prin intampinarea formulata, paratul Ministerul Justitiei, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, sustinand ca dispozitiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate prin O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea legii, incepand cu data de 1.10.2000, aceasta fiind o problema de legiferare, considerand ca fiind neintemeiate sustinerile reclamantilor privind abrogarea textului enuntat din Legea nr. 50/1996, incepand cu data intrarii in vigoare a O.G. nr. 8/2007.
Prin sentinta civila nr. 829 din 3.09.2007, Tribunalul Botosani a dispus urmatoarele:
- a admis in parte actiunea reclamantilor B.G. s.a. in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei, Ministerul Finantelor Publice si Tribunalul Botosani;
- a obligat paratii Ministerul Justitiei si Tribunalul Botosani sa plateasca reclamantilor sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% prevazut de art. 47 din Legea 50/1996 republicata in M.O. nr. 563/1999, spor calculat la salariul de baza brut lunar pentru perioada 1 mai 2005 - 1 februarie 2007, respectiv pana la 1 august 2005 pentru reclamanta A. A., sume ce vor fi actualizate in functie de indicii de inflatie incepand cu data scadentei fiecareia in parte si pana la plata efectiva;
- a respins ca nefondat capatul de cerere privind cheltuieli de judecata.
Prin considerentele sentintei, Tribunalul Botosani a retinut ca, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 - republicata, s-a stabilit ca pentru risc si suprasolicitare neuropsihica magistratii, precum si personalul auxiliar de specialitate, beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.
S-a mai retinut ca desi in cauza s-a invocat abrogarea textului art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin art. 1 pct. 42 din O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea legii mentionate, aceasta aparare nu a fost primita fata de incalcarea normelor constitutionale referitoare la delegarea legislativa dar si a dispozitiilor Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante.
In acest sens, instanta de fond a retinut ca, potrivit art. 108 alin. 3 din Constitutie: "Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si conditiile prevazute de aceasta" si cum prin art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emita ordonante doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele judecatoresti, in mod nelegal prin O.G. nr. 83/2000 s-a procedat la abrogarea unor dispozitii ale Legii nr. 50/1996, cu incalcarea dispozitiilor art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, prin care s-a stabilit ca modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
S-a argumentat ca, desi prin legea de abilitare nu a fost prevazuta decat posibilitatea modificarii si completarii legii, prin ordonanta emisa s-a dispus si abrogarea nelegala a unor dispozitii ale legii, cu depasirea competentei stabilite in mod expres prin Legea nr. 125/2000.
S-a mai retinut ca, atunci cand legislativul a intentionat sa acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte legale a prevazut in mod expres aceasta situatie in cuprinsul legii de abilitare, fiind enuntat in acest sens textul art. 1 lit. Q pct. 3 din Legea nr. 125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat sa emita ordonanta pentru abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997.
Considerand ca abrogarea dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost nelegala, constatand ca subzista ratiunea pentru acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica actiunea a fost admisa in parte cu respingerea capatului de cerere pentru plata cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs paratul Ministerul Justitiei, criticand-o pentru nelegalitate, invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civila.
In motivare, recurentul a sustinut ca, desi prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti se prevedea ca pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistratii precum si personalul auxiliar de specialitate beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar, acest text a fost abrogat prin O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, aprobata prin Legea nr. 334/2001, fiind enuntate in acest sens dispozitiile art. 1 pct. 42 privind abrogarea art. 47.
S-a mai sustinut ca prin O.G. nr. 83/2000 s-a realizat practic un nou sistem de salarizare prin stabilirea unei indemnizatii lunare pe functii in raport de nivelul instantelor, precum si vechimea in magistratura prevazuta de Legea nr. 92/1992, ca unica forma de remunerare a activitatii, acelasi recurent invocand si faptul ca prin expunerea de motive la acest act normativ se prevedea abrogarea tuturor indemnizatiilor si sporurilor de care beneficiaza in prezent magistratii.
In consecinta, urmare a adoptarii acestui act normativ, drepturile salariale ale magistratilor nu au fost diminuate, ci au fost majorate substantial prin stabilirea indemnizatiilor raportat la valoarea de referinta sectoriala si aplicarea coeficientului de multiplicare.
Totodata, s-a motivat ca abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 s-a facut cu respectarea dispozitiilor constitutionale care permiteau interventia in domeniul legii ordinare prin ordonante si cum O.G. nr. 83/2000 a fost aprobata prin lege, act de acelasi nivel cu Legea nr. 50/1996, a considerat recurentul ca au fost respectate atat prevederile constitutionale cat si cele de tehnica legislativa.
Recursul, motivat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civila este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, s-a constatat ca reclamantii se incadreaza in categoria personalului auxiliar de specialitate al organelor autoritatii judecatoresti, ca prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 cu modificarea si completarile ulterioare privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti s-a prevazut ca pentru risc si suprasolicitare neuropsihica atat magistratii, cat si personalul auxiliar de specialitate beneficiaza de un spor de 50 % din salariul de baza brut lunar.
In mod similar, prin Legea nr. 56/1996 privind salarizarea judecatorilor Curtii Supreme de Justitie ale magistratilor asistenti si ale celorlalte categorii de personal cu modificarile si completarile ulterioare s-a stabilit prin art. 231 ca: "pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, judecatorii si magistratii asistenti beneficiaza de un spor de 50 % din salariul de baza brut lunar, aplicarea acestui spor fiind stabilita si pentru personalul de executie de specialitate, conform Legii nr. 126/2000 de aprobare a O.G. nr. 55/1997.
In temeiul art. 107 alin. 3 din Constitutia publicata in M.Of. nr. 233/22.11.1991 (actualul art. 108 din Constitutia revizuita , publicata in M.O. nr. 767/31.10.2003): "Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si conditiile prevazute de aceasta". Ori, prin Legea nr. 125 din 14 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial nr. 331/17 iulie 2000, Guvernul a fost abilitat sa emita anumite ordonante in unele domenii de activitate expres prevazute in art. 1.
Astfel, in domeniul salarizarii, conform celor expres specificate la art. 1 lit. Q pct. 1, s-a acordat abilitarea de modificare si completare a Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti - republicata, fara a se face referire la vreo abrogare. Abilitatea de abrogare a unor acte normative a fost acordata in mod expres doar atunci cand legiuitorul si-a exprimat aceasta optiune (ex: art. 1 lit. Q pct. 3, care priveste abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1977 cu privire la incadrarea cadrelor militare permanente in grupele I, II sau III de munca).
In temeiul legii de abilitare enuntata a fost emisa O.G. nr. 83 din 29 august 2000, publicata in M.Of. nr. 425/1.09.2000 care, asa cum o defineste si titlul, doar a modificat si completat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei.
Din analiza Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, dar si a titlului O.G. nr. 83/2000 nu rezulta nici o investire pentru abrogarea unor dispozitii legale, fiind incalcate atat dispozitiile art. 108 din Constitutie, dar si textul lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000. Mai mult, se constata ca fara a fi abilitat de a modifica dispozitiile Legii nr. 56/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor Curtii Supreme de Justitie, ale magistratilor-asistenti si ale celorlalte categorii de personal la care, prin Legea nr. 125/2000 nu se face nici o referire, au fost abrogate nelegal unele dispozitii ale acestei legi, respectiv dispozitiile art. 2, 6, 12, 121, 13, 131, 231, desi in mod surprinzator, prin Legea nr. 126 din 17 iulie 2000 a fost aprobata O.G. nr. 55/1997 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 pentru salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor Curtii Supreme de Justitie, ale magistratilor asistenti si ale celorlalte categorii de personal, acordandu-se acelasi spor magistratilor asistenti si personalului de executie.
Pe de alta parte, la emiterea O.G. nr. 83/2000 privind modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, prin care s-a dispus si abrogarea unor dispozitii ale Legii nr. 50/1996, au fost incalcate nu numai dispozitiile legale din legea fundamentala si legea de abilitare nr. 125/2000 dar si dispozitiile legale stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative obligatorii conform art. 3 la elaborarea proiectelor de lege la elaborarea si adoptarea ordonantelor si hotararilor Guvernului precum si la elaborarea si adoptarea actelor normative ale celorlalte autoritati cu astfel de atributii, dar si a dispozitiilor art. 4 referitoare la ierarhia actelor normative, fara a se putea depasi limitele de competenta instituite printr-un act normativ si nici nu se poate contraveni principiilor si dispozitiilor acestuia.
Este de mentionat si faptul ca potrivit Legii nr. 24/2000 modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative care pot interveni dupa intrarea in vigoare a unui act normativ si sunt reglementate in mod distinct.
Este adevarat ca prin O.G. nr. 83/2000 s-a modificat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti respectiv, art. 2, in sensul stabilirii dreptului magistratilor de a beneficia pentru activitatea desfasurata de o indemnizatie de incadrare lunara, stabilita pe functii in raport de nivelul instantelor si parchetelor cu vechime in magistratura, atat aceasta indemnizatie, cat si salariile de baza pentru celelalte categorii de personal din organele autoritatii judecatoresti, raportandu-se la valoarea de referinta sectoriala prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica alese sau numite din cadrul autoritatilor legislativa si executiva.
Nu poate fi primita insa sustinerea ca prin stabilirea indemnizatiei lunare pe functii in raport de nivelul instantelor si parchetelor si a vechimii in magistratura, aceasta ar fi fost unica forma de remunerare a activitatii si, drept consecinta, s-ar fi abrogat toate celelalte indemnizatii sau sporuri pentru magistrati, intrucat, pe de o parte, nu exista o asemenea prevedere in O.G. 83/2000, dar nici in actele normative ulterioare din domeniul salarizarii a magistratilor, dar si a personalului auxiliar, cum ar fi O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, aprobata prin Legea nr. 347/2003, O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de persoane din sistemul justitiei, aprobata prin Legea nr. 145/2007 referitoare la salarizarea magistratilor, respectiv O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti si ale parchetelor de pe langa acestea, precum si din cadrul altor unitati din sistemul justitiei.
Sustinerea recurentei privind abrogarea tuturor sporurilor din Legea nr. 50/1996, ca masura legislativa interpretata in contextul modificarii sistemului de salarizare nu poate fi primita, cata vreme alte sporuri reglementate prin lege, cum ar fi sporul de stabilitate sau adaosul la indemnizatia de incadrare in raport cu vechimea efectiva, sporul de toxicitate, de 15% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, sporul de 30%, respectiv 40%, stabilit conform art. 11 alin. 1 din O.U.G. 177/2002 si art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002, modificata si completata prin Legea nr. 60/2004, prevazut pentru perioada 11 aprilie 2002 - 1 aprilie 2006 pentru activitatea de combatere a infractiunilor de coruptie a fost acordat unor anumite categorii de magistrati, fiind constatata insa existenta unei discriminari directe, conform Hotararii nr. 185/2005 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, dar si a Deciziei nr. VI a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in compunerea Sectiilor Unite prin solutionarea recursului in interesul legii.
Concluzia ce se impune in cauza este aceea ca prin art. 1 pct. 42 din O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 au fost incalcate atat normele legale de principiu referitoare la delegarea legislativa, dispozitiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante dar si dispozitii de tehnica legislativa asa cum au fost stabilite prin Legea nr. 24/2000. Ori, incalcarea acestor norme nu poate fi acoperita prin Legea nr. 334/2001 din moment ce aceasta se refera doar la modificarile si completarile Legii nr. 50/1996.
In acest sens s-a pronuntat si instanta suprema care, admitand recursul in interesul legii, referitor la aplicarea dispozitiilor art. 33 din Legea nr. 50/1996, in raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din O.G. nr. 83/2000, art. 50 din O.U.G. nr. 177/2002 si art. 6 din O.U.G. nr. 160/2000 cu privire la acordarea sporului de vechime a hotarat ca acesta nu a fost abrogat, argumentand ca: "stabilirea indemnizatiei lunare ca unica forma de remunerare nu poate inlatura un drept cu caracter general dobandit prin vechimea in munca, din moment ce valoarea procentuala la care se refera nu a fost inlaturata printr-o dispozitie expresa a legii, adoptata in forma impusa prin normele de tehnica legislativa stabilite prin Legea nr. 24/2000".
Inlaturarea acestui drept ar contraveni si dispozitiilor art. 49 (actualul art. 53 din Constitutia revizuita) privind cazurile in care poate fi restransa acordarea unui drept, dar si prevederile art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 53 din Constitutia Romaniei se prevede ca: "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai de lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori a unui sinistru deosebit de grav", legea fundamentala stabilind si anumite conditii in cazul restrangerii unor drepturi, in sensul ca masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si sa nu aduca atingere existentei dreptului sau a libertatii.
Este de retinut si faptul ca Romania a ratificat Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, cat si protocoalele aditionale, prin Legea nr. 30/1994, iar conform art. 11 corelat cu art. 20 din Constitutia Romaniei, atat Conventia cat si jurisprudenta Curtii Europene fac parte din dreptul intern. Ori, prin eliminarea acordarii unui spor stabilit prin lege, printr-un act normativ de nivel inferior unei legi organice, cu incalcarea normelor de tehnica legislativa, situatie constatata printr-o decizie de speta a instantei supreme, respectiv decizia XXXVI/7.05.2007 publicata in M.Of. nr. 715/23.10.2007, in conditiile in care atat activitatea magistratilor cat si a personalului auxiliar se desfasoara in conditii de risc, stres si suprasolicitare, sunt incalcate prevederile art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventie, asa incat eliminarea mentionata nu este justificata in mod legal, obiectiv sau rezonabil, fiind contrara legislatiei interne si internationale.
Drept consecinta, in raport de dispozitiile art. 20 din Constitutie, art. 107 alin. 3 (art. 108 din Constitutia revizuita), art. 114 (art. 115 din Constitutia revizuita), art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti in corelatie cu dispozitiile Codului muncii, conform carora drepturile salariale nu pot face obiectul unei restrangeri si limitari, dar si art. 1 din Protocolul Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, nefiind date motive de nelegalitate a sentintei si nici motive de casare de ordine publica, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civila, recursul a fost respins ca nefondat.