Competenta de solutionare a cauzelor avand ca obiect decaderea din drepturile parintesti si instituirea tutelei

Problema competentei de solutionare a acestui tip de actiuni a fost generata de pronuntarea unor solutii diferite de catre instante de grad diferit in aceasta materie.
Astfel, Tribunalul Suceava prin sentinta civila nr.1735 din 31 octombrie 2006 a respins actiunea reclamantei C.C. in contradictoriu cu paratul C.M., avand ca obiect decaderea din drepturile parintesti.
Curtea de Apel Suceava - sectia minori si familie, prin decizia nr.216 din 6 decembrie 2006 a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre competenta solutionare Judecatoriei Suceava.
Intr-o alta cauza, Judecatoria Botosani a admis exceptia de necompetenta materiala invocata din oficiu cu privire la capatul de cerere privind decaderea din drepturile parintesti din actiunea de incredintare spre crestere si educare a unui minor formulata de reclamantul B.C. in contradictoriu cu parata A.M.. A disjuns acest capat de cerere si a declinat competenta in favoarea Tribunalului Botosani.
Tribunalul Botosani, prin sentinta civila nr.1598 din 10 noiembrie 2006 a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Botosani constatand ivit conflictul negativ de competenta. Dosarul a fost inaintat Curtii de Apel Suceava pentru solutionarea conflictului.
Prin sentinta civila nr.1 din 6 decembrie 2006 a Curtii de Apel Suceava - Sectia minori si familie, s-a stabilit competenta in favoarea Judecatoriei Botosani si s-a trimis cauza acestei instante pentru solutionarea cauzei in fond.
S-a retinut ca cererea privind decaderea din drepturile parintesti este reglementata de dispozitiile art.109 din Codul familiei. Este real ca aceste dispozitii se completeaza cu cele din Legea nr.272/2004, respectiv art.36-38. Dar in ce priveste competenta, aceasta lege cuprinde dispozitii exprese in art.124. Potrivit acestui text de lege "cauzele _. privind stabilirea masurilor de protectie speciala sunt de competenta tribunalului de la domiciliul copilului". Ori, masurile de protectie speciala sunt prevazute expres de art.55 respectiv plasamentul, plasamentul in regim de urgenta si supravegherea specializata.
Instanta a apreciat ca, in materia decaderii din drepturile parintesti competenta apartine judecatoriei si avand in vedere dispozitiile art.22 alin.5 Cod procedura civila cauza a fost trimisa acesteia.
Situatia este asemanatoare si in cazul tutelei.
Prin sentinta civila nr.1778 din 15 decembrie 2006 a Tribunalului Botosani - sectia civila s-a declinat competenta de solutionare a cauzei avand ca obiect instituirea tutelei pentru minora N.R.C. in favoarea Judecatoriei Botosani. S-a retinut ca, potrivit art.39 din Legea nr.272/2004 tutela este definita de legiuitor ca o forma de protectie alternativa alaturi de masurile de protectie speciala si adoptie. Daca in cazul adoptiei legiuitorul a instituit reglementari speciale prin Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei inclusiv in privinta instantei competente, in ce priveste tutela, legiuitorul a reglementat situatiile si conditiile in care se poate dispune instituirea tutelei chiar in cuprinsul Legii nr.272/2004 prin art.40,41 si 42 din acest act normativ. Cu toate acestea, atunci cand legiuitorul stabileste competenta materiala de solutionare a cauzelor ce privesc instituirea masurilor de protectie alternativa, in art.124 face referire expresa doar la cele privind masurile de protectie speciala respectiv cele reglementate de art.55 din Legea nr.272/2004, altele decat tutela si adoptia ca masuri de protectie alternativa.
De altfel prin decizia nr.III din 15 ianuarie 2003 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectii unite s-a stabilit ca "in aplicarea dispozitiilor art.124 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, competenta de solutionare, in prima instanta, a cererilor privind masura de protectie alternativa a tutelei copilului revine judecatoriei.
(decizia civila nr.216 din 6 decembrie 2006
Sentinta civila nr.1 din 6 decembrie 2006)