Insolventa. Atragerea raspunderii materiale a membrilor organelor de conducere, conform art. 137 din Lg.64/1995. Conditii. Decizie nr. 564 din data de 19.10.2006
pronunțată de Curtea de Apel Suceava

Prin sentinta nr. 669 din 2.11.1999, Tribunalul Suceava - sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, prin judecatorul sindic, a dispus deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si falimentului debitoarei S.C. "S" SA Suceava.
Prin sentinta nr. 33 din 18.03.2004, judecatorul sindic a aprobat raportul final intocmit de lichidatorul judiciar si a dispus inchiderea procedurii falimentului debitoarei, conform art. 117 al. 2 din Legea nr. 64/1995 republicata.
Recursul declarat de creditoarea D.G.F.P. Suceava impotriva acestei sentinte, a fost admis prin decizia nr. 222 din 12 august 2004 a Curtii de Apel Suceava, sentinta casata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare judecatorului sindic, pentru a se pronunta cu privire la cererea de atragere a raspunderii materiale formulata impotriva persoanelor responsabile - C.V. si M.E., ulterior solicitand introducerea in cauza si a paratei.
Cu ocazia rejudecarii cauzei in fond dupa casarea cu trimitere, creditoarea a depus precizari la dosar prin care si-a majorat catimea creantei la suma de 4.060.229.177 lei, aratand ca a preluat creantele C.J.P. si A.J.O.F.M. Suceava iar diferenta de 745.634.397 lei ROL reprezinta obligatii nedeclarate de debitoare, prin art. 39 din O.G. nr. 86/2003.
Paratul C.V., prin intampinarea depusa, a solicitat respingerea cererii ca nefondata, intrucat a preluat patrimoniul Fermei Scheia si Todiresti, din cadrul Abatorului Burdujeni iar FPS a incercat privatizarea prin vanzarea catre SC"R" SRL Suceava care a renuntat insa la contract, nemaifiind posibila redresarea societatii, astfel incat nu se face vinovat de ajungerea debitoarei in stare de insolventa.
Creditoarea, prin noile precizari depuse la dosar, si-a completat cererea initiala, solicitand introducerea in cauza, in calitate de parata, a fostului director economic Berari Elena, pentru netinerea contabilitatii in conformitate cu prevederile legale.
La cererea paratilor, judecatorul sindic a dispus efectuarea in cauza a unei expertize tehnice de specialitate.
Prin sentinta nr. 360 din 17 iulie 2006, judecatorul sindic a respins cererea de atragere a raspunderii personale formulata impotriva paratilor.
Pentru a se pronunta astfel, judecatorul sindic a retinut in esenta, ca motivele care au condus la insolvabilitatea firmei, au fost in primul rand, profilul unitatii, hrana si caldura animalelor fiind primordiale, cresterea dobanzilor bancare pentru creditele luate in anii 1997 si 1998, debitele preluate prin protocolul de divizare, anularea subventiilor la inceputul anului 1997 iar contabilitatea a fost tinuta in conformitate cu legea, eventualele nereguli contabile neavand drept scop eludarea obligatiilor bugetare.
De altfel, prin raportul privind cauzele si imprejurarile ce au condus la incetarea de plati a debitoarei, lichidatorul judiciar nu a confirmat sustinerile creditoarei.
Impotriva acestei sentinte, creditoarea D.G.F.P. Suceava a declarat recurs, criticand sentinta pentru nelegalitate.
In motivare, recurenta a aratat ca judecatorul sindic eronat a respins cererea de atragere a raspunderii personale, ignorand art. 1 al. 1 din Legea nr. 82/1991 republicata, precum si procesele - verbale incheiate la data de 2.07.1998 si 22.10.1998 de catre A.F.- T.S. si procesul verbal al D.G.M.P.S. incheiat la data de 13.01.2000, din care rezulta in modul de tinere a contabilitatii, incalcari ale prevederilor legale referitoare la TVA, neinmatricularea pe societate a unor mijloace de transport, incasarea primelor pentru porcine, calculul contributiei de asigurari sociale de stat.
Totodata recurenta a invocat si faptul ca in cauza nelegal judecatorul sindic nu a dat eficienta cazului de raspundere prev. de art. 137 lit. c din Legea nr. 64/1995 intrucat contractarea unui credit cu B.A. Suceava ar fi trebuit sa aiba efect cresterea economica, nicidecum falimentul societatii, asa incat este data si fapta prev. de lit. f din acelasi articol.
Examinand recursul declarat in cauza, ale carui motive au fost incadrate in art. 304 pct. 9 Cod pr. civila si prin prisma art. 3041 Cod proc. civila, curtea a constatat ca este nefondat.
Potrivit art.137 din Legea nr. 64/1995 republicata, judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevazute de art. 137 lit. a-g.
Natura juridica a raspunderii decurge din natura raporturilor dintre persoanele cu functii de conducere si societate, fiind vorba despre o raspundere civila, patrimoniala.
Sursa obligatiei incalcate determina natura raspunderii.
Astfel, incalcarea unei obligatii decurgand din contractul de mandat, cuprins in actul constitutiv sau in hotararea adunarii generale, atrage raspunderea contractuala iar incalcarea unei obligatii din lege, atrage raspunderea delictuala.
Antrenarea raspunderii membrilor organelor de conducere si control, presupune indeplinirea unor conditii, respectiv:
- Prejudiciul creditorilor;
- Fapta trebuie sa se incadreze in cazurile prevazute de lege;
- Raportul de cauzalitate dintre fapta si incetarea platilor;
- Culpa persoanei a carei raspundere se antreneaza.
Ori din lucrarile dosarului nu rezulta indeplinirea acestor cerinte, asa incat criticile recurentei nu pot fi primite, fiind infirmate prin probele administrate in cauza.
Astfel din concluziile raportului de expertiza efectuat, rezulta fara echivoc faptul ca prin protocolul de divizare, debitoarea SC "S" SA Suceava a preluat de la SC "S" SA Veresti debite, credite bancare cu dobanzile aferente (contractate pentru eliminarea subventiilor agricole primite de la bugetul de stat) ce a generat lipsa lichiditatilor si resurselor financiare necesare pentru continuarea activitatii.
Totodata, din actele contabile ale debitoarei nu rezulta ca paratii ar fi desfasurat acte de comert, in interes personal iar evidenta contabila a fost organizata si realizata conform dispozitiilor legale, neregulile contabile invocate de recurenta fiind corectate in urma controalelor efectuate.
Ca urmare, cauzele care au generat ajungerea debitoarei in stare de insolventa, au fost datoriile preluate prin divizare, specificul activitatii societatii, eliminarea subventiilor primite de la stat, lipsa lichiditatilor, paratii nefacandu-se vinovati de savarsirea vreuneia dintre faptele enumerate prin art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicata.
De altfel, nici prin raportul privind cauzele si imprejurarile ajungerii debitoarei in stare de insolventa intocmit de catre lichidatorul judiciar nu se confirma sustinerile creditoarei privind vinovatia paratilor, cauzele ajungerii debitoarei in faliment fiind obiective.
Luand in considerare cele invederate, cum criticile recurentei nu au fost pertinente, sentinta atacata fiind legala si temeinica, in cauza neputand fi retinuta savarsirea de catre intimati a faptelor enumerate limitativ prin art. 137 din Legea 64/1995 republicata, recursul a fost respins ca nefondat, in baza art. 312 Cod proc. civila.