Autoritatea de lucru judecat presupune existenta triplei identitati de parti, obiect si cauza. Ce se intelege prin "cauza".
Prin cauza trebuie avut in vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confunda nici cu cauza actiunii, dar nici cu dreptul subiectiv si nici cu mijloacele de dovada ale temeiului juridic.
Sectia civila - Decizia civila nr.422/21 noiembrie 2010
Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Judecatoriei Alba Iulia sub nr. 2506/176/2009, reclamanta PAROHIA GRECO CATOLICA UNITA CU ROMA A.I. II a chemat in judecata pe paratii PAROHIA ORTODOXA ROMANA M. II ALBA IULIA, L.D.C. si L.I., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta:
- sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare nr. 1042/2004 incheiat la BNP D.D. intre parata de ordin 1 in calitate de vanzatoare si paratii de ordin 2 si 3 in calitate de cumparatori, avand ca obiect imobilul inscris in CF 1430 Alba Iulia, nr. top. 1750, 1751 si 1759/1, casa, curte si gradina intravilan de 854 mp, situat administrativ in Alba Iulia, B-dul F, nr. 6;
- pe cale de consecinta sa se dispuna anularea incheierii de intabulare nr. 2370 operata in CF 1430 la 23.03.2004 sub B 9,10;
In motivarea cererii, s-a aratat ca imobilul ce face obiectul prezentei actiuni a fost detinut in proprietate de catre reclamanta pana la aparitia Decretului nr. 358/1948 cand a fost preluat de catre Statul Roman din patrimoniul Bisericii Romane Unite Greco-catolice.
Dupa perioada postdecembrista, ca urmare a abrogarii prin Decretul Lege nr. 9/1989 a Decretului nr.358/1948, reclamata a procedat la promovarea unei actiuni in contradictoriu cu parata de ordin 1 pentru restituirea imobilului susmentionat de care a fost deposedata abuziv.
Litigiul in cauza avand ca obiect revendicarea imobilului a urmat caile de atac si in anul 2002, in faza de recurs la Curtea Suprema de Justitie, prin incheierea din 24 septembrie 2002, s-a dispus suspendarea cauzei in vederea solutionarii pe cale administrativa.
Cu toate ca paratii aveau cunostinta despre existenta acestui proces si despre faptul ca imobilul in cauza se afla in litigiu si ca atare situatia juridica a imobilului nu era clarificata, acestia au procedat in anul 2004 la incheierea contractului de vanzare - cumparare mentionat mai sus.
In drept, au fost invocate disp. art. 948 alin. 4, art. 966, art. 968, art. 1899 Cod civil.
Paratii au depus intampinare prin care au invocat exceptia autoritatii de lucru judecat fata de sentinta civila nr. 826/2008 a Judecatoriei Alba Iulia, irevocabila, pronuntata in dosarul civil nr. 2289/176/2007.
Prin sentinta civila nr. 4512/2009 Judecatoria Alba Iulia a admis exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parati si in consecinta, a respins actiunea reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca potrivit disp. art. 1201 Cod civil "este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate". Prin sentinta civila nr. 826/2008 a Judecatoriei Alba Iulia, pronuntata in dosarul civil nr. 2289/176/2007, a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei Parohia Greco-catolica Unita cu Roma A.I. II, a fost respinsa exceptia prematuritatii si a fost respinsa actiunea, hotarare devenita irevocabila prin respingerea apelului si recursului.
Pe fond, s-a retinut de catre instanta ca, contractul de vanzare - cumparare nr. 1042/2004 s-a incheiat cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii actului.
Instanta a mai retinut ca art. 4 ind. 2 ce a fost introdus in O.G. nr. 94/2000 prin Legea nr.247/2005 nu putea retroactiva pentru actele incheiate anterior intrarii in vigoare a textului de lege respectiv.
Impotriva aceste sentinte a declarat apel reclamanta, aducandu-i critici de nelegalitate si netemeinicie.
In expunerea de motive, s-a sustinut ca instanta de fond in mod gresit a retinut exceptia autoritatii de lucru judecat intrucat cauza celor doua actiuni este diferita.
Prin decizia 74/A/2010 Tribunalul Alba a admis apelul declarat de reclamanta, a casat sentinta 4512/2009 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de fond.
Pentru pronunta aceasta decizie Tribunalul a retinut urmatoarele:
Cauza cererii de judecata reprezinta fundamentul pretentiei afirmate, aceasta desemnand practic situatia de fapt calificata juridic.
Asadar, cauza cererii de chemare in judecata este reprezentata de institutia sau categoria juridica, ori de principiul de drept substantial pe care reclamanta isi intemeiaza pretentia.
In acest context, cauza cererii de chemare in judecata nu trebuie redusa numai la fundamentul raportului juridic dedus judecatii ci si la temeiurile de drept ale cererii, neputand exista putere de lucru judecat in cazul in care prima hotarare a solutionat acelasi litigiu pe un alt temei juridic.
In raport de aceste considerente, instanta de fond a retinut gresit existenta autoritatii de lucru judecat a sentintei civile nr. 826/2008 a Judecatoriei Alba Iulia, in conditiile in care temeiul juridic al celor doua cereri de chemare in judecata este diferit.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii solicitand modificarea acesteia in sensul respingerii apelului reclamantei impotriva sentintei Judecatoriei.
In expunerea de motive s-a aratat ca interpretarea data de instanta de apel cu privire la cauza este eronata, intrucat cauza este fundamentul legal al dreptului pe care una din parti il valorifica impotriva celeilalte parti si cauza nu se confunda cu motivul actiunii, acesta fiind temeiul ce serveste la justificarea cauzei. Imprejurarea ca fundamentul legal al dreptului poate fi incadrat intr-un text de lege sau in altul nu pune semnul egalitatii intre cauza si textul de lege invocat. In ambele dosare reclamanta a urmarit acelasi scop si anume constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare privitor la imobilul in litigiu.
In drept s-au invocat art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
CURTEA, analizand legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, a respins recursul declarat de paratii Parohia Ortodoxa M. II A.I., L.D.C. si L.I., constatand ca prezentul recurs nu este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Autoritatea de lucru judecat este analizata in doctrina ca efect al hotararii judecatoresti si ca o prezumtie legala absoluta irefragabila in art. 1201 Cod civil si ca o exceptie de fond, peremptorie si absoluta de art. 166 Cod procedura civila. Pentru a verifica daca exista sau nu autoritate de lucru judecat, trebuie observata tripla identitate de elemente la care se refera art. 1201 cod civil: parti, obiect si cauza.
In ceea ce priveste primul element - partile - nu exista niciun dubiu ca exista identitate cu privire la acest aspect. In privinta obiectului, si acesta este identic, scopul final urmarit de reclamanta este acelasi in ambele dosare, si anume constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr. 1042/2004 incheiat intre parati.
Cat priveste cel de-al treilea element - cauza - trebuie avut in vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confunda nici cu cauza actiunii, dar nici cu dreptul subiectiv si nici cu mijloacele de dovada ale temeiului juridic.
In dosarul 2289/176/2007 temeiul juridic al cererii a constituit motivul de nulitate prev. de art. 7 din O.U.G. nr.94/2000, cauza nulitatii fiind analizata exclusiv din acest punct de vedere, in timp ce in prezentul dosar temeiul juridic este altul si anume dispozitii din codul civil referitoare la conditiile generale de valabilitate ale contractelor, prev. de art. 948, 966, 968 si 1899 Cod civil, cauza nulitatii trebuind analizata din alte perspective, care nu au fost avute in vedere de instanta care a pronuntat sentinta 826/2008.
Aceasta instanta a precizat in mod expres in considerente ca singura analiza pe care a facut-o cu privire la nulitatea contractului a fost aceea din perspectiva respectarii art. 7 din O.U.G. nr.94/2000, care a constituit temeiul juridic al cererii reclamantei, o alta analiza presupunand incalcarea principiului disponibilitatii prin schimbarea temeiului juridic al cererii. Ba mai mult, instanta nu a putut analiza nici macar respectarea acestui articol intrucat la data incheierii contractului de vanzare-cumparare legea nu sanctiona cu nulitatea absoluta instrainarea, inainte de solutionarea procedurilor administrative, a imobilelor supuse retrocedarii. A retinut instanta ca, pentru aceste cazuri, actul normativ in vigoare la data incheierii contractului, nu prevedea nicio sanctiune, si, prin urmare, instrainarile unor astfel de bunuri erau valabile, daca erau respectate conditiile de fond si de forma prevazute de lege. Asadar, aceste din urma conditii nu au fost supuse analizei instantei in dosarul nr. 2289/176/2007, ele fiind invocate pentru prima data in dosarul de fata - 2506/176/2009 - astfel ca in mod corect s-a retinut de Tribunalul Alba ca nu exista identitate de cauza.
In consecinta, instanta de apel a facut o corecta interpretare a dispozitiilor legale prev. de art. 297 Cod procedura civila, trimitand cauza spre rejudecare instantei de fond care a solutionat cauza in mod gresit pe exceptie, fara sa analizeze fondul cauzei.