Abtinerea judecatorului intemeiata pe dispozitiile Codului deontologic Hotarare nr. 185 din data de 15.03.2006
pronunțată de Curtea de Apel Suceava

Prin incheierea nr.185 din 15 martie 2006 s-a admis cererea de abtinere a judecatorului de la judecarea contestatiei in anulare.
Judecatorul si-a motivat cererea aratand ca a facut parte din completul de judecata care a pronuntat decizia impotriva careia s-a formulat contestatia in anulare, iar, cum motivele invocate in contestatie au fost analizate si in recurs, a considerat ca si-a spus parerea asupra pricinii, fiind date si prevederile art.10 alin.3 si art.11 alin.1 din Codul deontologic.
Importanta aspectului analizat rezida din consacrarea atat in Codul de procedura civila - Cartea I, titlul V - , de ample prevederi, stabilindu-se, concret cazurile in care judecatorul si celelalte persoane implicate in indeplinirea actului de justitie sunt incompatibili.
Problema care apare insa din analiza acestor prevederi, este aceea de a stabili daca abtinerea judecatorilor este obligatorie si admisibila doar in cazurile si pentru motivele strict reglementate in Codul de procedura penala ori civila, ori si pentru alte motive.
Codul de procedura civila prevede in art. 25 ca " judecatorul care stie ca exista un motiv de recuzare in privinta sa este dator sa instiinteze pe seful lui si sa se abtina de la judecarea pricinii", motivele de recuzare fiind prevazute in art. 27 pct. 1-9.
Impartialitatea judecatorului nu trebuie sa poata fi pusa la indoiala, in orice situatie, iar faptele judecatorului trebuie sa reflecte aceasta. In acelasi timp, nimeni nu este scutit de pareri personale, inclusiv simpatii si antipatii, judecatorul, de la care se cere angajament social, trebuind sa pastreze o distanta profesionala fata de aceste opinii.
Impartialitatea presupune doua componente: una subiectiva, cand judecatorul are intima convingere ca este impartial si, una obiectiva, care presupune ca un observator corect sa il caracterizeze ca impartial. Atunci cand cele doua componente nu sunt reunite, impartialitatea este afectata si corectitudinea actului de justitie este pusa la indoiala.
In aceste conditii, pentru asigurarea impartialitatii sub cele doua aspecte obiectiv si subiectiv, se impune admisibilitatea abtinerilor judecatorilor si pentru alte motive decat cele strict reglementate.
Aceeasi este situatia in care judecatorii inteleg sa se abtina de la judecarea chiar a admisibilitatii unor cai extraordinare de atac de retractare (revizuire ori contestatii in anulare), atunci cand considera ca impartialitatea ar fi afectata din considerente obiective care tin de caracterizarea partizana de catre justitiabil a judecatorului care a analizat fondul cauzei si, care este , din nou in situatia de a judeca pricina, chiar daca se invoca chestiuni de drept ori de fapt care nu au fost avute in vedere la solutionarea cauzei.
Altfel, cum poate inlatura un judecator suspiciunile de impartialitate, cand intr-o astfel de cale de atac este pus sa analizeze daca propria hotarare este rezultatul unei greseli materiale, a omis sa cerceteze, din greseala, motivele de modificare sau casare, ori a dat o hotarare care cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot duce la indeplinire, sau a dat mai mult decat s - a cerut.
Toate acestea, in afara faptului ca, din lipsa cunostintelor juridice unele din aceste cai de atac, desi intitulate "contestatii in anulare" ori "revizuiri", contin veritabile critici de fond, invocate in caile ordinare de atac (ori extraordinara - recursul), carora acelasi judecator le-a raspuns. Desigur ca solutionand astfel de cereri, desi inadmisibile, se incalca principiul impartialitatii instantei, cel putin sub aspect obiectiv.
In acelasi timp, insa, o astfel de opinie poate genera abuzuri atat din interiorul, cat si din afara sistemului, moment in care intervine capacitatea judecatorului de a inlatura abuzul de drept.
Se pune insa intrebarea: care este temeiul juridic pentru admiterea unei abtineri motivata pe alte circumstante decat cele strict reglementate de Codul de procedura penala ori civila?
Raspunsul il poate oferi Codul deontologic al magistratilor, aprobat prin H.G. nr. 144/26.04.2005, care, in art. 10 al. 3 prevede ca "magistratii trebuie sa se abtina de la orice comportament, act sau manifestare de natura sa altereze increderea in impartialitatea si independenta lor, iar in art. 11 al. 1 se retine ca "in cazurile si conditiile prevazute de lege, magistratii sunt datori sa se abtina si sa aduca la cunostinta celor competenti sa dispuna cu privire la abtineri".
Ori, in conditiile in care, incalcarea Codului deontologic conduce la angajarea, potrivit legii, a raspunderii disciplinare a magistratilor, obligativitatea respectarii acestor norme de conduita fiind prevazuta expres in Legea nr. 303/28.06.2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, abtinerea judecatorilor poate fi corect intemeiata pe aceste dispozitii, cu precizarea ca procedurile de urmat sunt cele reglementate in Codul de procedura civila.