Pe rol se află soluţionarea cauzei civile formulată de către reclamantul XXX în contradictoriu cu pârâta XXX&XXX SRL, având ca obiect contestaţie decizie suspendare contract de muncă.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul de judecată din data de 06.02.2026 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea succesiv până la data de azi, când a hotărât următoarele:
Tribunalul
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa - Secţia I Civilă la data de 8.10.2025 sub nr. XXX/118/2025, reclamantul XXX, în contradictoriu cu pârâta S.C. SAVE & XXX S.R.L., a formulat contestaţie împotriva Deciziei de suspendare nr. 283/29.08.2025 a CIM nr. 1412 din 31.10.2023, înregistrat în REVISAL, solicitând anularea acestei decizii, nr. 283/29.08.2025, întrucât este nelegală și netemeinică.
De asemenea, a solicitat, urmare a anulării deciziei, să fie obligat pârâtul să îi acorde drepturile de somaj conform legii, să îi plătească despăgubirile ce decurg din anularea deciziei şi totodată, să îi plătească restanţele salariale, concediul de odihnă, conform contractului de muncă, precum şi cotizaţiile către XXX de pensii şi XXX de XXX.
În fapt, a susţinut că a lucrat XXX cadrul societăţii pârâte de la data de 01.11.2023, la data de 31.07.2025, la punctul de lucru XXX Călători XXX, XXX, ca şi agent de securitate, asigurând activitatea în ture de 12/24, 12/48.
În această perioadă nu a beneficiat de concediu de odihnă întrucât nu i s-a acordat, nu a beneficiat de concediu medical şi nici nu a avut absenţe nemotivate.
Începând cu data de 1.08.2025, având în vedere măsurile guvernului, XXX CFR XXX a fost nevoită să înceteze contractul de servicii de pază, punctul de lucru fiind desfiinţat.
În data de 1.08.2025, un reprezentant al pârâtei s-a prezentat la XXX, a preluat echipamentul de protecţie şi a informat verbal angajaţii, fără să le înmâneze vreo decizie, că de la această dată nu mai lucrează.
Până la data de 29.08.2025, pârâta nu i-a mai comunicat nimic. În acest interval, şefa de gară, XXX, a luat legătura cu pârâta pentru a afla ce se întâmplă cu cei patru agenţi de pază, iar răspunsul a fost că se va rezolva şi că va veni cineva de la firma de pază pentru a clarifica situaţia.
Ulterior, de la ITM XXX, a aflat că i-a fost suspendat contractul de muncă, iar la data de 29.08.2025 a primit decizia de suspendare contestată, motivul de suspendare a contractului fiind absenţele nemotivate. De asemenea, a primit înştiinţarea nr. 9198/29.08.2025, în sensul de a se prezenta la firmă pentru clarificarea situaţiei, însă nu s-a prezentat, întrucât angajatorul a făcut abuz de putere şi a încălcat legea, în condiţiile în care el şi colegii săi nu au absentat nemotivat, ci pur şi simplu au fost trimişi acasă cu nerespectarea dispoziţiilor Codului Muncii.
A precizat că angajaţii nu au avut vreo vină, angajatorul fiind cel care avea obligaţia de a le acorda un preaviz pentru desfiinţarea posturilor.
În probaţiune, a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Pârâta S.C. SAVE & XXX S.R.L. nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administră proba cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Reclamantul XXX este angajatul pârâtei conform contractului individual de muncă nr. 141/31.10.2023, în funcţia de agent de securitate, cu o perioadă de preaviz de 20 zile lucrătoare în cazul concedierii sau al demisiei.
Prin decizia nr. XXX/29.08.2025, pârâta a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 01.09.2025, conform art. 51 alin. 2 C. muncii.
Potrivit art. 51 (2) C. muncii: Contractul individual de muncă poate fi suspendat în situaţia absenţelor nemotivate ale salariatului, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum şi prin regulamentul intern.
XXX legal citată la sediul rezultat din verificările ORC, pârâta nu a depus niciun înscris în probaţiune din care să rezulte condiţiile în care contractul individual de muncă al angajatului său poate fi suspendat sau durata absenţelor nemotivate, respectiv, nu a depus contractul colectiv de muncă aplicabil, regulamentul intern, foi de pontaj, condica de prezenţă etc., iar în cuprinsul contractului individual de muncă nu se face nicio referire la suspendarea contractului individual de muncă.
Potrivit art. 272 C. muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.
Dispoziţiile art. 272 sunt aplicabile nu doar atunci când angajatorul este reclamant, ci şi atunci când el este pârât. În conflictele de muncă, deci, sarcina probei este răsturnată, ea nu revine reclamantului (salariat), ci angajatorului.
Textul a fost declarat constituţional de Curtea Constituţională (deciziile nr. 449/2004, nr. 409/2006, 454/2006, 718/2006, 82/2008, XXX etc.). În esenţă, a reţinut că legiuitorul este în drept să reglementeze aspectele de procedură, iar diferenţierea de regim juridic între angajator şi angajat se justifică pentru protecţia acestuia din urmă. În acelaşi sens, s-a reţinut (Decizia nr. XXX/2011) că această modalitate de reglementare reprezintă o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta. Astfel, salariatul şi angajatorul sunt două părţi ale conflictului de muncă, situate pe poziţii opuse şi cu interese contrare, situaţia lor diferită justificând, în anumite privinţe, şi tratamentul juridic diferenţiat. Angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului şi pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor raportului juridic de muncă, fiind necesară şi firească obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe.
XXX adevărat că prevederile art. 51 alin. 2 din Codul muncii nu stabilesc nimic explicit legat de necesitatea motivării măsurii suspendării contractului individual de muncă. XXX decizia de suspendare a raporturilor de muncă trebuie să prezinte informaţiile esenţiale ce sunt necesare determinării caracterului just al măsurii luate. Concret, pentru situaţia în care este incident art. 51 alin. 2 C. mun., privind suspendarea în situaţia absenţelor nemotivate ale salariatului, actul emis de angajator trebuie să indice cel puţin situaţia absenţelor, fie chiar numai prin indicarea unui interval temporar în care se pretinde că angajatul nu a dat curs îndatoririi sale. Or, în speţă, decizia contestată nu cuprinde nici măcar acest interval.
Întrucât angajatorul nu a făcut dovada condiţiilor în care a aplicat dispoziţiile art. 51 alin. 2 C. muncii, decizia de suspendare nr. 238/29.08.2025 este în mod nelegal emisă, astfel că tribunalul o va anula, cu consecinţa, obligării pârâtei la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariul şi cu celelalte drepturi de care acesta a fost lipsiţi pe perioada suspendării contractului individual de muncă, în aplicarea dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul muncii. În acest sens, instanţa observă că nu s-a făcut dovada în cauză a duratei suspendării intervenite în temeiul deciziei nr. XXX şi că reclamantul nu a solicitat reintegrarea pe postul anterior ocupat, ci a făcut referire la acordarea drepturilor de şomaj.
XXX nefondată cererea reclamantului de obligare a pârâtului să îi acorde drepturile de şomaj conform legii, deoarece drepturile de şomaj nu se acordă de către (fostul) angajator, revenind reclamantului sarcina de a observa demersurile necesar a fi realizate în acest scop.
XXX nefondată cererea reclamantului de obligare a pârâtului să îi plătească restanţele salariale, concediul de odihnă, conform contractului de muncă, întrucât reclamantul nu a invocat şi dovedit situaţiile premisă care ar justifica temeinicia unor asemenea solicitări, durata pentru care se invocă neplata drepturilor salariale şi a indemnizaţiei de concediu de odihnă, altele decât cele rezultate din anualrea deciziei contestate. Pentru aceleaşi motive, e nefondată şi cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata datoriilor către pensie, sănătate.
În consecinţă, cerere reclamantului va fi admisă în parte.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Hotărăște:
Admite în parte cererea formulată de către reclamantul XXX, cu domiciliul în XXX, XXX, XXX, XXX, XXX, XXX, județul XXX în contradictoriu cu pârâta XXX&XXX SRL, cu sediul în Constanta, XXX, XXX.
Anulează decizia de suspendare nr. 283/29.08.2025 emisă de pârât.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a despăgubirilor contând în salariul şi celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat reclamantul pe durata suspendării operate în temeiul deciziei anulate.
Respinge cererea în rest, ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu apel în 10 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Constanţa sub sancţiunea nulităţii.
Pronunţată azi, 02.04.2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.