Nelegalitatea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca pentru absente nemotivate in cazul in care instanta a dispus irevocabil anularea unei decizii anterioare de concediere bazata pe dispozitiile art. 65 C.muncii, iar angajatorul n... Decizie nr. 506 din data de 11.09.2007
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Nelegalitatea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca pentru absente nemotivate in cazul in care instanta a dispus irevocabil anularea unei decizii anterioare de concediere bazata pe dispozitiile art. 65 C.muncii, iar angajatorul nu a executat hotararea judecatoreasca
Decizia nr. 506 din 11 septembrie 2007
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr.6680/89/25.10.2006, contestatorul A.C. a solicitat in contradictoriu cu intimata S.C. "P." S.A. - Husi, anularea deciziei nr.89/18.09.2006 de desfacere a contractului de munca si, in consecinta, obligarea intimatei la reintegrarea pe postul detinut anterior, la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu ar fi intervenit concedierea, calculate de la data de 18.09.2006, pana la reintegrarea efectiva, la plata de daune morale in cuantum de 3000 lei precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Motivandu-si in fapt contestatia, A.C. a aratat ca a avut calitatea de angajat la S.C. "P." S.A. - Husi, pana la data de 25.01.2006, pe functia de sef sectie "M. II". Totodata, a exercitat si functia de reprezentant al salariatilor in cadrul Biroului executiv al Sindicatului S.C. "P." S.A. -, ce functiona in cadrul societatii .
Prin decizia nr.3 din 03.01.2006, i-a fost desfacut contractul de munca pe motivul reorganizarii activitatii societatii.
Impotriva acestei decizii a formulat contestatie, iar prin sentinta civila nr.1324 din 22.06.2006, Tribunalul Vaslui a dispus anularea deciziei nr.3, reintegrarea pe postul detinut anterior si obligarea societatii la plata de despagubiri in conformitate cu art.78 din Codul muncii.
Contestatorul a sustinut ca, dupa ce a luat cunostinta de sentinta tribunalului la data de 26.07.2006, a incercat imediat reluarea raporturilor de munca cu fostul angajator, insa acesta a refuzat reintegrarea, sub pretextul declararii recursului impotriva hotararii primei instante.
In acest context, la data de 18.09.2006, prin decizia nr.89 i s-a desfacut din nou contractul de munca, invocandu-se de aceasta data motive disciplinare.
Contestatorul a mai aratat ca aceasta decizie este nelegala, deoarece prin natura functiei pe care aceasta o indeplinea (membru in cadrul Biroului Executiv al Sindicatului S.C. "P." S.A. - Husi, angajatorul avea obligatia, potrivit Contractului colectiv de munca, de a consulta organul sindical anterior disponibilizarii. Intrucat nu a existat o asemenea consultare, se sustine ca potrivit art.76 din Codul muncii, actul de concediere este lovit de nulitate absoluta.
Decizia s-a considerat a fi si netemeinica, deoarece nu a savarsit nici o abatere disciplinara, desfacerea contractului individual de munca fiind consecinta activitatii pe care a desfasurat-o in cadrul sindicatului.
Contestatorul a mentionat ca prin comunicarea hotararii judecatoresti nu s-a realizat in mod automat reintegrarea sa.
De altfel, s-a mai aratat ca nu a avut loc o reintegrare efectiva in cadrul societatii (repunere in situatia anterioara disponibilizarii), iar decizia nr.77 din 26.07.2006 prin care societatea a constatat faptul reintegrarii, in primul rand nu i-a fost niciodata comunicata, iar in al doilea rand contine o modificare nelegala a contractului de munca, cu privire la locul muncii.
In ceea ce priveste daunele morale solicitate, contestatorul a precizat ca acestea sunt rezultatul activitatii frauduloase a patronatului societatii, prin care s-a creat un prejudiciu de imagine deosebit, fiindu-i totodata afectata sanatatea fizica si psihica.
Prin intampinarea formulata in cauza, intimata S.C. "P." S.A. - Husi a solicitat respingerea contestatiei, aratand ca decizia nr.89/18.09.2006, prin care contestatorul a fost concediat este temeinica si legala.
Mai arata ca in urma pronuntarii sentintei civile nr.1324/22.06.2006, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii, emitand in acest sens si o decizie interna de reintegrare, nr.77/26.07.2006. Desi contestatorul avea obligatia de a se prezenta la serviciu, incepand cu data de 26.07.2006 (data comunicarii hotararii judecatoresti privind reintegrarea), acest lucru nu s-a intamplat motiv pentru care, la data de 18.09.2006, a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca, fapta sa de a lipsi nemotivat de la serviciu constituind abatere disciplinara, potrivit art.66 punctul 46 din Regulamentul Intern al societatii.
Referitor la cauzele de nulitate invocate de contestator, intimata a aratat, in primul rand, ca in cauza de fata nu poate fi vorba de o nulitate absoluta a deciziei de concediere, pe motiv ca nu a existat o consultare a organului sindical in momentul concedierii, intrucat pentru motive imputabile salariatului in desfacerea contractului de munca nu este necesar acordul unui astfel de organ.
In al doilea rand, considera ca nu poate fi invocata nelegalitatea deciziei de concediere pe motivul ca nu i-ar fi fost comunicata salariatului decizia de reintegrare, intrucat acesta a avut cunostinta de faptul ca a fost reintegrat la data cand i-a fost comunicata hotararea judecatoreasca, neavand nici o relevanta faptul ca angajatorul a formulat recurs impotriva acelei decizii, fiind cunoscut faptul ca in materie de litigii de munca, hotararile definitive sunt executorii de drept.
Prin sentinta civila nr.536/26.04.2007, pronuntata de Tribunalul Vaslui,s-a respins contestatia formulata de contestatorul A.C., retinandu-se urmatoarele:
Cu privire la motivul de nulitate al deciziei, invocat de contestator, prima instanta a retinut ca acesta este neintemeiat.
In speta, nu poate fi retinut ca motiv de nulitate absoluta faptul neconsultarii organului sindical de catre intimata, anterior disponibilizarii contestatorului, intrucat, potrivit Contractului colectiv de munca anexat la dosar, in cazul savarsirii abaterii disciplinare " de a absenta de la locul de munca mai mult de 10 zile", sanctiunea este aplicata de catre angajator (art.63 din contract) fara a se cere acordul sau consultarea organizatiei sindicale. Plecand de la prevederile art.236 alin.4 din Codul muncii, potrivit carora, contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor si avand in vedere ca in acest contract nu se prevede obligatia specificata de contestator in sarcina intimatei, s-a constatat ca aceasta cauza de nulitate nu este incidenta in aceasta cauza.
Cu privire la aprecierea caracterului temeinic sau netemeinic al deciziei de concediere, prima instanta a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 289 C.muncii, "hotararile pronuntate in fond sunt definitive si executorii de drept".
S-a mai retinut ca, motivele invocate de contestator pentru neprezentarea la locul de munca, desi stia ca in urma admiterii contestatiei sale a fost reintegrat de drept, sunt neintemeiate.
De asemenea, in cazul in care intimata ar fi refuzat primirea acestuia in cadrul societatii, contestatorul avea la dispozitie doua cai legale pentru a-si pune in executare hotararea judecatoreasca si anume cea a executarii silite, precum si cea prevazuta de art. 278 C.muncii care prevede ca "neexecutarea unei hotarari judecatoresti definitive privind reintegrarea in munca a unui salariat constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare_" S-a retinut astfel ca nu exista la dosarul cauzei nici o proba din care sa rezulte ca acesta a incercat sa se prezinte la locul de munca, acces care sa-i fi fost insa negat.
Faptul ca intimata nu i-a comunicat contestatorului decizia de reintegrare nu poate constitui o aparare in favoarea acestuia din urma, intrucat reintegrarea s-a produs de drept prin efectul hotararii judecatoresti, decizia de reintegrare nr.76/26.07.2006 constituind doar un act intern, un mijloc prin care se evidentiaza in actele societatii si prin care se aduce la cunostinta celorlalte compartimente din cadrul societatii (inclusiv a celui in care isi desfasura activitatea contestatorul) a situatiei contractuale a angajatului. De altfel, nu exista nici o dispozitie legala care sa impuna obligatia angajatorului de a comunica o decizie de reintegrare a salariatului.
Contestatorul a luat cunostinta despre faptul reintegrarii la data de 26.07.2006, cand i-a fost comunicata hotararea judecatoreasca, astfel incat de la aceasta data avea obligatia de a se prezenta cat mai repede la locul de munca.
Nu se poate retine reaua credinta a societatii in privinta contestatorului, intrucat, desi avea posibilitatea de a-i desface contractul de munca dupa 10 zile de absente nemotivate (potrivit Contractului Colectiv de Munca), acesta a emis decizia de concediere abia la data de 18.09.2006.
Cu privire la faptul ca decizia de reintegrare aduce o modificare a contractului de munca cu privire la locul si felul muncii, instanta de fond a retinut ca acest motiv nu poate constitui o cauza de nulitate a deciziei de concediere, intrucat in analizarea valabilitatii actului de concediere trebuie plecat de la elementele care au stat la baza emiterii acestuia si anume daca a existat o abatere disciplinara sau nu, si daca aceasta abatere disciplinara a fost sanctionata potrivit normelor imperative prevazute de Codul muncii si Contractul colectiv de munca. In cazul in care contestatorul s-ar fi prezentat la locul de munca si ar fi luat cunostinta de caracterul nelegal al deciziei de reintegrare, avea posibilitatea de a contesta aceasta decizie, dar nu ca motiv de nelegalitate al deciziei de concediere.
Avand in vedere ca primul capat de cerere, constand in anularea deciziei nr.89 din 18.09.2006, este neintemeiat, prima instanta a retinut ca si cererile accesorii acestuia, constand in repunerea in situatia anterioara, plata de despagubiri, daune morale si cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte civile a formulat recurs contestatorul A.C., considerand-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
In mod gresit instanta de fond a retinut ca in cauza nu este incidenta cauza de nulitate privind neconsultarea organului sindical, anterior disponibilizarii, intrucat contestatorul indeplinea o functie eligibila in organizatia sindicala.
Recurentul a mai aratat ca in mod gresit prima instanta a aplicat legea, constatand ca decizia de concediere a sa este legala si temeinica, desi nu a savarsit nici una dintre faptele calificate de Codul muncii sau de contractul colectiv de munca, ca fiind abateri disciplinare.
S-a mai aratat ca intimata nu si-a indeplinit niciodata obligatia de reintegrare a contestatorului, pe functia avuta anterior disponibilizarii, iar comunicarea hotararii nr. 1324/22.06.2006 pronuntata de Tribunalul Vaslui nu echivaleaza cu o reintegrare efectiva.
Mai mult, se mai arata ca decizia nr. 76/26.07.2006 nu i-a fost comunicata recurentului.
Analizand recursul formulat de contestatorul A.C., prin prisma dispozitiilor art.3041 C.pr.civ., curtea a retinut ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta civila nr.1324/22 iunie 2006, pronuntata de Tribunalul Vaslui, s-a anulat decizia nr. 3/03.01.2006 de desfacere a contractului de munca al recurentului A.C. si s-a dispus reintegrarea sa pe functia detinuta anterior emiterii acesteia.
Reintegrarea intimatului s-a dispus de catre instanta in temeiul dispozitiilor art. 78 alin. 2 din Codul Muncii, pentru repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere.
Impotriva acestei sentinte civile au formulat cereri de recurs ambele parti, ce s-au solutionat prin decizia nr. 747 pronuntata la data de 21.11.2006 de Curtea de Apel Iasi.
Potrivit dispozitiilor art. 289 C.muncii, hotararile pronuntate in fond sunt definitive si executorii de drept.
S-a retinut insa ca, in executarea acestor sentinte civile, angajatorul - parte in contractul individual de munca - are obligatia de a emite un act de reintegrare efectiva a salariatului pe functia detinuta anterior emiterii deciziei de concediere, act ce sa fie comunicat si celeilalte parti.
Astfel, s-a retinut ca recurentului A.C. ii revenea obligatia de a se prezenta la locul de munca si a presta munca, in executarea contractului sau individual de munca, doar dupa ce societatea angajatoare ii comunica actul administrativ prin care dispunea reintegrarea sa pe functia detinuta anterior concedierii.
In ceea ce priveste decizia nr. 77/2006 emisa de catre intimata,prin care s-a dispus reintegrarea recurentului incepand cu data de 27.07.2006, societatea angajatoare nu a probat faptul ca acest act ar fi fost comunicat salariatului - parte in contractul individual de munca - pentru ca acesta sa fie obligat sa se prezinte la locul de munca incepand cu aceasta data.
S-a retinut astfel, ca in mod eronat prima instanta a considerat ca decizia de concediere nr. 89 emisa de catre intimata la data de 18.09.2006 este legala si temeinica.
Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.2 C.pr.civ., a fost admis recursul formulat de contestatorul A.C., a fost modificata in tot sentinta primei instante, in sensul ca s-a admis in parte contestatia formulata, s-a anulat decizia contestata, cu obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior si la plata unei despagubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi banesti de care acesta a fost lipsit, incepand cu data de 18.09.2006 si pana la reintegrarea sa efectiva.
Avand in vedere ca recurentul nu a dovedit in cauza ca ar fi suferit un prejudiciu moral prin faptele angajatorului, a fost respinsa cererea acestuia de obligare a intimatei la plata daunelor morale.
In temeiul dispozitiilor art. 276 C.pr.civ., intimata, aflata in culpa procesuala, a fost obligata sa plateasca recurentului si suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecata.